33 de ore şi vreo 30 de minute a durat zborul lui Lindbergh deasupra Oceanului Atlantic, de la New York la Paris, în 1927. De doar şapte ore a avut nevoie avionul Gulfstream G450, operat de Honeywell, ca să traverseze Atlanticul cu ajutorul biocombustibilului, în 18 iunie 2011. Traseul a fost aproape identic, iar povestea celor două zboruri o aflăm astăzi, în ordine invers cronologică.
Zbor cu biocombustibil: mai puţin dioxid de carbon, mai puţini bani
Gulfstream G450 rămâne în istoria omenirii drept prima aeronavă care a reuşit să zboare din America de Nord în Europa cu un amestec de 50/50 biocombustibil Honeywell Green Jet şi combustibil pe bază de petrol. S-a întâmplat abia cu câteva zile în urmă, pe 18 iunie, iar ziarele, televiziunile, radiourile, site-urile de ştiri au vuit şi mai mult decât în 1927 când Charles Lindbergh reuşea perfomanţa de a efectua primul zbor trasatlantic fără oprire, de la New York la Paris. De fapt, Gulfstream G450 a urmat îndeaproape traseul aviatorului american, atât doar că timpul de zbor a fost mai scurt cu peste 26 de ore. Gulfstream G450 a decolat din Morristown, New York, şi a aterizat la Paris.
Aeronava a utilizat biocombustibil obţinut din camelină, o cultură energetică specializată, care nu concurează în lanţul trofic, deoarece creşte în rotaţie cu culturile de grâu, dar poate creşte şi la marginea terenurilor cultivate. Materia primă pentru acest zbor a fost cultivată şi recoltată de Sustainable Oils, un producător de tehnologii pe bază de camelină, cu sediul în SUA. O proportie de 15% combustibil obţinut din ulei de camelină a folosit şi avionul Boeing 747 care a venit din America de Nord la salonul aviatic de la Paris. Niciuna dintre cele două aeronave nu a avut nevoie de modificări la motoare pentru a folosi noile tipuri de combustibili.
Care sunt avantajele unui zbor bazat pe biocombustibil? Păi, în primul rând emisiile de dioxid de carbon au fost cu aproximativ 5,5 tone metrice mai mici în raport cu acelaşi zbor alimentat cu combustibil pe bază de petrol, se arată într-un comunicat al Honeywell. Date fiind aceste diferenţe, compania vrea să continue demersul şi să extindă utilizarea biocombustibilului şi în cursele comerciale: „ne-am mai apropiat cu un pas de utilizarea comercială, care va ajuta comunitatea aviatică să-şi reducă amprenta de carbon şi dependenţa de ţiţei”, a declarat Jim Rekoske, vicepreşedinte şi director general al departamentului de energie regenerabilă şi produse chimice al UOP/Honeywell.
Honeywell a produs peste 2,5 milioane de litri de Honeywell Green Jet Fuel din surse ecologice, necomestibile, cum sunt camelina, jatropha şi algele. În toate cele 16 zboruri alimentate cu biocombustibili care au fost efectuate până în prezent, Honeywell Green Jet Fuel a dovedit ca îndeplineşte toate specificaţiile de zbor pe platforme militare şi comerciale, fără nicio modificare a aeronavelor sau a motoarelor. Procesul de producţie al Green Jet Fuel a fost iniţiat în anul 2007, în cadrul unui contract cu Agenţia SUA pentru cercetări avansate în domeniul apărării.
Gulfstream G450 a fost, de asemenea, primul avion privat cu reacţie propulsat de un biocombustibil.
Lindbergh, singur în cabină
În 1927, numele lui Charles Lindbergh făcea înconjurul Pământului: „Lucky Lindy" (Norocosul Lindy) sau "The Lone Eagle" (Vulturul solitar), aşa cum era cunoscut pilotul american, devenise faimos pentru efectuarea de unul singur a primului zbor non-stop transatlantic. A decolat din New York şi a aterizat la Paris, în mai 1927, după vreo 33 de ore de zbor. Americanul reuşea astfel să câştige Premiul Orteig, în valoare de 25.000 dolari. Acesta fusese instaurat, în 1919, de magnatul Raymond Orteig care dorea să îl ofere primului aviator ce reuşea să lege New York de Paris, într-un zbor fără oprire. Opt ani au fost necesari până ca premiul să îşi găsească stăpânul; încercări fuseseră în acest răstimp, dar toate – soldate cu eşec; până la succesul lui Lindbergh, şase aviatori binecunoscuţi îşi pierduseră viaţa în temerara încercare. În 1927, Charles Lindbergh avea doar 25 de ani şi era un necunoscut pilot al poştei aeriene americane. A avut însă curajul ca pe 20 mai să decoleze de pe câmpul Roosevelt, din Long Island, New York, şi să se îndrepte spre Paris, ca singur pilot al monoplanului cu un singur motor „Spirit of St. Louis”.
Pentru a efectua zbor, Lindbergh a convins Camera de Comerţ din St. Louis să îl sponsorizeze cu 15.000 dolari, iar Corporaţia aviatică Ryan din San Diego s-a oferit să îi construiască un avion, urmând planul lui Lindbergh. Dar pentru ca monoplanul să poată suporta cantitatea necesară de combustibil, au fost nevoie de câteva modificări şi aşa se face că în aparatul de zbor nu au existat lumini pentru zborul de noapte, radio, echipament de navigare sau paraşută. De asemenea, scaunul de pilot era unul simplu, din răchită. Una dintre primele încercări de zbor cu acest monoplan a fost efectuată în 12 mai 1927, între San Diego şi New York, când Lindbergh a reuşit să stabilească un nou record pentru cel mai rapid zbor transcontinental. Încercarea cea mare avea să fie însă zborul transatlantic.
Pe 20 mai, cu câteva minute înainte de ora 8 dimineaţa, Lindbergh decola în al său monoplan The Spirit of St. Louis, atât de încărcat cu combustibil că abia a reuşit să se ridice deasupra liniilor telefonice. Începutul nu prea promiţător avea să aibă, din fericire, o continuare mult mai bună. Pe înserat, avionul a început să zboare deasupra oceanului; pe 21 mai, la aproximativ ora 2 noaptea, Lindbergh străbătuse deja jumătate din drum. După 24 de ore de zbor a văzut bărcile celor care pescuiau în Atlantic, apoi a trecut de coasta Irlandei, a zburat deasupra Angliei şi a Franţei. La ora 20.24, a aterizat pe Aerodromul Bourget din Paris, unde îl aşteptau zeci de mii de oameni. Succesul lui a reverberat şi în SUA, aşa că, acasă, a fost organizată o paradă în cinstea lui, iar preşedintele Calvin Coolidge i-a acordat Medalia de Onoare a Congresului.
Povestea lui Charles Augustus Lindbergh a început în 4 februarie 1902 (data naşterii sale), în Detroit. De inginerie şi motoare s-a arătat interesat încă din copilărie, iar din 1920 a început fascinaţia pentru avioane, deşi nu atinsese şi nu fusese aproape de niciunul, aşa cum mărturisea. Ca atare, în 1922, a plecat în Nebraska să înceapă şcoala de pilotaj. În aprilie 1922 a zburat pentru prima oară, dar în calitate de pasager. Au urmat primele lecţii, prima slujbă ca mecanic de aeroplan, primul zbor ca unic pilot în mai 1923, primul zbor de noapte ş.a.m.d. De accidente nu a fost scutit, iar unul dintre cele mai serioase a avut loc în 3 iunie 1923. Multe dintre aceste zboruri au fost efectuate cu aparatul numit Jenny, care este expus acum în Muzeul Aviaţiei din New York.
În martie 1925, Lindbergh termina ca şef de promoţie cursurile de zbor ale Armatei Statelor Unite. Şi cum nu era nevoie de piloţi în aviaţia militară, s-a angajat în aviaţia civilă ca unul dintre pionierii poştei aeriene. Incidente au existat, iar prima grijă a pilotului a fost să recupereze pachetele şi scrisorile pe care le transporta. A fost pilot al poştei aeriene până în februarie 1927, când a plecat la San Diego să supervizeze construcţia monoplanului cu care avea să traverseze Atlanticul.
Nu a mai lucrat niciodată în poşta aeriană, dar a promovat mult acest concept. De pildă, între decembrie 1927- februarie 1928, în al său The Spirit of St. Louis, Lindbergh a efectuat un tur special zburând în Mexic, Guatemala, Belize, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Venezuela, Insulele Virgine, Puerto Rico, Republica Dominicană şi Cuba, transportând suveniruri speciale de poştă.
Succesul lui Lindbergh a contribuit la promovarea zborului în general şi în turul SUA pe care l-a făcut în anul ce a urmat zborului transatlantic, un sfert din americani s-au întâlnit cu aviatorul şi aparatul său, iar numărul pasagerilor pe liniile aeriene a crescut cu 3000 %, în următorii doi ani. Lindbergh a devenit un autor de succes, inventator şi activist social..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu