Legiunea Străină Franceză

Onoare, Fidelitate, Fraternitate, Sacrificiu, pe de o parte, infractori, mercenari şi multă violenţă, pe cealaltă parte... astfel de cuvinte se spun atunci când Legiunea Străină Franceză este pomenită. De 180 de ani, Legiunea Străină Franceză se regăseşte mereu în zone de conflict şi a devenit cea mai faimoasă armată a vremurilor contemporane. Este armata ce a trecut cu bine de destrămarea unui imperiu, de trei republici, două războaie mondiale, şi de pierderea de către Franţa a locului unde Legiunea s–a născut: colonia Algeria.

O unitate militară de elită, formată din bărbaţi ce provin din orice ţară, din orice pătură socială, de orice religie. Pe scurt, aceasta este Legiunea Străină Franceză. În cei 180 de ani de existenţă ai armatei, despre soldaţii ei s-au spus şi lucruri bune şi lucruri mai puţin bune, şi poveşti romanţate şi istorii adevărate. De pildă, începuturile Legiunii sunt lipsite de aura de romantism cu care această armată este uneori învăluită, Nu, ea a fost creată dintr-un scop foarte practic: să apere coloniile franceze. Aşa se face că actul de naştere a fost semnat de însuşi regele francez Louis – Philippe, pe data de 1 martie 1831. Unde? În nisipurile algeriene.

Spuneam că Legiunea s-a născut în nisipurile algeriene, iar aici şi-a avut casa timp de peste un secol. Cartierul general a fost stabilit în oraşul Sidi bel Abbes şi aici au trecut prin recrutări şi antrenamente grele zeci de de mii de bărbaţi care au luptat sau şi-au dorit să lupte sub însemnele Legiunii.

180 de ani de lupte

De la înfiinţare şi până azi, soldaţii Legiunii nu au avut răgaz. Au apărat coloniile franceze sau transporturile în Franţa din colonii, au apărat interesele Franţei pe tărâmuri străine. Aşa se face că legionarii au fost prezenţi în Spania, în 1835 – 1839, pentru a o ajuta pe Isabela să obţină tronul acestei ţări, au fost prezenţi în Mexic, în 1863 – 1867, în Războiul Franco-Prusac, în cel Sino-Francez, în ambele războaie mondiale, în războiul din Golf ş. a. m. d. Că legionarii au uimit adeseori prin modul în care luptau, asta e sigur; au existat însă şi momente când Legiunea a avut de înfruntat pierderi grele.

De pildă, în Primul Război din Indochina (1945-1954), legionarii au suferit pierderi grele de vieţi omeneşti, iar în Războiul Algerian de Independenţă lucrurile au stat la fel. Şi aşa se face că prin 1962 s-a luat în considerare posibilitatea destrămării acestei armate. Mai existau doar vreo 8.000 de soldaţi, faţă de 30.000 cât număra Legiunea în anul 1932.

Dintr-o istorie de 180 de ani, o zi este însă cea mai importantă pentru legionari: 30 aprilie 1862. Atunci, compania căpitanului Danjou a fost decimată, iar legionarii i-au uimit pe adversarii lor prin curaj şi eroism. 62 de soldaţi şi 3 ofiţeri primiseră misiunea să escorteze un convoi de refugiaţi către oraşul Puebla, oraş aflat sub asediul armatei naţionale mexicane. Legionarii au fost încolţiţi de mexicani şi s-au retras în hacienda numită Camerone; deşi ştiau că nu au nicio şansă de scăpare, au luptat până când au mai rămas doar cinci. Aceşti ultimi legionari au luat decizia de a-şi ataca adversarii la baionetă: trei au fost împuşcaţi şi doi au fost luaţi prizonieri. Şi cum în armată se preţuieşte curajul în luptă, Generalul mexican Alberto Sanchez a decis să-i elibereze pe cei doi legionari şi să le dea voie să se întoarcă la camarazii lor, drept gărzi de onoare pentru corpul căpitanului Danjou, căzut în luptă. Exemplul soldaţilor şi ofiţerilor din compania căpitanului Danjou este rememorat an de an de legionari, iar în oraşul Aubagne, acolo unde mâna căpitanului Danjou este păstrată în Muzeul Legiunii, se organizează o paradă publică.

Legionarii

S-a spus că sub însemnele Legiunii Străine Franceze şi-au găsit locul mulţi criminali, fugari, escroci, fii ai unor familii bogate care s-au abătut de la calea cea dreaptă, oameni care au comis acte de violenţă. Este adevărat că Legiunea Străină Franceză le-a acordat o nouă şansă celor care erau certaţi cu legea. Lucrurile s-au mai schimbat şi, în general, infractorii nu sunt acceptaţi în sistem. În plus, oricine vrea să devină legionar este atent verificat, aşa că cine a comis fapte grave nu este primit în Legiune.

Legionarii provin din toate colţurile lumii: printre soldaţi înrolaţi se numără/ s-au numărat bărbaţi provenind din fosta URSS, din America de Sud mai nou, sau din Marea Britanie, SUA şi Franţa, ţări de unde Legiunea atrage în special tineri provenind din clasa mijlocie. Ce-i mână pe toţi în luptă? Greu de spus. Poate faima armatei, poate posibilitatea de a-şi construi o carieră, poate poate posibilitatea de a deveni cetăţean francez, poate venitul stabil.

Un lucru e sigur: ca să devină legionar, oricine trebuie să trăiască după legile legiunii şi să facă faţă antrenamentelor. Altfel spus, trebuie să uite de rasism, egoism, zgârcenia, de consumul de alcool, de scandaluri şi să fie gata să se sacrifice pentru camarazi.

Iar când e vorba de antrenamente, duritatea e cuvânt de ordine, aşa că nu e de mirare că unul dintre motto-urile faimoase ale Legiunii străine este „mergi sau crapă.” Se spune că un accent deosebit este pus pe rezistenţa fizică, pentru că odată cu creşterea ei se măreşte şi rezistenţa psihică. Aşa se face că aceşti soldaţi mărşăluiesc 40 de kilometri cârând în spate greutăţi de 25-30 de kilograme, pentru a-şi asugura toate cele necesare pentru o misiune. Ei, dar dacă astfel de provocări întâmpină şi soldaţii altor armate, să ştiţi că la legionari totul pare să fie mai greu pentru că se spun că în noaptea dinaintea unui astfel de antrenament, soldaţii nu dorm şi nici nu mănâncă vreo 2-3 zile.

Ce sunt învăţaţi legionarii? Tehnici de luptă corp la corp preluate din Karate, Jiu-Jitsu, Kung Fu, Silat si Sambo. Şi dacă se dezvoltă trupul, se dezvoltă şi mintea, aşa că eliminarea fricii şi a urii este o constantă în pregătirea soldaţilor.

Surprize din Legiune

Spuneam că despre legiune se vorbeşte, adeseori, ca despre o armată în care îşi găsesc locul infractorii. Ei bine, dacă e să pomenim câţiva bărbaţi care au servit în Legiune vom vedea că lucrurile nu stau tocmai aşa. De pildă, printre ofiţeri s-au numărat Prinţul Aage al Danemarcei, Prinţul moştenitor Bảo Long al Vietnamului, Prinţul Louis Napoleon, mareşalul francez François Certain Canrobert, Louis II, Prinţ de Monaco sau Petru I al Serbiei.

Nume importante se regăsesc şi pe lista recruţilor: Shapour Bakhtiar, prim-ministru iranian, Giuseppe Bottai, ministru italian, Max Deutsch, compozitor austriac, Jean Genet, scriitor francez, Cole Porter, compozitor american de jazz, Francois Faber, celebru ciclist, câştigător al „marii Bucle”, Edouard Daladier, preşedinte al Franţei şi Sisowath Monireth, prinţul moştenitor al Cambogiei.

Interviu cu un legionar

Într-un interviu acordat sub anonimat site-ului www.legiuneastraina.ro, un român înrolat în Legiune povesteşte ce înseamnă să fii legionar. Românul spune că vin să se înroleze în Legiune deopotrivă „manageri de firmă de calculatoare, expert în programare şi cu masterat în fizica nucleară”, oameni proveniţi din familii de diplomaţi de carieră sau „oamenii dornici de o cariera sau cei care în viaţa civilă nu sunt buni de nimic.”

Prima misiune a românului a fost în Afganistan şi nu a fost una deloc uşoară: soldaţii erau nevoiţi să păstreze un ritm „infernal”, pe temperaturi ce urcau şi la 50 Celsius. „Cu tot echipamentul pe tine, de multe ori misiunea se transforma în supravieţuire la extrem”, spune românul. Pentru cel care se înrolează în Legiune are şi un sfat: „Să nu uite niciodată să rămână OM!

* Legiunea are mai multe devize, iar printre cele mai cunoscute se numără “Legio Patria Nostra” – Legiunea este patria noastră. Aşa se face că orice nou legionar este învăţat că fiecare legionar este fratele şi camaradul lui de război, că nu trebuie să pregete să-şi rişte viaţa pentru camarazii lui.

* În Codul de onoare al Legiunii Străine Franceze se impune: Respectă-ţi superiorii ierarhici, precum şi tradiţiile Legiunii. Disciplina şi camaraderia sunt cu adevarat forţele pe care să te bazezi. Curajul şi onestitatea sunt singurele tale virtuţi adevărate. Fii mândru că eşti un legionar. Dă dovadă oricând de maniere elegante şi inteligenţă. Fii modest. Hainele şi efectele să-ţi fie întotdeauna curate şi îngrijite
* Cel mai celebru cântec al legiunii este Le Boudin, pe care soldaţii îl cântă în timpul marşului. 88 de paşi pe minut fac legionarii în marş, în timp ce alte armate fac 120 de paşi.

.