Cu taurii pe urme, la Pamplona

825 de metri alergaţi cam în trei minute. E mult e puţin? Depinde de condiţia fizică a fiecăruia, dar când ai taurul pe urme, cu siguranţă îţi depăşeşti recordul personal. Asta se întâmplă an de an la Pamplona, acolo unde sute de persoane îşi iau inima-n dinţi şi îşi riscă viaţa pentru a alerga în faţa taurilor.


Imaginile cu oameni alergând în faţa taurilor fac, de ani buni, înconjurul lumii şi atrag alţi şi alţi curioşi şi curajoşi, nebuni ar spune alţii, spre oraşul spaniol. Pamplona a devenit celebră tocmai datorită acestor curse. Ele sunt vedetele Festivalului San Fermin, organizat în localitate. Pe lângă celebrele “encierros” (cursele cu tauri), festivalul reuneşte concerte, spectacole şi focuri de artificii. Startul la distracţie este dat pe 6 iulie, la ora 12 fix, prin celebrul “chupinazo”, momentul când, din balconul Casei Consistorial, primarul anunţă oficial începerea manifestărilor. Tot acum este lansată prima rachetă a festivalului.

Start la ora 8 dimineaţa

În fiecare an, în prima jumătate a lui iulie, Pamplona vuieşte de oameni. Îi atrage ca un magnet pe cei care vor să alerge în faţa taurilor sau pe cei care vor să privească ineditul spectacol.
Startul curselor se dă la ora 8, dar cei care aleargă trebuie să fie în arenă încă de la ora 7.30. Punctul de plecare este la Santo Domingo, iar cel de sosire în arena unde taurii luptă în fiecare după-amiază. Până la sosire, participanţii au de înfruntat însă furia taurilor. Sunt şase la număr în fiecare zi şi toti au aceeaşi ţintă: alergători îmbărcaţi complet în alb, dar purtând eşarfe şi cingători roşii.
La ora 8 fix, lansarea unei rachete anunţă mulţimea că porţile de la Santo Domingo s-au deschis, iar tradiţionalele rugăciuni către San Fermin încep imediat. Sunt destul de scurte pentru că al doilea foc de armă e semnalul că taurii sunt liberi. De acum, timp de aproximativ trei minute, oameni şi tauri străbat traseul împărţit în trei porţiuni cu grade diferite de dificultate. Sunt străzi în linie dreaptă şi cotituri strâmte considerate locuri ale morţii. Dar pericolul taurilor poate fi evitat şi prin urcarea pe gardurile de securitate aflate de-al lungul traseului. Cursa se termină în arena de corrida, unde taurii sunt aşteptaţi de matadori.
Numărul persoanelor rănite în cavalcadele cu tauri este destul de mare în fiecare an, iar la asta contribuie şi faptul că mulţi dintre participanţi îşi fac curaj cu băuturi alcoolice. Din 1924 şi până acum, 15 persoane au murit şi peste 200 au fost grav rănite.

 Spectator la Pamplona

Nu e uşor să fii participant în cursa de la Pamplona, dar nici spectator. Cine vrea să prindă un loc bun se prezintă la gardul de protecţie de la ora 6.30 dimineaţa sau chiar mai devreme. Astfel, spaţiul din faţa Muzeului din oraş este ocupat încă de la ora 6 dimineaţa. Sau dacă eşti mai norocos, poţi să priveşti cursa de la înălţimea sigură a unui balcon.
Cei care vor să vadă sosirea oamenilor şi taurilor în arenă, trebuie să-şi cumpere un bilet cu mult înainte. Arena are o capacitate de 12.500 locuri, iar biletele se vând cu luni bune înainte de eveniment. Oricum, din Pamplona nu lipsesc nici cei care vând bilete la suprapreţ pe parcursul curselor.

Dezbrăcaţi pentru protest

Câteva sute de activişti ai organizaţiilor pentru protecţia animalelor protestează în fiecare an la Pamplona, contra violenţei şi luptelor cu tauri. Forma de protest nu e una oarecare, ci mai degrabă inedită. Pe jumătate dezbăcaţi, activiştii se întind pe ruta curselor cu tauri: pe corp au sânge fals şi poartă pancarte scrise în diverse limbi. Anul acesta, protestul activiştilor a adus şi o noutate: aceştia şi-au pictat pe spate “bandarillas” care se înfing în gâtul taurilor în timpul luptelor.

Sute de ani de tradiţie

Începuturile curselor cu tauri de la Pamplona ne duc cu sute de ani înapoi în timp şi, deşi istoria nu e foarte clară, se pare că totul a început printr-un festival religios. În secolul al XIII-lea locuitorii din Pamplona îl sărbătoreau  pe Sf. Flemin pe 10 octombrie. În timp, muzica, dansul şi luptele cu tauri au diminuat latura religioasă a festivalului, aşa că s-a hotărât ca acesta să fie mutat pe 7 iulie când vremea era mai potrivită pentru distracţii. Datorită succesului, durata festivalului s-a tot mărit şi astăzi Festivalul San Fermin e o adevarată afacere pentru pamplonezi. 
Primii turişti străini veniţi la Pamplona special pentru acest festival au fost consemnaţi în secolele XVII- XVIII. În secolul al XIX-lea, cursele cu tauri erau deja “asezoante” cu numere de circ cu animale, dar mai trebuie ştiut că pe atunci, participanţii la cursă nu erau protejaţi de gardurile de siguranţă.

* Oraşul Pamplona este aşezat în nord-estul Spaniei şi se pare că a fost fondat de Pompeius, rivalul  lui Iulius Cezar, în anul 75 î. HR. Pamplona este capitala istorică a Ţării Bascilor.

*Popularitatea de care cursele cu tauri de la Pamplona se bucură astăzi se datorează în mare parte scriitorului american Ernest Hemingway. Prin romanul său Fiesta/The Sun Also Rises, publicat în 1926, el a spus lumii întregi despre festivalul din oraşul spaniol. Nici celebrul pioner al cinematografiei Louis Lumiere nu a trecut cu vederea Pamplona şi în 1931 a filmat cursa cu tauri.  În prezent, cursele de la Pamplona sunt transmise live în Spania.
* Se pare că aceste curse îşi au originile în drumul pe care taurii îl parcurgeau de la adăposturi până la arena de corrida. Tinerii obişnuiau să sară printre taurii pentru a-şi arăta bărbăţia.
*Anul acesta, în prima zi de curse de la Pamplona s-au înregistrat nouă răniţi, unul dintre ei fiind român. Nu doar oamenii sunt răniţi în timpul curselor, ci şi taurii care adeserori se împiedică în pavajul străzilor.