Moşna, satul cu păsări năzdrăvane şi execuţii prin spânzurare

Demult, tare demult, pe când oameni veniţi de la mii de kilometri depărtare călătoreau prin ţinuturile Transilvaniei în căutarea locurilor unde să–şi întemeieze gospodării şi familii, o pasăre le–a arătat câtorva saşi locul unde se găseşte acum Moşna. Acolo au ridicat case, fortificaţii şi o biserică, iar saşii au dat numele satului Meschen. Aceasta este legenda satului Moşna, satul întemeiat de păsări, satul care se laudă cu o biserică cu coloane înclinate, cu un clopot de spânzurătoare, dar şi cu case în ale căror grinzi e crestat anul 1724.

La o aruncătură de băţ distanţă de Mediaş se află Moşna, un sat ca oricare altul, la prima vedere. Da, e fost sat săsesc; da, are o biserică evanghelică fortificată; da, are un festival anual. Şi totuşi dacă stai să colinzi fie şi numai o oră prin Moşna, vezi că localitatea are ceva neobişnuit în tot obişnuitul ei, de la legenda întemeierii datorită unei păsări, la biserica evanghelică şi ale ei coloane strâmbe, la gospodăriile în care nu casa omului tronează la uliţă, ci şura cu fân. Aşa că de un ghid ai avea nevoie dacă ajungi la Moşna: nu pentru că ai risca să te pierzi în comună, ci pentru că, dacă nu ştii ce-ţi poate oferi comuna, rişti să nu vezi nici măcar jumătate din obiectivele cu potenţial turistic. Şi nu ne referim aici la biserici, ortodoxe sau evanghelice, ci la gospodăriile, diferit construite de cele obişnuite. Din toate aceste perspective e promovată Moşna în circuitul Ecomuzeului Regional Sibiu.

Biserica cu coloane înclinate şi clopot de spânzurătoare

Prima oprire e musai să fie făcută la Biserica evanghelică fortificată, cea mai veche şi cea mai mare construcţie din sat. Zidurile înalte de nouă metri, drumurile de strajă ce supravieţuiesc încă, turnurile de apărare, turnul slăninilor şi o biserică ce are coloane înclinate -  sunt doar cinci elemente pentru care merită să poposeşti aici. Dacă mai pui pe listă un muzeu cu specific săsesc sau poveştile despre clopotul de spânzurătoare, popasul în cetate intră pe lista lucrurilor musai de bifat la Moşna.
La sfârşitul secolului al XIV-lea a fost ridicată o bazilică gotică cu trei nave, purtând hramul "Sf. Maria"; din acest prim edificiu s-a mai păstrat până azi doar portalul vestic. În 1480-1486, pe locul vechii bazilici, s-a construit biserica vizibilă şi azi. Responsabil cu noua construcţie a fost celebrul pietrar sibian Andreas Lapicida, iar asta se vede în migala cu care decoraţiunile din piatră din interiorul bisericii au fost lucrate.  Dar până să ajungi să studiezi detaliile sculpturale, nu poţi să nu priveşti uimit  cei opt pilaştri din interiorul bisericii. Nu de alta, dar sunt... înclinaţi. Din fericire, nu avem de-a face cu vreo alunecare de teren sau gravă avariere a edificiului, ci aceasta este forma sau, mai bine zis, acesta este unghiul în care au fost ridicaţi încă de la început. Edificiul are mult mai multe de arătat: două blazoane nobiliare se văd sus pe tavanul bisericii, în ţesătura de nervuri gotice; cristelniţa e de la 1862 şi se ţine încă bine; pe pereţii din lemn, pictaţi, ai balconului sunt inscripţionaţi anii 1575 şi 1791, iar pe pereţii din preajma altarului sunt înscrise numele eroilor dispăruţi morţi în cele două războaie mondiale şi cele ale moşnenilor morţi în timpul deportării în Rusia. Şi pentru că am pomenit de altar, în imediata lui apropiere, şi-a dat Andreas Lapicida măsura talentului: aici se găsesc portalul sacristiei, sacramentarul de pe partea de nord-est şi sedilia din partea sudică, adevărate opere de artă în piatră. Că mult timp a fost necesar pentru migala cu care Andreas Lapicida a lucrat Moşna e lesne de înţeles şi o dovedeşte o menţiune documentară din anul 1498, atunci meşterului sibian i s-au plătit 100 de florini de către preotul Johann pentru realizarea ancadramentelor ferestrelor, consemnează  "Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu".
O surpriză relevă şi orga, instrument expus la Expoziţia mondială de la Viena în anul 1873, conform unei inscripţii vizibile pe una din părţile laterale. Cel puţin asta scrie site-ul orgeldatei.evang.ro şi este un fapt credibil, dat fiind că instrumentul  este opera celebrului constructor de orgi Carl Hesse. În biserica din Moşna orga a fost amplasată în anul 1874.
Popasul în biserica fortificată trebuie să cuprindă şi o vizită în turnul clopotniţă înalt de opt etaje. Se urcă uşor în turn, mai ales că toate scările sunt şi solide şi destul de late. Merită efortul să urci până în vârful turnului: panorama asupra satului face toţi banii, dar şi locul de legendă. Aici în vârful turnului se găseşte un clopot de secol XV pe care se poate citi următoarea inscripţie: "Orex glorie vehi cum pace". Şi dacă nu te fascinează nici latina şi nu te minunezi nici de vechimea clopotului, să ştiţi că acesta e clopotul de spânzurătoare, adică acesta era clopotul ce se trăgea ori de câte ori în sat aveau loc astfel de execuţii.

...şi rostul în gospodărie e altul

Casa-i la uliţă şi şura în spate. Asta-i legea nescrisă atunci când se ridică o gospodărie la sat. În Moşna însă, legea nu a fost întodeauna respectată şi pe o uliţă paralelă cu cea principală destule sunt gospodăriile în care casa dă întâietate şurii. Explicaţia e simplă: „din cauza conformaţiei solului şi a apei freatice s-a preferat  amplasarea şurii spre stradă", spune Marius Halmaghi, Asociaţia Ecomuzeul Regional Sibiu, iar "în continuarea şurii se află căsuţa, conia sau bucătăria de vară (Sommerkuche), anexa care a preluat din activităţile poluante ale casei, precum şi funcţia de locuinţă pentru bătrâni", http://mosnaecomuseum.com.
Vă întrebaţi dacă sunt multe astfel de gospodării atipice în Moşna? Da, vreo 24, conform site-ului http://mosnaecomuseum.com. Aşa e, de pildă, gospodăria de la nr. 215, ce aparţine acum familiei Popa. Casa a fost cumpărată de la o familie de saşi şi, pe lângă inedita organizare a gospodăriei, de la actualii proprietari se poate achiziţiona şi miere. La fel e construită şi gospodăria familiei Deac de la nr. 206. Iar casa mai are o surpriză bine ascunsă în pivniţă: nu ne referim la butoaiele în care fierbe mustul sau la grămezile de cartofi, ci la anul 1724 inscripţionat pe o grindă. Aceasta este cea mai veche casă din sat sau cel puţin cea mai veche datată, spune primarul Eugen Roba. În rest, case vechi mai sunt multe în sat: unele răsar scorojite din spatele gardurilor de lemn, altele se înalţă semeţe în şiruri unite de porţi mari din lemn şi ciment... Atât din Moşna, satul cu clopot de spânzurătoare şi păsări năzdrăvane.

* Moşna este atestată în anul 1283, când în documentele vremii se face referire la Petrus de Muszna.
* Descoperirile arheologice atestă locuirea acestei aşezări încă din neolitic şi eneolitic. Pe teritoriul localităţii s-au descoperit fragmente ceramice aparţinând culturilor Petreşti şi Coţofeni, seceri de bronz şi de fier din perioada medievală. În anul 1780, cu ocazia reparaţiilor efectuate la sacristia bisericii luterane, s-a găsit o cutie de tablă cu 380 monede romane de argint, foarte bine păstrate. Cea mai veche monedă se datează în vremea împăratului Nero, iar cea mai recentă Severus Alexander. (Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu, de Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu)