De o săptămână am cam lipsit de pe blog şi ne cerem scuze, dar dacă se îmbolnăvesc oamenii… suferă monumentele. În consecinţă, scriu abia acum câteva rânduri despre un subiect la care mă gândesc de zile bune.
Da, e frustrant, e frustrant să vezi sau să ştii că într-un moment istoric se află lucruri ce merită văzute: icoane pictate de zugravi din familia Grecu sau clopote din bronz vechi de câteva sute de ani (deci printre cele mai vechi din Transilvania), şi să nu poţi scrie despre ele. Nu pentru că te opreşte cineva, doar conştiinţa ta. Conştiinţa faptului că dacă tu scrii, cineva va merge acolo şi va fura fie clopotele, fie icoanele sau ce “i se va lipi” mai repede de degete. S-a întâmplat şi, din păcate, cred că se va mai întâmpla.
Prima poveste despre un furt de acest gen am auzit-o în urmă cu vreo 6 ani, la Biserica Evanghelică din Guşteriţa, şi-am (re)ascultat-o în urmă cu câteva săptămâni în unul din satele judeţului Sibiu. Doar locul şi data furtului erau schimbate. Autorii - tot necunoscuţi.
Săptămâna trecută, am vizitat patru dintre monumentele incluse în campania Salvează-ţi trecutul! Salvează monumental! şi am auzit DIN NOU despre furt din biserici. La Vărd, hoţii au intrat pe uşa ce face legătura între turla Bisericii Evanghelice şi corpul bisericii. Şi au furat. Să mai scriem acum că în turla unei biserici de pe Valea Hârtibaciului se află clopote de bronz?! Aşa ar trebui pentru că vrem că tot ce ştim noi despre un monument, să ştie şi cititorii: aşa se descoperă patrimoniul României. Dar nu vom scrie pentru că le-am uşura munca hoţilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu