Colosseum, uriaşul de 2000 de ani

La cei aproape 2.000 de ani ai lor, ruinele celei mai mari şi mai vestite arene construite de romani sunt încă un magnet pentru milioanele de turişti care vin anual să păşească pe urmele gladiatorilor. Colosseumul a fost o provocare pentru constructorii romani şi rămâne o provocare şi pentru cei care vin aici să se întâlnească cu trecutul, cu luptele cu gladiatori şi animale, cu sacrificiile primilor creştini. În 2007, Colosseumul a fost inclus pe lista celor şapte noi minuni ale lumii.

Statuile–minune ale Antichităţii

Colosul din Rhodos şi Zeus din Olimpia sunt cele două statui–minune ale Antichităţii. Una dintre ele a uimit prin mărimea ei, cealaltă – prin strălucirea ei. Nici una dintre ele nu mai există, dar încadrarea lor în cele şapte minuni ale lumii antice face ca şi astăzi cele două statui să incite la dezbateri.

Clădirile–oraş

Se laudă cu destule etaje la suprafaţă şi în subteran, se întind pe sute de metri pătraţi. Sunt clădirile mamut ale lumii moderne, iar una dintre ele se găseşte chiar în România. Clădirea Pentagonului din SUA şi Casa Poporului din România sunt clădirile cât un oraş şi uimesc prin cifrele ce le stau alături în statistici.

Lecţia de demnitate umană la 98 de ani

În doi ani bate un secol de viaţă şi nu îl bate oricum, ci cu multă demnitate şi mult umor. Aşa e tanti Maria, la cei 98 de ani ai dumneaei. 60 de ani şi–a împărţit viaţa cu soţul ei, Ştefan Suma; împreună au avut patru copii, împreună au trecut peste cutremure, peste război, peste greutăţile unei vieţi în care apa pentru mâncare şi spălat era cărată cu mâinile de la kilometri buni distanţă. Care e secretul unei vieţi trăite în demnitate şi în pace familială? Chibzuinţa şi respectul: "O dată taci tu, o dată tace el".

Pasiunea de vânător a lui Ceauşescu se vede în primul Muzeu al Silviculturii din România, la Ocolul Silvic "Valea Cibinului" Sălişte

Staţii de emisie–recepţie folosite în timpul vânătorii din 1986 a fostului dictator comunist, diplome ce poartă semnătura lui Nicu Ceauşescu, condici şi cronici ale ocolului silvic, toate vechi de o jumătate de secol, costume de pădurar de prin anii '60 – toate se regăsesc în Muzeul Silviculturii de la Ocolul Silvic "Valea Cibinului" Sălişte, primul de acest tip deschis în România

Capadocia, săpată în stâncă

Peste 30 de mănăstiri şi capele, cu fresce datând din secolele IX–XI, sute de locuinţe şi hoteluri – toate săpate în stâncă – aşa arată vechea Capodocie în valea Göreme şi în împrejurimi. În plin sezon, peste 2.000 de turişti vin zilnic aici, atraşi de frumuseţea şi ineditul peisajului. În urmă cu nouă milioane de ani, erupţiile vulcanice au început să creeze piloni şi minarete în care primii creştini şi–au construit mai târziu biserici şi locuinţe .

Ultima moară pe apă

"Roata morii se–nvârteşte, ţac, ţac, ţac/ Inima se chinuieşte, ţac, ţac, ţac/ Morariţa–i cu fuiorul, ţac, ţac, ţac / Şi fuiorul îi toarce dorul, ţac, ţac, ţac"... Aţi fredonat vreodată acesste versuri? Cu siguranţă, cei mai mulţi dintre dumneavoastră răspund da, iar ceilalţi spun că, deşi nu şi–au încercat talentul interpretativ, versurile le sunt familiare. Dar roata morii de cât ori aţi văzut–o învârtindu–se? Niciodată, o dată, de două ori... Aşa e, au cam dispărut morile de altădată de pe ape. În Mărginimea Sibiului, mai există o singură moară funcţională de cereale, aşezată pe apă. Se găseşte în Galeş şi o vizităm astăzi.

La carnaval sau oaspete pe sambadrom

Rio, Veneţia, Nisa sunt cele trei oraşe de top care au transformat carnavalul în evenimentul anului. Milioane de oameni se îndreaptă în februarie spre aceste oraşe pentru a se înfrupta din spectacolul măştilor aurite, al ritmurile nebune ale sambei, al imenselor care alegorice sau al bătăilor cu flori. Pentru cele trei oraşe, ca şi pentru altele, carnavalul nu mai e demult evenimentul care marchează ultimele nebunii înainte de intrarea în Postul Paştilor, ci e evenimentul în care spectacolul şi competiţia primează.

Din femeie obişnuită – prinţesă şi regină

În anii 80, când Diana, o educatoare de 19 ani, se căsătorea cu Prinţul Charles al Regatului Britanic, părea că basmele se transformă în realitate şi milioane de fete şi femei au privit cu ochii aţintiţi spre televizor cum ea, Diana, o fată obişnuită, devenea soţia unui prinţ moştenitor. E drept că înaintea ei făcuseră furori şi poveştile de dragoste dintre americanca divorţată Wallis Simpson şi prinţul Eduard al aceluiaşi regat britanic, şi cea dintre actriţa Grace Kelly şi Prinţul Rainier. Dar parcă niciuna dintre aceste poveşti de dragoste nu a iscat atâta curiozitate ca cea a Dianei sau ca cea a lui Kate Middleton, cea care anul trecut a fost mireasă în nunta secolului. Poveştile unor femei obişnuite care au devenit prinţese nu se rezumă însă doar la numele pomenite până acum, aşa că astăzi vă invităm să le cunoaşteţi şi pe Mette–Marit Tjessem Hoiby, o mamă singură devenită prinţesă a Norvegiei, şi pe Letizia Ortiz Rocasolano, o ziaristă divorţată care s–a căsătorit cu moştenitorul tronului spaniol.

Sirenele: realitate sau mit?

Au fermecat marinari cu cântecul lor, prinţi – cu frumuseţea lor şi oameni de ştiinţă – cu trupul de om şi peşte. Vorbim de sirene, binecunoscute nouă din primii ai copilăriei din povestea lui Hans Christian Andersen şi, mai târziu, din muzica lui Felix Mendelssohn, din filme, picturi şi alte scrieri. Dincolo de poveşti, filme şi muzică, să ştiţi că oamenii au оnotat alături de sirene, le–au dus оn muzee sau le–au făcut filmuleţe pe care le–au postat pe Internet, aşa că o оntrebare se ridică: sunt sirenele creaturi mitologice sau chiar există?

Diamante de poveste

Multe şi felurite poveşti spun diamantele, dacă ştii să le asculţi. Unele sunt triste, altele au final fericit, de film american. Sunt poveşti născute din lava care a purtat diamantele din măruntaiele pământului pe malurile oceanelor, sunt poveşti născute din imensa iubire zidită în Taj Mahalului sau sunt poveşti născute din lacrimile copiilor ce muncesc în mine de diamant.