La capătul Pământului... Bisericile evanghelice din Apoş şi Zlagna

Când auzi de Apoş şi Zlagna, primul lucru care îţi vine minte e că fiecare dintre cele două sate se află undeva… la capătul Pământului. Apoş e situat doar la vreo 6–7 de Bârghiş, iar Zlagna – la vreo 13 km, însă, adunaţi, cei 20 de kilometri fac din cele aceste sate, două puncte lipsite de interes pentru turişti. Însă dincolo de liniştea ce le stăpâneşte, şi Apoş, şi Zlagna ar putea oferi oricărui turist întâlnirea cu secolul al XV–lea, veac de când datează Bisericile evanghelice. Cea din Apoş e în stare avasată de degradare, cea din Zlagna pare să se ţină niţel mai bine, dar ambele au nevoie de intervenţii şi tocmai de aceea le regăsim în Campania Salvează–ţi trecutul! Salvează monumentul!

Biserica evanghelică din Veseud (comuna Chirpăr, jud. Sibiu) - VIDEO

Veseudul ”de Chirpăr” şi biserica sa ”meteorologică”

Asemănarea şi am putea spune ghinionul aşezărilor cu numele de Veseud din judeţ este că amândouă sunt cam departe de ”civilizaţie” şi cam uitate de lume. Avem două Veseud–uri: unul de Slimnic, de la Ruşi în dreapta, peste dealuri şi cel de Chirpăr, despre care poţi spune că este departe de orice. Ei bine aici, în Veseud/Zied, ne–au purtat paşii şi roţile maşinii (greu încercate din motive de drum comunal destul de denivelat) recent, pentru a vedea un obiectiv aparte: biserica–cetate (”a saşilor”) care s–a remarcat prin două lucruri: în ea se poate afla prognoza meteorologică şi, prin 2007, a fost de vânzare...

La şcoala Domnului Trandafir din Glâmboaca

Acesta este un blog dedicat monumentelor, dar am luat hotărârea de a posta şi articole pe alte teme. Toate au legătură cu Sibiu şi toate vă descoperă "ceva" ce poate nu ştiaţi despre Sibiu. Aşa că astăzi, aveţi un reportaj de la şcoala din Glâmboaca.

La Vărd, biserica e goală

     Din  secolul al XIII-lea datează Biserica evanghelică din Vărd, odinioară ansamblu fortificat. În secolul al XXI-lea, edificiul luptă din greu cu umezeala şi igrasia ce rod pereţii, cu oamenii care intră hoţeşte doar-doar or mai găsi ceva de furat. Sunt motive suficiente pentru ca acest monument istoric să  aibă parte de mai multă atenţie, sunt motive suficiente pentru a fi inclus în Campania Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!

Monumente din România, în arhivele British Pathé

Un film vechi din 1966, prezentând monumente din zona Târgovişte. Merită văzut şi se găseşte în arhivele British Pathé. Linkul îl aveţi aici: http://www.britishpathe.com/record.php?id=71879

Frustrare de monument istoric

De o săptămână am cam lipsit de pe blog şi ne cerem scuze, dar dacă se îmbolnăvesc oamenii… suferă monumentele. În consecinţă, scriu abia acum câteva rânduri despre un subiect la care mă gândesc de zile bune.

Da, e frustrant, e frustrant să vezi sau să ştii că într-un moment istoric se află lucruri ce merită văzute: icoane pictate de zugravi din familia Grecu sau clopote din bronz vechi de câteva sute de ani (deci printre cele mai vechi din Transilvania), şi să nu poţi scrie despre ele. Nu pentru că te opreşte cineva, doar conştiinţa ta. Conştiinţa faptului că dacă tu scrii, cineva va merge acolo şi va fura fie clopotele, fie icoanele sau ce “i se va lipi” mai repede de degete. S-a întâmplat şi, din păcate, cred că se va mai întâmpla. 

Cimitirul Bisericii "Din groapă" - o istorie în piatră şi marmură a românilor

    Prezenţa populaţiei româneşti în zona cetăţii - şi ulterior - oraşului Sibiu poate fi urmărită destul de mult mergând înapoi, în timp. Făcând abstracţie de teoria continuităţii aceleeaşi populaţii, în acelaşi spaţiu, din epoca bronzului până spre Evul Mediu (incluzând aici şi ipotetica Caedonia romană), dar şi de cea a colonizării altor populaţii a unui ţinut pustiu (terra deserta), totuşi, realizăm că Sibiul, încă de la înfiinţarea sa avea ca vecini două ţinuturi cu populaţie majoritar valahă: Ţara Făgăraşului (Terra Fugrasch) şi Ţara Amlaşului  (Terra Omlasch). De aici vor fi venit şi primii locuitori români care s-au aşezat sub zidurile cetăţii Hermannstadt, aşa-zişii măiereni, slujitorii la "Curţile Mari" (mayer hof, „mayer” venind din germnaizarea latinului „major” - mare), păstori, agricultori, cărăuşi sau mici meşteşugari, ale oraşului sau lucrători pe veşnicele şantiere ale fortificaţiilor cetăţii. Prima menţionare exactă documentară a românilor sibieni, ca populaţie şi ca apartenenţă la religia creştină, a fost făcută la 1380, când, în registrul de cheltuieli al minicipalităţii sibiene sunt menţionate cheltuieli pentru un preot (sacerdoti walachali) şi o moară (mola walachorum).

Două turnuri sibiene puţin vizibile, mult distruse

Despre turnurile Sibiului s-a scris mult. Nu poţi rupe imaginea oraşului de pe Cibin de turnurile sale. Fac parte din zestrea istorică şi arhitecurală, sunt impunătoare, frumoase chiar, romantice. Imposibil să fie ocolite în vreo descriere a Sibiului, de la referate de şcoală la ghiduri şi pliante turistice, cărţi poştale, galerii foto, lucrări de grafică sau pictură. Turnul Sfatului - simbol al oraşului. Turnul Gros - Sala Thalia, Turnurile de pe strada Cetăţii... - turnurile de pe strada Cetăţii. Sibiu egal cetate egal turnuri, se poate spune. Turnuri de poartă, turnuri de apărare, turnuri-locuinţă, turnuri transformate în locuinţe. Tocmai din acest motiv au fost incluse în campania Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!, demarată de Tribuna, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu, Centrul Anthropoesis.

Biserica de lemn din Broşteni / Broşteni Wooden Church, 1741 - Video