Monumente istorice luate cu împrumut

După vreo şase luni, aproximativ o mie de kilometri parcurşi şi 35 de monumente văzute şi analizate, încheiem Campania „Salvează–ţi trecutul! Salvează monumentul!” De fapt doar partea de muncă ce ne revenea, de acum încolo e rândul dumneavoastră să votaţi şi să decideţi care e monumentul ce merită să fie restaurat. Şi misiunea e una grea pentru că starea fiecăruia dintre aceste monumente e una... jalnică adeseori. Sunt biserici prăbuşite pe jumătate, sunt biserici în care plouă sau ale căror turnuri clopotniţă riscă să se prăbuşească, sunt biserici din sate uitate de oameni. Sunt reşedinţe mitropolitane sau nobiliare prin care bate vântul şi la propriu şi la figurat. Sunt imobile ce au servit odinioară drept locuinţă şi al căror prag nu l–a mai trecut nimeni demult, iar de bătut un cui – nici vorbă. Sunt turnuri pe care sibienii de altădată le–au ridicat pentru apărarea cetăţii şi care îşi duc „existenţa” printre excremente şi gunoaie... sunt clădiri ce au, în acte, statut de monumente istorice. Unii se străduiesc de ani buni să le salveze, alţii ... să le îngroape.

În sfârşit curăţenie!

... asta exclami dacă treci pe lângă fosta Reşedinţă mitropolitană din Sibiu, str. Victoriei nr. 38. După ce tot anul, fie primăvară, fie vară, fie toamnă, imobilul a fost îngropat în bălării, acum se face în sfârşit curăţenie în curtea ce servea odinioară şi de grădină publică. Aşa se face că arbuştii crescuţi aiurea, buruienile înalte de un metru şi gunoaiele zac acum în mormane în curtea imobilului. Şi mult dorita "defrişare" continuă.

Boian – biserica–cetate săsească a domnilor Moldovei

Ultimul pe lista (vorba aceea, „cu voia dumneavoastră”) monumentelor campaniei „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!” este ceva aparte. Mai ales datorită unor aspecte ce ţin de istoria locului, normale în Evul Mediu, dar interesante, chiar enigmatice, pentru cel care calcă pentru prima oară în locul numit, aproape barbar, Boian. Loc care are, pe lângă uliţe largi, peisaj tipic transilvan şi oameni mult mai deschişi decât în zonele „civilizate” ale judeţului, şi o biserică cetate săsească. Bine veţi spune, dar sunt destule în judeţ. Ce are Boianul aparte? Păi, la Boian, în mijlocul comunei şi în plin Ardeal, pe zidurile bisericii -cetate tronează stema Moldovei: bourul. Prilej de legende şi interpretări diferite, dar având ca oriigine o simplă filă de istorie.

Biserica evanghelica din Velt - VIDEO

Velţul cu biserica sa ruptă–n două

Corul Bisericii evanghelice din Velţ s–a prăbuşit în urmă cu vreo 8–9 ani, dar molozul e tot acolo şi nici o lucrare consolidare a pereţior rămaşi în picioare nu s–a făcut* În rest, vizitarea acestui locaş e un gest temerar cu slalom printre bălării înalte de un metru, printre gunoaie şi rahaţi

Lumea asta şi lumea cealaltă, cu troiţe şi poduri

Ştime, diavoli, duhuri rele, suflete blestemate – toate populează credinţele populare şi, ca să se ferească de ele, oamenii au creat cântece şi descântece, doar de unii aleşi ştiute, au făcut noduri la cingătoare să scape de spiritele rele, au folosit tămâia şi crucea. Sau au ridicat troiţe în locurile unde duhurile rele se strâng: la răscruci, sub poduri, în hotare ş.a.m.d. Aşa se face că în satele Sibiului sunt troiţe vechi de 200 sau 300 de ani, sunt troiţe noi pe care oamenii le–au ridicat acum un an sau doi să protejeze hotarele, să fie de pomenire eroilor căzuţi în războaie sau să purifice locul unde a murit năpraznic un om. Şi pentru că am pomenit de poduri, avem o singură întrebare: ştiaţi că în Gura Râului se găseşte unul dintre cele trei poduri acoperite din România care deţin statutul de monument istoric?