Tutankamon, faraon la 9 ani, mort la 19 ani

Peste 3000 de ani i–au fost necesari omenirii ca să îl cunoască pe Tutankamon. S–a întâmplat abia în 1922, când, în Valea Regilor, s–a descoperit mormântul faronului, un mormânt ce scăpase neprofanat timp de trei milenii. Din 1922 şi până azi s–au făcut cercetări peste cercetări, supoziţii peste supoziţii, pentru a se afla dacă tânărul faraon a fost ucis, a murit din cauza maladii şi dacă "Doamna Tânără” i–a fost soţie sau soră.


În hieroglife şi analize ale ADN-ului se spune povestea lui Tutankamon, celebru faraon ale Egiptului de altădată. De domnit, nu a domnit mult, dar descoperirea mormântului lui după trei milenii a făcut să vuiască presa din întreaga lume, iar lumea ştiinţifică să fie pusă pe jar.

Un copil peste un regat

Se pare că Tutankhamon ar fi trăit cândva pe la 1300 î.Hr. şi ar fi domnit în ultimii nouă ani de viaţă, fiind faraon din dinastia a 18-a a Egiptului.  Tutankamon ar fi fost fiul lui Akhenaten (cunoscut iniţial ca  Amenhotep IV) şi al uneia dintre surorile acestuia. Iniţial, numele prinţului a fost Tutankhaten, dar pe tron a urcat cu numele de Tutankamon.
Legături incestuoase ar fi fost se pare şi între Tutankamon şi soţia sa, care era, în fapt, sora sa vitregă. Numele ei era Ankesenamun sau Ankesenepatan.
Faraon a devenit Tutankhamon pe când era un copil de 9 ani, aşa că a avut, cu siguranţă, nevoie, de sfetnici puternici, iar aici istoria îi aminteşte pe Generalul Horemheb, pe vizirul Ay şi pe Maya, responsabil al trezoreriei. 
Cum a arătat domnia tânărului faraon? Din punct de vedere religios, Tutankamon a pus capăt venerării lui Aten şi i-a redat supremaţia zeului Amun, în cinstea căruia a început să ridice diferite monumente şi să organizeze evenimente. Administrativ şi politic vorbind, a schimbat capitala regatului, iar în plan extern a încercat să restaureze relaţiile cu alte state, relaţii ce fuseseră neglijate de tatăl său. Că a avut succes în acest demers o dovedesc darurile provenite din diferite ţări şi descoperite în mormântul său. Totuşi se pare că s-au purtat războaie cu populaţii din Asia şi cu nubienii.
Se pare că lui Tutankamon i-a urmat pe tron vizirul Ay, cel care s-a şi căsătorit cu vaduva faraonului. Ay a murit după patru ani şi puterea i-a revenit lui Horemheb, care a fost urmat la tron de Ramses, fondatorul celei de a 19-a dinastii.
Dincolo de aceste consemnări istorice, încep speculaţiile pentru a stabili de ce a murit faraonul la numai 19 ani.
Cauzele morţii: malaria şi fractură la picior?
De la descoperirea mormântului lui Tutankamon şi până azi au existat multe ipoteze şi speculaţii asupra modului în care a murit faraonul. S-a spus astfel că a fost ucis chiar de soţia sa pentru că nu putea să aibă copii sănătoşi din cauza stării de sănătate. La această ipoteză a condus descoperirea a doi fetuşi morţi, în apropierea mumiei sale. Suspectaţi de crimă au fost şi sfetnicii săi apropiaţi: Maya, Horhemheb şi Ay.
De ceva timp avem şi un „diagnostic” ştiinţific, emis după studii antropologice, radiologice şi genetice. Aceste ultime cercetări au fost conduse de şeful Consiliului Antichităţilor din Egipt, arheologul dr. Zahi Hawass şi au relevat mai multe probleme de sănătate ale faraonului. Suferea de malaria tropica, de necroză avasculară a oaselor (o boală în care aportul sărac de sânge la nivel osos duce la slăbirea sau distrugerea unei porţiuni osoase) şi cele două afecţiuni, suprapuse peste o banală fractură la picior, i-au adus moartea. Se pare că de malarii şi malformaţii ale sistemului osos sufereau şi alţi membri ai familiei domnitoare.
Până să se ajungă la această concluzie au fost avansate tot felul de supoziţii privitoare la sănătatea faraonului; s-a spus că ar fi avut ginecomastie (dezvoltarea excesivă a sânilor la bărbaţi) sau sindrom Marfan (tulburare primară de creştere). La baza supoziţiilor au stat şi reprezentările pe diverse obiecte din epocă, reprezentări unde faraonul apare înfăţişat cu un aer uşor efeminat sau androgin.

Mormântul lui Tutankamon

Într-un mormânt mai mic decât s-au aşteptat i-au descoperit mumia faraonului, în 29 noiembrie 1922, Howard Carter şi George Herbert, lord de Carnarvon. Există şi o explicaţie: moartea la o vârstă atât de tânără a împiedicat construirea unui mormânt pe măsură şi mumia ar fi fost îngropată într-un mormânt construit pentru altcineva. Cum a scăpat mormântul de profanări? Se pare că după moartea sa, faraonul a fost destul de repede dat uitării de civilizaţia antică, iar locul unde se găsea mormântul nu a mai fost cunoscut cu exactitate. În plus, deasupra mormântului au fost construite locuinţe de muncitori. Totuşi se pare că vreo 2-3 furturi au existat în mormânt, dar ele au avut loc în lunile imediat următoare decesului, deci în urmcă cu peste trei milenii.
Într-un atare context, descoperirea făcută de Howard Carter şi George Herbert a uimit şi se spune că a fost nevoie de zece ani pentru inventarierea, transportul şi conservarea tuturor obiectelor descoperite în mormânt. Şi graţie acestor obiecte, secolul al XX-lea a cunoscut un accentuat inters al publicului larg pentru arheologie şi pentru lumea de altădată a faraonilor. Aşa se face că multe dintre obiectele descoperite în mormântul lui Tutankamon au făcut înconjurul lumii, fiind expuse în muzee, în universităţi, precum şi la Târgul Mondial din New York în 1964.

Există un blestem al faraonului?

Oricine deranjează mumia unui faraon egiptean este blestemat. Aceasta este credinţa care şi-a spus cuvântul şi în cazul lui Tutankamon şi s-a vorbit astfel despre un blestem care ar fi dus la moartea subită a celor care au lucrat la descoperirea mormântului. Legendele au pornit chiar de la spusele unui faimos egiptolog: James Henry Breasted, care a povestit că Howard Carter ar fi trimis un mesager acasă şi apropiindu-se de locuinţă, mesagerul a auzit un strigăt ciudat, aproape uman. În locuinţa cercetătorului i-a găsit canarul mort, iar în cuşca păsării se afla o cobră, simbol al monarhiei egiptene. Incidentul s-a întâmplat chiar în ziua în care cercetătorii au intrat în mormântul faraonului şi totul a fost descris în New York Times, în data de 22 decembrie 1922.
Următorul fapt care a îndemnat spre un blestem al faraonului a fost moartea Lordului Carnarvon, la aproximativ şase săptămâni de la deschiderea mormântului. A urmat o scrisoare imaginară semnată de Marie Corelli şi publicată în New York World, scrisoare în care se povestea despre o carte obscură şi o pedeapsă capitală. Spiritele s-au încins şi mai mult şi au mai fost speculaţii şi din partea lui Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlok Holmes.
Dincolo de asemenea poveşti, istoria arată că din cei 58 de oameni care au fost prezenţi la deschiderea sarcofagului, doar opt au murit în următorii 10-12 ani. Lordul Carnarvon ar fi murit din cauza înţepăturii unui ţânţar, iar un alt coleg - din cauza febrei. Există posibilitatea ca în acest morminte să fie existat bacterii care au acţionat fatal asupra omului, la contactul cu aerul.

În februarie 2011, din Muzeul Egiptean din Cairo au fost furate mai multe obiecte, printre ele aflându-se două statui ale lui Tutankamom: prima statuie era din lemn placat cu aur şi în înfăţişa pe faraon purtat pe umeri de o zeiţă; cea de-a doua este imaginea faraonului la vânătoare..