Trei fraţi au ctitorit Biserica din Grui a săliştenilor, iar unul dintre ei s-a şi împotrivit armatelor imperiale şi preoţilor uniţi care îi împiedicau pe români să-şi ţină legea. Se întâmpla în urmă cu vreo două secole şi jumătate, iar astăzi biserica este unul dintre cele mai vechi locaşuri de cult ortodox ce dăinuie încă. În plus, păstrează încă fragmentele unei picturi exterioare vechi de peste 200 de ani, a cărei restaurare este necesară.
Să spui despre Sălişte că e oraşul celor 9 academicieni, că e locul unde cetele de juni se întâlnesc în fiecare iarnă, că e capitala spirituală a Mărginimii... Despre fiecare dintre aceste aspecte s-a vorbit mult şi se va mai vorbi. Şi e foarte bine. Dar poate ar fi bine de ştiut că aici a existat o biserică ortodoxă încă de la sfârşitul secolului al XIII-lea, începutul secolului al XIV-lea; sau poate că, înainte să te grăbeşti spre mănăstirile din Bucovina, ar fi bine să dai o fugă până la Sălişte şi să vezi una dintre cele mai frumoase biserici pictate în interior şi exterior. E Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, din Gruiul Săliştei. Aici poposim astăzi, în cadrul Campaniei „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!”.Kilometrul 0 al Mărginimii Sibiului
Capitala spirituală a Mărginimii Sibiului e Săliştea, ieri satul, astăzi oraşul, în care e musai să poposeşti dacă vrei să vezi locul unde civilizaţia pastorală, tradiţiile, cultura şi ştiinţa fac casă bună. Nu e o încercare de reclamă mascată, ci o simplă constatare pe care o faci dacă poposeşti în centrul oraşului: Piaţa a împrumutat numele cetelor de juni, filosoful D.D. Roşca şi istoricul Ioan Lupaş te privesc din piatră, Casa naţională a ASTREI e la un pas de râul Negru, iar imaginea lui Mihai Viteazu călare apare pe multe dintre clădirile Săliştei.
Localitatea e atestată documentar în anul 1354 sub numele de Nogfalu, iar în secolele următoare se reîntâlneşte în documente sub denumiri precum Magna Villa Valachikalis, Grosdorf, Salistasia, Zelystye, Szeleste, Sedes Selisce, Villa Magna, Seliste etc. Numele localităţii nu a fost lipsit de controverse. Istoricul Ioan Lupaş, de pildă, invocă o tradiţie locală şi afirmă că, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, satul era cunoscut sub numele de Colibari „şi nici nu i se putea zice sat, căci consta numai din nişte colibe risipite pe coastele dealurilor” (Ioan Lupaş, „Câteva pagini din trecutul comunei Sălişte”, 1903, p.3). Autorii monografiei „Săliştea Sibiului, străveche vatră românească” infirmă acest fapt, accentuând că denumirile Nogfalu, Magna Villa Valachikalis şi Grosdorf sunt inspirate tocmai de dimensiunile mari ale aşezării şi că, mai degrabă, „Colibari” s-ar referi doar la o anumită parte a aşezării. Aceeaşi monografie consemnează şi dezvoltarea accentuată pe care Săliştea a cunoscut-o în perioada 1700-1820, în cei 120 de ani numărul familiilor crescând de la 292 la 1085. 
Cine vrea o întâlnire cu istoria nu are decât să poposească în muzeele Săliştei, să citească inscripţiile de pe clădirile din centrul oraşului sau să urce în Grui. Drumul până la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, una dintre cele mai vechi clădiri din oraş, dacă nu cea mai veche, e mărginit de case de lemn. Nu te-ai aştepta ca într-un oraş să găseşti pe mai puţin de un kilometru mai multe case de lemn decât în destule sate ale judeţului. Caferi vechi de peste o sută de ani, ferestre cât două palme, pereţii zugrăviţi în albastru de Mărginime – fac din drumul ce urcă spre munte cel mai potrivit prolog al întâlnirii cu Biserica din Grui.
Pictură exterioară de la 1790
În mijlocul cimitirului, pe un deal, e aşezată Biserica din Grui, un lăcaş care-ţi ţine curiozitatea trează de cum ajungi la poarta cimitirului: acum te lasă să îi zăreşti turla, acum dispare în spatele copacilor ce străjuiesc aleea. Iar „jocul” face bine: odată ce ai urcat treptele line, sufletul ţi-e pregătit pentru biserica veche, pictată a săliştenilor.
De jur împrejurul lăcaşului au fost aşezate între 1787-1790 scene biblice, chipuri de îngeri şi sfinţi. Cine le-a pictat? Nu se ştie. Ştii doar că acum, cea mai mare parte a picturii exterioare este distrusă, că fragmente s-au păstrat cu precădere în registrul superior, dar că picturi au existat şi spre baza clădirii. Culoarea dominantă e una roşiatică, la fel cum la Voroneţ domină albastrul. De lucrări de restaurare este nevoie tocmai pentru a conserva şi a pune în valoare o pictură ce bate 220 de ani.
În interiorul bisericii, acest lucru a fost realizat, aşa că aici sălăşluiesc în tihnă pictura finalizată în octombrie 1999 şi frescele de secol XVIII. În fresce vechi îi întâlnim pe Sofronie de la Cioara şi pe Oprea Miclăuş, de al căror nume se leagă destule pagini din istoria Săliştei şi a ortodoxiei de aici. Astfel de picturi vechi au fost descoperite, sub mai multe straturi de var, în timpul realizării noii picturi a bisericii. De remarcat, în acest context, este şi scena care îi înfăţişează pe cei trei ctitori ai bisericii – fraţii Cîndea, cărora le este dedicată şi troiţa de lângă biserică.
În ultimii douăzeci de ani, la Biserica din Grui a săliştenilor s-au făcut multe lucrări, aşa că biserica, deşi are nevoie de restaurarea picturii exterioare, nu se găseşte în starea de ruină de atâtea ori semnalată în cadrul campaniei noastre. Şi dacă lăcaşul reuşeşte să înfrunte veacurile, asta se datorează enoriaşilor, preoţilor dăruiţi care au slujit aici şi dărniciei câtorva fii ai localităţi. Domnul Ioan Meţiu este, probabil, primul care ar trebui menţionat atunci când vorbim de lucrările de conservare şi restaurare de la Biserica din Grui. A contribuit financiar la realizarea unui nou iconostas, a unei noi catapetesme, la achiziţionarea de noi candelabre, la realizarea noii picturi... şi lista ar putea continua.
De bani este nevoie din nou pentru Biserica din Grui: „Devizul pentru restaurarea picturii exterioare este de vreo 17.000 euro, iar domnul Ioan Meţiu ne-a promis sprijin pentru această lucrare, la fel cum a făcut şi în anii trecuţi”, spune protopopul Ioan Ciocan. Pentru Ioan Meţiu, Biserica din Grui e „un colţ din Grădina Raiului”, aşa cum mărturisea în „Mic album sentimental – Sălişte. Biserica din Grui, Mica Catedrală a Mărginimii”. Şi tot acolo adăuga: „În singurătatea mea şi la anii mei, bucuria, emoţia şi liniştea duhovnicească mă cuprind ori de câte ori vorbesc cu cineva despre Biserica din Grui sau ori de câte ori ajung, acum obosit... acolo...”
270 sau 315 ani?
Lista monumentelor istorice din 2010 şi monografia Săliştei consemnează 1742 ca an al construirii Bisericii din Grui. Ioan Meţiu avansează însă ipoteza conform căreia lăcaşul ar fi fost ridicat între 1700-1742, iar această construcţie din cărămidă şi piatră a fost precedată de o altă biserică, ridicată pe acelaşi loc, pe la 1697. Se ştie că actuala biserică –naos, pronaos şi altar- a fost construită iniţial ca mănăstire, ctitorie a fraţilor Dumitru, Oprea şi Stana Cîndea, fapt consemnat şi în pisania din 30 septembrie 1820. Aceasta a fost scrisă după lucrările de completare ce au făcut ca la 1816 să se ridice turnul-clopotniţă şi tinda.
În Monografia Săliştei se consemnează că Biserica din Grui ar fi fost ctitorită după ce Biserica de la Vale le-a fost luată ortodocşilor de către uniţi în secolul al XVIII-lea. Existenţele celor două biserici se leagă şi mai târziu. De pildă, istoria consemnează că pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, Dumitru Cîndea şi Şteflea Vătaful iau lăcatul de la biserica încuiată de către preotul unit introducând în ea (în Biserica de la Vale) preoţii de lege veche ca să slujească, iar la Boboteaza din 1757 împiedică pe cei din altă lege ca să umble cu crucea. Magistratul din Sibiu trimite armata ca să ia din nou bisericile pe seama uniţilor şi sunt arestaţi câte opt capi ai mişcării, iar printre ei se numără Dumitru Şteflea. (Monografia Săliştei, p. 112). S-a declanşat mai apoi „revoluţia fără sânge” a călugărului Sofronie de la Cioara, ajutat în mare măsură de preotul din Sălişte. Biserica din Grui şi cea de pe Vale sunt pomenite din nou în 1761: armata imperială a intervenit pentru a-i potoli pe sătenii nemulţumiţi că Biserica Mare, de pe Vale, a fost dată uniţilor, şi cea mică, din Grui, lăsată ortodocşilor, deşi familii ortodoxe erau 815 şi unite – 19. Prigoana a încetat după instalarea episcopului ortodox Dionisie Novacovici. Şi pentru că am pomenit de Biserica de pe Vale vă spunem că aceasta a fost dărâmată în 1926, iar astăzi doar troiţă mai aminteşte existenţa ei. Biserica veche de pe Vale a fost atestată la 1647; era construită din piatră şi cărămidă, pe locul uneia mai vechi, din lemn probabil, datând din secolele XIII-XIV.
***Atât despre Sălişte şi Biserica din Grui; cel mai bine e să vedeţi Săliştea la ea acasă şi să urcaţi până la biserică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu