Despre chinezi la ei acasă. În liniştea Palatului de Vară

China îmi pare deja un vis frumos şi îndepărtat. În vâltoarea agitaţiei cotidiene, fapte, oameni şi lucruri încep încet–încet să se estompeze, aşa că pe birou, mereu la îndemână, stă o agendă ce a început să se răblăgească de atâta răsfoit. Aici între coperţile maronii şi într–un folder cu sute de poze se găseşte China mea, aşa că săptămânal agenda e răsfoită, pozele sunt luate la purecat pentru ca fiecare lucruşor ce m–a impresionat în China să nu fie trecut cu vederea. Astăzi vorbim de Palatul de Vară din Beijing şi dacă scrisul destul de lăbărţat nu o să–mi joace mari feste, vom călători mai uşor în China, în lumea poveştilor cu împăraţi şi împărătese şi în lumea lui Buddha cu patru capete.

Despre chinezi la ei acasă. Universităţi–oraş

 China… se preschimbă tot mai mult într–un vis frumos şi îndepărtat. Au trecut deja două luni de la mica escpadă asiatică, două luni în care oameni şi locuri şi–au consolidat micul lor colţişor în inima şi în mintea mea. O agendă maronie, un folder cu fotografii sunt armele amintirii. Stau la loc de cinste: în acelaşi colţ al biroului, în acelaşi colţ de pe ecranul monitorului. Sunt răsfoite săptămânal ca nu cumva să–mi scape ceva. Am ajuns la finalul însemnărilor, am ajuns la finalul călătoriei noastră în China. Regret asta şi mai regret fiecare lucruşor pe care l–am văzut acolo şi care a rămas nescris, dar cum totul are un rost, rămâne ca într–o zi să descoperiţi chiar voi China la ea acasă. Astăzi, la final de călătorie, învăţăm câte ceva despre sistemul de învăţământ chinez.

Despre chinezi la ei acasă. La bulivard, ricşar!

Nici nu ştiu cum ar trebui să încep povestea despre cum e noaptea la Beijing. Fără lună şi fără stele, asta e sigur, dar bogată în lumini artificiale şi în viaţă de stradă. Să ştiţi că Beijingul m–a şocat în luminile nopţii, iar prima impresie nu a fost una deloc favorabilă. Acum mă gândesc cu nostalgie la hainele întinse pe trotuarul marilor artere, la delicatesele chinezeşti vândute la colţ de stradă fără a se pune mare preţ pe igienă, la cântăreţii amatori sau la traversarea străzii fără să ţii cont de culoarea semaforului.

Despre chinezi la ei acasă. Târguiala face legea

 Râd. Râd şi acum după trei săptămâni de la experienţa din The Pearl Market din Beijing. Râd pentru că îmi amintesc ce... negociatoare „de succes” am fost, o negociatoare ce a plătit cam de vreo 10–15 ori mai mulţi yuani decât ar fi meritat unele lucruri. În China trebuie să negociezi, e tradiţie şi regulă, am înţeles asta, dar nu am înţeles preţul până la care poţi negocia.

Despre chinezi la ei acasă. Trenul care zboară cu 343 km/oră

C2017. Cu siguranţă, alăturarea de litere şi cifre nu vă spune mai nimic, dar  să ştiţi că e o alăturare miraculoasă: una care îţi indică un tren ce te duce cu 343 km/oră , aşa că o distanţă de 117 km devine floare la ureche, fiind străbătută în 30 de minute. Aşa e, aţi citit bine: 117 km în 30 de minute. Doar eşti în China şi doar circuli cu cel mai rapid tren de călători din lume.

Despre chinezi la ei acasă. Marele Zid

Marele Zid Chinezesc nu–mi era necunoscut: l–am văzut în fotografii, în emisiuni tv, am citit câte ceva despre el. Ceea ce nu credeam vreodată este că voi păşi pe el, alături de mii de chinezi şi sute de turişti de prin toate colţurile lumii. Dar s–a întâmplat şi vă pot descrie sentimentul: copleşitor. Aşa e Marele Zid Chinezesc, când ţi se arată ca un şarpe de piatră ce se întinde de pe o culme pe alta, într–o linie fără de sfârşit.

Despre chinezi la ei acasă. Oraşul Interzis

Nu ştiu, poate vă mai amintiţi şi voi de ea: fragilă, dar curajoasă, împărţea lovituri în stânga şi–n dreapta cum rar vezi o femeie făcând. Sora 13. Ea a fost primul contact de care eu îmi amintesc cu lumea asiatică. O întâlneam pe la 6–7 ani într–o sală prăfuită de cămin cultural de sat. Filmul de duminică era un eveniment, mai ales că totul respira exotism: limba, scenele de luptă, vestimentaţia. Aşa s–a văzut atunci, demult, pentru prima dată, China prin ochii mei. Cu doi ani în urmă, China mi s–a arătat pentru prima dată la ea acasă: o ţară extraordinară, o ţară a contrastelor, în care noul şi vechiul sunt într–un dialog permanent, în care zgârie –norii se întâlnesc cu comerţul nocturn de stradă, în care trenul de mare viteză face casă bună cu ricşa... şi lista ar putea continua, dar mai bine o scriem împreună cu răgaz, pe parcurs. Aşa că de astăzi, începem să călătorim prin China, mai precis prin Beijing şi Tianjin: cel mai rapid tren din China ne va purta cu 343 km/oră, vom face opriri în Oraşul Interzis şi în Palatul de Vară, de cumpărături vom avea grijă pe strada Dashila, vom negocia la greu pentru un colier de perle sau pentru un memory–stick, când ni se va face foame vom degusta fructe de mare şi cartofi prăjiţi cu vanilie, iar apoi cu forţe proaspete vom colinda Beijingul noaptea, vom poposi în satul Jocurilor Olimpice din 2008, pe platoul de filmare al lui Jackie Chan şi Will Smith.