Dragostea trece prin… creier

Ce te faci cu toate poveştile de dragoste cu Romeo şi Julieta, cu Cenuşăreasa şi prinţul ei sau cu poveştile contemporane care te fac să stai ore întregi cu ochii în televizor, doar-doar prinzi cel mai mic detaliu ai rochiei pe care Kate a purtat-o la nunta cu alesul inimii ei, Prinţul William? Hmmm, astfel de poveşti au ţinut nu doar atenţia la cote ridicate, ci şi speranţa că într-o zi fiecare dintre noi îşi va găsi alesul sau aleasa inimii. Şi până să ajungem la altar, le-am dăruit celor pe care îi iubim şi flori, şi ursuleţi din pluş, şi ciocolată, şi inele. Inutil, ar spune aceeaşi cercetători, dornici să tulbure apele dragostei şi să le mute din suflet în creier. Noi nu vrem să iscăm furtuni şi nici să favorizăm cercetătorii, în ciuda poeţilor şi a versurilor lor meşteşugite, ci vrem doar să vă arătăm o altă perspectiva asupra dragostei, una strâns legată de creier, neuroni şi de hormoni.

Dragoste, feromonii, serotonină, dopamină

La o primă vedere, cei patru termeni enumeraţi mai sus nu ar avea ce să caute, împreună, că doar dragostea nu prea are de-a face cu legile ce guvernează lumea ştiinţelor. Greşit, pentru că dragostea e strâns legată creier şi de hormoni. De pildă, îndrăgostitul vine nu din săgeata lui Cupidon care a atins două persoane, ci de la feromoni, substanţe chimice pe care un organism le produce şi le eliberează în mod natural pentru a atrage un altul.

Cum se consolidează ataşamentul în cuplu? Cu ajutorul oxitocinei, un hormon pe care fiecare dintre noi îl secretă şi care este eliberat prin contact fizic; altfel spus, apropierea fizică de celălalt e unul din elementele cheie ale condiţiei de a fi îndrăgostit şi după ani şi ani.

De serotonină şi dopamină, hormoni ai fericirii, depinde păstrarea fericirii în doi, pentru că serotonina şi dopamina sunt responsabile cu optimismul şi dorinţa sexuală. „Dacă ai un nivel scăzut de dopamină şi serotonină, libidoul scade iar pasiunea dispare. Serotonina insuficientă este şi motivul pentru care te simţi deprimată, irascibilă şi ai insomnii. Iar asta e valabil şi pentru bărbat”, scrie www.unica.ro

Dragostea ţine 3 ani. Sau mai mult

Cum dispare dragostea? Tot de organismul uman se leagă toate: cu timpul, senzaţiile generate de fenilamină se diminuează, iar organismul are nevoie de supradoze pentru a experimenta starea de euforie. Altfel spus, dragostea e pe ducă. Şi asta se întâmplă cam în trei ani de relaţie, arătau cercetătorii în urmă cu câţiva ani. Acum au revenit asupra ipotezei şi spun că nu, dragostea nu scade în intensitate odată cu trecerea timpului şi nu se termină după o mie de zile.

Vestea bună, a dragostei care durează, a venit din SUA, de la Universitatea Stony Brook din New York, unde o echipă de cercetători a condus un experiment la care au fost supuşi atât oamenii ce abia s-au îndrăgostit, cât şi cupluri cu relaţii de lungă durată. Concluzia lor? Toţi au avut aceleaşi răspunsuri neurologice.  „Oamenii de ştiinţă au mai descoperit ca cei care trăiesc o poveste de dragoste recentă au o activitate intensă în regiunile creierului responsabile cu tensiunea şi obsesia. De cealaltă parte, cuplurile "cu vechime" au o activitate mai mare în zonele referitoare la ataşamentul în cuplu”, scrie descopera.ro, citând Medicalexpress.com.

Dragostea, precum cocaina

Dar să nu credeţi că cercetările medicale asupra dragostei s-au oprit. Nici gând! Recent au fost date publicităţii rezultatele unui nou studiu, iar concluzia e clară: dragostea activează aceleaşi zone din creier ca şi dependenţa de droguri. La acest rezultat s-a ajuns în urma unor experimente desfăşurate de specialişti din universităţile Siracuza şi Virginia de Vest şi de la Spitalul Universitar din Geneva. 120 de persoane au fost supuse la diferite teste pentru a stabili harta dragostei în creier. De pildă, într-un experiment, 17 bărbaţi şi femei, care au declarat că sunt îndrăgostiţi, au fost analizaţi în timp ce priveau fotografia partenerului timp de 17 secunde. „S-a constat că există o creştere a activităţii în zona nucleilor bazali din creier care este asociată cu dopamina şi cu senzaţiile de euforie şi recompensă. Aceleaşi regiuni sunt active şi atunci când oamenii folosesc cocaină”, informează descopera.ro

La aceeaşi concluzie au ajuns americanii de la Universitatea Rutgers, care au optat pentru un alt experiment. Şi-au ales 15 subiecţi, femei şi bărbaţi voluntari, care aveau un punct comun: avuseseră relaţii de aproximativ doi ani, relaţii ce se încheiaseră în urmă cu două luni. Li s-au arătat fotografii cu foştii parteneri, răstimp în care creierele lor au fost scanate, iar rezultatele au arătat că în creier s-au activat exact regiunea denumită cortex prefrontal, regiune asociată dependenţa de tutun sau cocaină.

Dragoste la prima vedere sau la primul sfert de secundă

Cercetătorii de la Universitatea din Siracuza, cei care ne-au vorbit despre dragoste şi cocaină, au mai avansat o ipoteză referitoare la cel mai râvnit sentiment: avem nevoie de numai un sfert de secundă ca să ne îndrăgostim la prima vedere. De ce atât de puţin? Pentru că 12 arii cerebrale lucrează împreună eliberând substanţele pe care le-am menţionat deja, precum dopamina, oxitocina şi adrenalina.

Dar în cazul bărbaţilor lucrurile nu sunt la fel de rapide, spun cercetătorii britanici şi îşi susţin teoria cu un alt experiment. 115 bărbaţi au fost urmăriţi cu camere ascunse în timp ce priveau/ cunoşteau cu femei-actriţe. S-a constat că dacă bărbaţii erau interesaţi de anumite femei le priveau în medie 8,2 secunde, iar dacă nu erau interesaţi, prima privire acordată doamnelor se reducea la 4,5 secunde.

*De la dragoste la ură nu e decât un pas, spune o veche vorbă. Şi e   adevărat confirmă cercetările derulate la University College London. 17 voluntari care ajunseseră să aibă sentimente de ură pentru persoane de care fuseseră îndrăgostiţi au fost supuşi testelor de tomograf, iar rezultatul a fost unul singur: privind fotografiile persoanelor pe care acum le urau, în creier s-au activat zone atribuite sentimentului de dragoste.

* Prima dragoste nu se uită niciodată! spune un alt proverb. Şi totuşi ar fi mai bine să o uităm, ne îndeamnă specialiştii. Nu de alta, dar ea poate compromite relaţiile viitoare. Explicaţia e simplă: prima dragoste apare, de obicei, în adolescenţă şi, date fiind perioada tulbure, precum şi noutatea şi intensitatea proceselor prin care trecem, etalonul care se formează acum privitor la dragoste şi persoana potrivită nu este unul realist.