Monumente istorice luate cu împrumut

După vreo şase luni, aproximativ o mie de kilometri parcurşi şi 35 de monumente văzute şi analizate, încheiem Campania „Salvează–ţi trecutul! Salvează monumentul!” De fapt doar partea de muncă ce ne revenea, de acum încolo e rândul dumneavoastră să votaţi şi să decideţi care e monumentul ce merită să fie restaurat. Şi misiunea e una grea pentru că starea fiecăruia dintre aceste monumente e una... jalnică adeseori. Sunt biserici prăbuşite pe jumătate, sunt biserici în care plouă sau ale căror turnuri clopotniţă riscă să se prăbuşească, sunt biserici din sate uitate de oameni. Sunt reşedinţe mitropolitane sau nobiliare prin care bate vântul şi la propriu şi la figurat. Sunt imobile ce au servit odinioară drept locuinţă şi al căror prag nu l–a mai trecut nimeni demult, iar de bătut un cui – nici vorbă. Sunt turnuri pe care sibienii de altădată le–au ridicat pentru apărarea cetăţii şi care îşi duc „existenţa” printre excremente şi gunoaie... sunt clădiri ce au, în acte, statut de monumente istorice. Unii se străduiesc de ani buni să le salveze, alţii ... să le îngroape.




În urmă cu vreo şase luni, cotidianul Tribuna, Direcţia Jude­ţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Sibiu şi Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Intercul­turală Anthropoesis au demarat campania „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!”, al cărui principal scop e să tragă un semnal de alarmă în privinţa stării multor monumente istorice din judeţul Sibiu. Aşa se face că în fiecare săptămână, Tribuna a dedicat o pagină (uneori două) prezentării celor 35 de monumente istorice incluse în campanie.
În spatele acestor pagini au stat drumurile la monumente. La unele am ajuns a doua sau a treia oară, doar ca să constatăm că se găsesc în aceeaşi ruină semnalată şi cu alte ocazii, de exemplu Casa Brukenthal din No­crich, Castelul Bru­kenthal din Mică­sasa, Castelul din Buia. La altele, situate într-un sătuc uitat de lume cum e Gher­dealul, am popo­sit prima dată datorită acestei campanii.  Acolo, acasă la monu­men­te, povestea fiecărui edificiu s-a spus altfel, fie prin oa­meni inimoşi ca­re se zbat de ani şi ani să salveze o biserică din lemn, veche de două-trei se­cole, fie prin nepăsare, căci sunt monumente ce par a fi căutate mai cu­rând de ani­male, decât de oameni. Exem­plu? Bise­ri­ca evanghelică din Velţ.
Mai sunt apoi oameni, printre dumneavoastră, cititorii noştri, care ne-au scris, ne-au telefonat, îndem­nându-ne să introducem pe lista noastră un monument sau altul. Reacţiile dumneavoastră şi numă­rul mare de vizualizări pentru arti­cole ne-au convins că vă pasă de monumentele istorice. Au existat însă, ce-i drept, şi excepţii, adică oameni care par să creadă că sal­varea unui monument istoric nu e de folos nimănui, că istoria poate fi aruncată la gunoi, că doar criza finan­ciară merită aten­ţie, că cea mo­rală... nici nu mai contează. Noi cre­dem însă că monu­mentele isto­rice nu sunt ale noastre, ci sunt luate cu împrumut de la copiii noştri şi tocmai de aceea trebuie restaurate.

Biserici din lemn

35 de monumente au intrat în campania „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!”. Ponderea o au bisericile în care se oficiază acum serviciu religios orto­dox. De ce? Până acum, bisericile ortodoxe din Sibiu nu au beneficiat de vreun program unitar de resta­urare şi nici de multă... publicitate. Nu ne referim aici la bisericile din oraşe sau din vreo comună răsă­rită, ci la cele din sate puţin băgate în seamă. Tocmai de aceea au fost selectate biserici din sate adeseori uitate, dar sate care ar avea potenţial turistic de dezvoltare. Nu vin turiştii să vadă zgârie-nori în România, căci nu avem aşa ceva, dar pot veni să vadă biserici din lemn şi să guste din liniştea satului. Doar să fie promovat un astfel de turism.
Să ne întoarcem la ale noastre. Şapte biserici din lemn au intrat în campanie: sunt locaşurile din Apol­du de Jos, Sângătin, Poiana Sibiu­lui, Gherdeal, Presaca, Broşteni şi Ilimbav. Că fiecare dintre ele are nevoie de o mână de ajutor, e fără îndoială şi vă spunem şi de ce.
Biserica de lemn „Sf. Ioan Evan­ghelistul” din Apoldu de Jos datează din anul 1771 şi a fost adusă în localitate, în miez de noapte. Se întâmpla în urmă cu mulţi ani şi, din păcate, mutarea a afectat pictura interioară a locaşului. La fel au făcut şi ploaia, şi scrijeliturile copiilor pe lemnul pictat. Aşa se face că astăzi pictura interioară are nevoie urgentă de restaurare, dacă vrem să mai admirăm imaginea Sf. Cristofor cu cap de ţap, Cina cea de taină sau Naşterea Pruncului Iisus Pantocra­torul. La Sângătin, lucrurile stau şi mai rău, iar pictura celei mai vechi biserici de lemn din Sibiu este grav deteriorată: mai mult de jumătate din suprafaţa pictată este grav deteriorată, iar pe anumite porţiuni nici măcar specialiştii nu mai pot intui scenele biblice existente altădată.
35 de miliarde stă scris pe devizul făcut în urmă cu câţiva ani pentru restaurarea Bisericii din Deal „Adormirea Maicii Domnului” din Poiana Sibiului. Şi edificiul merită banii. A fost construit în  1766-1771, iar pictura poate fi salvată. La fel spunem şi despre Biserica "Sf. Nicolae" din Gherdeal, satul locuit abia de o mână de oameni. În biserica lor, mică şi pricăjită, con­struită la 1795, nu se mai oficiază serviciu religios de ceva timp. Nici nu se poate dat fiind că geamurile lipsesc, că uşa abia se închide, iar în biserică a plouat bine, înainte ca acoperişul să fie învelit în folie.
La Biserica de lemn din Ilimbav, lucrări au avut deja loc tocmai pentru a preîntâmpina infiltrarea ploii, dar pictura îşi aşteaptă rândul la conser­vare şi restaurare. Locaşul a fost con­struit în ultimele decenii ale se­colului al XVIII-lea şi a fost adus în sat în anul 1852 din localitatea Nou.
Biserica ”Sfânta Treime” din Presaca a fost construită din lemn, în secolul al XVIII-lea, şi e îmbrăcată în tencuială. Aspectul ei e înşelător la prima vedere – arată ca o casă – dar e o biserică şi merită să aibă o faţă demnă de statutul de locaş de cult. Biserica de lemn "Bunavestire” din Broşteni... despre ea poţi să spui doar atât: că doar păsările mai calcă pe aici şi că locaşul vechi de cel puţin două secole pare să fi fost uitat de oameni. Nici măcar nu era mo­nu­ment istoric, dar Direcţia Jude­ţeană pentru Cultură Sibiu a început demersurile pentru clasarea ei.

Biserici pictate de fraţii Grecu

În Săsăuş, Ţichindeal, Colun şi Fofeldea se găsesc biserici a căror pictură e atribuită zugravilor din familia Grecu. Numitorul lor comun? Starea degradată, atât a picturii, cât şi a edificiului în sine. Edificiul din Colun, de pildă, are mari probleme cu rezistenţa structurii, iar când vine vorba de pictura interioară, oame­nilor le e teamă şi să şteargă pân­zele de painjen, pentru că tencuiala cade, cade... La Săsăuş, turnul-clopotniţă se înclină ameninţător, iar pictura e mai bine păstrată în exterior decât în interior.
La Fofeldea, cele mai mari pro­bleme le ridică igrasia care începe să cuprindă pereţii edificiului, afec­tând astfel pictura. În Ţichin­deal, bucăţi mari de tencuială s-au des­prins transformând în moloz pictura fraţilor Grecu. Cam asta e starea bisericilor pictate de fraţii Grecu şi ele trebuie salvate nu doar pentru că de sute de ani strâng în ele puterea credinţei, ci şi pentru că aici românii şi-au aşezat o părticică din istoria lor. Să nu uităm că la Ţichindeal şi Fofeldea judecătorii lui Iisus apar în veşminte turceşti de paşă, că la Colun soldaţii poartă costume de militari maghiari.
Alte trei monumente de rit ortodox au intrat în campania noastră: Biserica "Buna Vestire" din Topâr­cea, Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Grui, Sălişte, şi  Biserica „Sf. Nicolae” din Nou Săsesc. Deşi nu pare la o privire sumară, edificiul din Topârcea are grave probleme de structură. M[năstirea Cîndeştilor” din Gruiul Săliştei e Voroneţul roşiatic al Sibiului: pictura interioară a fost restaurată, dar cea exterioară – nu. Pe deviz stă scrisă suma de 17.000 euro – de atâţia bani e nevoie ca frescele de la 1787-1790 să-şi recapete o parte din strălu­cirea de odinioară. Despre Nou Săsesc mai poţi să spui doar atât: e o ruină; crăpături adânci brăzdează zidurile, geamuri nu mai are, iar în interior se mai găseşte doar masa altarului. În interior, tencuiala şi cărămida se văd de-a valma cu igrasia care urcă pe pereţi şi de vreo patruzeci de ani, spun oamenii locului, nu s-a mai făcut slujbă în biserica din cimitir. Edificiul are peste 500 de ani de existenţă.
Monument istoric este şi Cimitirul Bisericii din Groapă din Sibiu, iar motivaţia e simplă: aici se găsesc monumente funerare ale câtorva dintre personalităţile pe care Sibiul şi Ardealul le-au dat României. Cum arată aceste monumente? Unele mai bine, altele - mai rău: sunt cruci cu fragmente căzute, sunt cruci spijinite cu proptele.
Am lăsat la urmă troiţele din judeţul Sibiu, monumente prea puţin băgate în seamă, dar pe care bunicii şi străbunicii noştri le-au ridicat la răspântii şi pe hotare să le fie de apărare. Despre frescele zugră­vite în aceste troiţe încă de acum două secole, spunem doar atât: ca au aceeaşi însemnătate ca şi pictura din vechile biserici.

Faima bisericilor fortificate de altădată

S-au dus zilele de glorie ale bisericilor evanghelice fortificate de altădată. Te convingi de asta când ajungi la Apoş, Zlagna, la Veseud, Vărd, Roşia, Dârlos, Boian şi Veseud. „Cum să aibă grijă nici 10.000 de etnici saşi, mai toţi bătrâni, de asemenea monu­mente?!”, se întreba retoric, în urmă cu câteva luni, un preot evanghelic. Nu ştim cum. Ştim doar că uşile acestor biserici ţi le deschid astăzi bătrâni de 70-80 de ani, prefigurând astfel apusul la care multe dintre aceste edificii au ajuns. Velţul ar fi cel mai ilustrativ exemplu, cu al său altar prăbuşit şi cu doar 3 pereţi în picioare, dar probleme mari sunt şi la Boian, Zlanga, Apoş, Veseud sau Vărd. Plouă în astfel de biserici, igrasia mănâncă pereţii, iar slujbele religioase au fost înlocuite cu ciripitul păsărilor care şi-au făcut cuib aici sau cu intrările tăcute ale hoţilor care vin aici doar-doar or mai găsi ceva bun de furat.
Şi tot la capitolul fortificaţii şi moşteniri de la etnia germană am trecut în revistă trei turnuri din Sibiu: Turnul (mare) cu Pulbere, Turnul Pielarilor şi Turnul (fostă) locuinţă de pe str. Movilei nr. 14 din Sibiu. Sub turnul de pe strada Movilei sunt locuinţe, iar oamenii se tem ca nu care cumva să se prăbuşească edicifiul peste ei, iar Turnul Piela­rilor e mai degrabă monument cu budă, decât loc de vizită pentru turişti. Din păcate. Cât despre Turnul Spart nu mai e demult straja Oltului, e doar o jumătate de turn lângă care se mai opresc, curioşi, conducătorii auto. Oricum e acolo pe malul Oltului încă de la 1500.

De la reşedinţele nobililor la Mocăniţa de altădată

De numele Brukenthal se leagă multe fapte şi edificii în Sibiu; ei bine, în cam­pa­nie nu avem treabă cu mu­zeul ce poartă numele fos­tului guver­nator de Tran­sil­va­nia, ci cu casa părin­tească din No­crich şi cu Castelul  din Mică­sasa ce au aparţinut acele­iaşi familii Bru­kenthal. Punctul comun al celor două monumente istorice? Din nou, degradarea. Să mai spu­nem de geamuri sparte sau inexistente, de obloane care atârnă sau de scânduri bătute la ferestre... am mai scris de ele şi vom mai scrie. De la fostele domenii Brukenthal ajun­gem la un alt fost domeniu nobiliar: Castelul din Buia, căruia însuşi Mihai Viteazu i-a fost stăpân. Acum din falnicul edificiu de altă da­tă au mai rămas doar câteva ziduri.
Revenim în Sibiu la fosta reşe­dinţă mitropolitană. Edificiul e în paragină, se ştie se, vede cu ochiul liber, mai ales acum, când s-au curăţat bălăriile şi arbuştii crescuţi aiurea prin fosta grădină publică. Şi ca să încheiem cu monumentele din Sibiu mai menţionăm două dintre ele: casa de pe str. Vopsi­torilor nr. 13 şi casa din Piaţa Mică nr. 22, acolo unde s-a lucrat şi se lucrează la renovare, dar starea de degradare e atât de mare, încât fără o căruţă de bani, monumentul iese cu greu la lumină. Două monu­­mente mai sunt pe listă: unul prea puţin cu­nos­cut - po­dul acoperit din lemn din Gura Râului - şi calea fe­rată în­gustă Sibiu - Agnita, acolo unde circula Mocă­niţa odini­oară. Mo­căniţe nu mai avem, dar o mână de oameni se străduieşte să reînvie mijlocul de transport de odinioară: reabilitează cantoane, curăţă liniile de buru­ieni, resta­urează vagoa­ne. E exem­­plul că se poate, că monu­mentele pot fi protejate.

Ce nu am înţeles...

Să ai în administrare un monument istoric nu e chiar floare la ure­che; o ştiu cei care locuiesc în astfel de imobile, o ştiu cei care le au în proprietate. Motivul e simplu: există legi făcute pentru protejarea acestor monumente, există legi care obligă proprietarul şi care îi restricţionează acţiunile. Că nu sunt uşor de respec­tat toate normele, că poate mai au şi legile chichiţe ce îi încurcă pe cei care vor să facă ceva pentru monu­mente... e şi asta adevărat. Cu toate acestea, legea e făcută ca să asi­gure un minim de protecţie pentru monumentele istorice. E drept că nu poate împiedica ploaia să pătrundă prin acoperişul cu spărturi sau prin ferestrele fără geamuri, e drept că nu poate restaura picturi, dar poate proteja împotriva unor lucrări de restaurare şi reabilitare care mai mult dăunează decât folosesc.
Într-un astfel de context, nu am înţeles cum de nici autorităţile din România nu respectă legea atunci când vine vorba de monumente istorice: cum de se fac restaurări fără vreun aviz necesar, că doar dacă monumentul tot se găseşte la cucuieţii din deal, la 100 de kilometri depărtare de Sibiu, ce risc există ca cineva să te prindă?! Cum de se vând biserici - monument istoric fără a anunţa toate organele abilitate?! Acestea sunt poveştile monumen­telor din Sibiu, monumente incluse în Campania „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!”.  Vreme de şase luni am spus astfel de poveşti, iar de acum e momentul să alegeţi monumentul care credeţi că are cea mai mare nevoie de sprijin pentru a fi restaurat. Săptămâna viitoare deschidem votul, pentru ca dum­neavostră să alegeţi monumentul care doriţi să fie restaurat.

Mihu Dorin Artemon este câştigătorul concursului de fotografie „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!”, iniţiat în cadrul campaniei noastre. Mihu Dorin Artemon va beneficia de un curs gratuit de fotografie oferit de Şcoala de fotografie - SC Image Art SRL din Sibiu. Cursul este acreditat de Ministerul Muncii şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.