Biserică fără slujbă religioasă de peste 40 de ani

Departe, între colinele ce întrepătrund Valea Târnavelor cu Valea Hârtibaciului, e ascuns Nou Săsesc, un sat care îşi trăieşte cei peste 700 de ani oficiali mult mai frumos decât te–ai aştepta. Drumul asfaltat şi casele îngrijite sunt cele două mari surprize pe care aşezarea „de la capătul pământului” ţi le rezervă. Puţini sunt cei care străbat mulţimea de kilometri pentru a ajunge în Nou Săsesc o aşezare departe de orice, dar nu de civilizaţie. Noi am ajuns acolo, datorită Campaniei "Salvează–ţi trecutul! Salvează monumentul!" şi datorită Bisericii din cimitir, cum îi spun localnicii. O biserică ce bate jumătatea de secol şi în care nu s–a mai slujit de vreo 40 de ani. Şi nici nu e de mirare: doar zidurile au mai rămas din biserica veche a satului.



Sibiu – Mediaş – Laslea –Nou Săsesc: 96 de kilometri am făcut din poarta redacţiei până la biserica veche din Nou săsesc. Şi fiecare kilometru a fost lin, pe un drum asfaltat. Da, aţi citit bine, deşi Nou Săsesc e hăt departe, se laudă cu şosea şi cu un peisaj colinar care face toţi banii. Iar cireaşa de pe tort e chiar satul, cu case îngrijite, cum nu te-ai fi aşteptat când ştii că populaţia a scăzut drastic în veacul trecut: vreo 1500 de oameni locuiau aici la începutul secolului al XX-lea, iar acum abia sunt vreo 300 şi ceva de suflete.
Nou este cunoscut sub denumirile de Noenderf şi Neudorf, în germană, şi Szászújfalu, Újfalu, în maghiară, iar numele latinesc e Villa Nova.

Naştere oficială, la 1305

Cei 700 de ani de istorie ai Noului Săsesc sunt cam invizibili pe Internet, adică cu greu găseşti ceva resurse documentare, iar la capitolul carte scrisă – din ceea ce am găsit – lucrurile stau cam la fel.
Ce am aflat totuşi despre sat? Că a împlinit oficial 700 de ani în anul 2005, adică e atestat documentar în 1305, odată cu suratele Mălâncrav şi Floreşti, toate din comuna Laslea. Menţionarea într-un act oficial se datorează unui contract de partaj între mai mulţi membrii ai familei Apafi, familia ce a ridicat un conac în Mălâncrav şi un castel în Dumbrăveni. În 1322, satul este menţionată din nou, pentru că mai mulţi nobili se judecă pentru domeniile Mălâncrav, Laslea, Floreşti, Nou Săsesc şi Roandola.  În 1340, Adunarea provincială a celor 7 scaune din Sibiu recunoaşte dreptul de proprietate familiei Apafi asupra acestor aşezări.
Dincolo de documente, există şi poveşti ale satului. Se spune astfel că iniţial satul ar fi fost aşezat în amonte de poziţionarea actuală, în locul numit Fântâna din piatră. Alţii spun că vatra satului s-ar fi mutat după ce trupele otomane au ars vechea aşezare, iar ca sprijin pentru această variantă a istoriei locale vine şi legenda clopotelor din turnul Bisericii Evanghelice. Aceasta a fost construită în secolele XIV-XV şi purta hramul Sf. Ecaterina, iar cele trei clopote din turla ei au fost realizate după topirea unui clopot imens care ar fi fost găsit în vechea vatră a satului. Aici ar fi existat şi o biserică odinioară, dar oamenii au decis atunci, în secolele XIV-XV că e mult mai bine să aibă o biserică fortificată pe culmea unui deal. Aşa a apărut biserica fortificată  Sf. Ecaterina, una dintre cele trei biserici ale satului de acum. Celelalte două poartă acelaşi hram  - Sf. Nicolae – şi au fost construite la un secol distanţă: cea mai veche e Biserica din cimitir, atestată la 1806, iar cea nouă e biserica din sat – construită la începutul secolului al XX-lea.

În ruină

Puţine date există despre Biserica „Sf. Nicolae” din cimitirul satului. Pe turnul-clopotniţă a fost înscris 1806, anul edificării lui. Lăcaşul în  sine ar fi fost ridicat se pare prin secolele XIV-XV, prin grija unor negustori greci din Braşov, iar turnul pentru clopot şi două contraforturi au fost clădite ulterior, la începutul secolului al XIX-lea.
Biserica e acum o ruină: crăpături adânci brăzdează zidurile, geamuri nu mai are, iar în interior se mai găseşte doar masa altarului. În intrerior, tencuiala şi cărămida se văd de-a valma cu igrasia care urcă pe pereţi. De ce merită însă biserica să fie salvată? Dată fiind vechimea ei de peste 500 de ani şi dată fiind pictura. Da, interiorul bisericii a fost pictat, iar, fragmentar, pictura supravieţuieşte încă ascunsă sub un strat de var. “Pictura a fost văruită după `48. E o pictură cu ulei care bate prin stratul de var. Într-un fel poate a fost mai bine că a fost acoperită pentru că astfel a fost protejată”, spune preotul paroh Ioan Şincu.
Probleme sunt destule la biserica veche din Nou Săsesc şi ele au început deja să fie rezolvate. S-au schimbat astfel grinzile şi ţiglele pentru că ploua în biserică, iar în aceste zile se lucrează la întărirea construcţiei şi montarea de geamuri: „Graţie domnului primar Ioan Onea şi unor oameni de suflet din Elveţia am primit banii cu care facem aceste lucrări menite să protejeze biserica. Nu avem fondurile necesare să decopertăm, să conservăm şi să restaurăm pictura”, adaugă preotul Ioan Şincu.
Dată fiind starea avansată de degradare şi imposibilitatea de a proteja bunurile în interiorul bisericii, clopotul a fost demontat şi dus la biserica din mijlocul satului. La fel s-a procedat cu uşile împărăteşti şi două icoane.  Doar masa altarului se mai găseşte în lăcaş, dar locul din interiorul mesei unde erau odinioară moaşte şi documente privind istoria lăcaşului, e gol.
De vreo patruzeci de ani, spun oamenii locului, nu s-a mai făcut slujbă în biserica din cimitir. Va mai servi vreodată ca lăcaş de cult? „Să o putem folosi fie şi ca o capelă şi tot am fi mulţumiţi, să facem parastasele acolo”, adaugă părintele Şincu.
Biserica veche „ Sf. Nicolae” din Nou Săsesc este cel de-al 21-lea monument pe care îl prezentăm în cadrul campaniei noastre şi este unul dintre cele mai degradate pe care le-am văzut; o istorie de 500 de ani merită însă să fie salvată.

Campania "Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!" a fost demarată de cotidianul Tribuna,  Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu, Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Interculturală Anthropoesis pentru a strânge fonduri pentru reabilitarea unui monument istoric din judeţul Sibiu. Contul oficial al  campaniei „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!” este următorul: RO46BRDE410SV06606534100.