Pinguinii, păsările cu frac

Sunt păsările care ies din multe tipare cunoscute nouă. Aşa că nu e de mirare că, de când omul a păşit în Antarctica, de când Adelie, soţia unui explorator francez, descoperea o nouă specie de pinguini, aceste păsări au incitat curiozitatea oamenilor. Nunţile lor pe gheaţă, creşele pe care ei le întemeiează, faptul că masculii clocesc ouăle sau faptul că aceste păsări nu zboară sunt motive pentru ca oamenii să–şi îndrepte privirea spre o societate bine pusă la punct pe tărâmuri îndepărtate.


Pinguinii fac parte din familia Spheniscidae, un grup de păsări acvative, care nu zboară. Aşa începe o lecţie de zoologie, aşa începem şi noi, şi continuăm spunându-vă că pinguinii şi-au transformat aripile în înotătoare, preferând viaţa acvatică; nu trăiesc doar în Antarctica, ci chiar şi aproape de Ecuator.
În ceea ce priveşte anii pe care îi numără aceste păsări, trebuie spus că specia de bază a trăit în Cretacic, dar pe o arie de aproape trei ori mai mică decât astăzi. Cea mai veche fosilă de pinguin cunoscută a fost descoperită în Noua Zeelandă şi are o vechime de 62 milioane de ani.

Împăraţi şi regi

Biodiversitatea pinguinilor e mult discutată, aşa că în funcţie de cercetări sunt acceptate un număr de 17 sau 20 de rase, fiecare individualizată prin anumite caracteristici. Pinguinul Imperial se remarcă printr-o înălţime de 1,1 metri şi o greutate de 35 kg, în timp ce Micul Pinguin Albastru are doar 40 centimetri şi un kilogram. Şi diferenţele mai ţin de penaj, de regiunile unde trăiesc sau de fidelitatea pe care o arată partenerului. Numitorul comun: două straturi de pene îndesate şi un strat consistent de grăsime sub piele.
Şi acum, să cunoaştem câţiva pinguini. În insulele din sudul Atlanticului trăiesc în jur de 1,5 milioane de perechi de Pinguini Regali; fac parte din cea mai colorată rasă de pinguini (au guler portocaliu şi pete de culoare galbenă) şi au dimensiuni puţin mai mici decât Pinguinul Imperial. Pinguinii Gentoo sunt mult mai mici, cântăresc între 5 şi 9 kilograme şi se remarcă prin rapiditatea cu care înoată. Uşor de observat şi diferenţiat sunt Pinguinii Chinstrap şi Adelie: primii - se disting prin dunga neagră de pe faţă, iar ceilalţi – prin inelele de culoare albă din jurul ochilor şi pata portocalie de pe spate. Un semn de identificare are şi Pinguinul Rockhopper: creasta. Şi ar trebui adăugat că aceşti pinguini se deplasează prin sărituri şi sunt agresivi, aşa că nu ezită să-şi atace confraţii, dacă simt pericolul.
Cea mai numeroasă rasă de pinguini? Chinstrap – 7,5 milioane perechi. Cea mai puţin numeroasă? Imperial - sub 200.000 perechi. Pinguinii Imperiali se pot scufunda până la adâncimi de maxim 565 metri şi pot rămâne sub apă chiar şi 22 minute.

Vânat şi vânător

Ca orice animal, pinguinii duc o viaţă de vânat şi vânător. Alunecă printre apele îngheţate pentru a prinde pesti, calamari şi krili, dar, în acelaşi timp, încearcă să se ferească din calea focilor şi a leoparzilor de mare. Focile şi leoparzi porniţia la vânătoare de pinguini nu au o misiune uşoară, pentru că păsările au câteva atuu-ri: penajul alb face ca ele să fie greu de distins în apă şi, în plus, sunt recunoscute pentru rapiditarea cu care înoată (6-12 km/oră sau chiar 27 km/oră). Şi totuşi prădătorii şi-au dezvoltat o strategie pentru a-şi procura hrana cât mai uşor. De pildă, leopardul de mare stă ascuns lângă banchizele de gheaţă şi aşteaptă momentul când primii pinguini iau contact cu apa. De vreme ce pinguinii trăiesc în general în colonii, atunci când pleacă în căutarea hranei sute de păsări se adună pe malul apei, iar cei din spate îi împing pe cei din faţă în apă. Acum e momentul prielnic ca leopardul să-şi găsească hrana.
În apă, pericolul e cunoscut. Pe pământ, el este arareori sesizat de pinguini. Rasa Adelie, de pildă, nu ezită să se apropie de adăposturile umane, atunci când temperaturile coboară foarte mult. În schimb, pinguinul Albastru din Noua Zeelandă şi Australia ştie că pericolul poate veni şi pe uscat, din partea câinilor, ratonilor şi vulpilor.

Nuntă în colonie

Se ştie că cei mai mulţi pinguini trăiesc în colonii a căror mărimea depinde de rasă. Şi tot de rasă depinde organizarea coloniilor sau cât de curate sunt acestea. În ciuda miturilor popularizate prin desenele animate, trebuie spus că aceste colonii sunt locuri murdare şi zgomotoase. Sute, mii sau sute de mii de pinguini se strâng aici în timpul împerecherii şi emit sunete pentru a-şi găsii puiul sau partenerul de viaţă.
La fel de adevărat este faptul că multe rase de pinguini se arată a fi foarte fidele: an de an se întorc nu doar în colonia în care au văzut viaţa, ci şi la partenerul din anul trecut. Cum arată o nuntă în colonie? Pinguinii macaroni, de exemplu, se manifestă astfel: un mascul şi o femelă stau pe cuib şi se cheamă unul celălalt prin mişcări ale caputlui. Şi acum câteva curiozităţi din viaţa de colonie: oamenii de ştiinţă s-au convins că pinguinii Adelie se orientează după poziţia Soarelui pentru a-şi regăsi coloniile; pinguinul Imperial se arată a fi un temerar călător, aşa că această rasă nu ezită să întemeieze colonii la o distanţă de 300 km de ţărm. Apoi, trebuie spus că şi pinguinii se pregătesc de nuntă: înainte de debutul sezonului de împerechere, pinguinii îşi schimbă penajul vechi, cu unul nou şi curat.

Maternitatea tăticilor

Odată partnerul ales, viaţa de viitor părinte a pinguinului începe şi, spre deosebire, de practicile umane, masculul este cel care se ocupă de ou destul timp. Explicaţia este simplă: după ce au depus ouă, femelele se întorc în apă pentru a se hrăni, iar masculii clocesc timp de 40-50 de zile. Ouăle sunt protejate de masculi cu ajutorul membranei care atârnă de la nivelul abdomenului, iar pentru a fi siguri că viitorii pui sunt la adăpost masculii se aşează aproape unul de altul, aşa că uneori numărul de masculi dintr-un grup poate depăşi 6000. Rămân nemişcaţi zile în şir şi nu mănâncă, aşa că nu e de mirare că în timp ce clocesc ouăle, masculii pierd cam 40% din greutatea iniţială. Dar îşi revin curând pentru că femelele se întorc la cuib cu câteva zile înainte sau după ce puii ies din ou. Acum e rândul masculilor să-şi caute hrana în apă, acum e rândul mamelor să-i îngrijească pe cei mici. Mamele îşi poartă puii pe labele picioarelor până când aceştia sunt destul de mari să meargă la „creşă”, altfel spus odată ce puii ating o anumită vârstă şi o anumită greutate părinţii îi lasă împreună cu ceilalţi şi pleacă în adâncuri în căutarea hranei.

Ştiaţi că:
• atunci cînd mamele pinguin pierd un pui încearcă să fure un altul, dar celelalte mame sar în ajutorul celei atacate?
• în contracdiţie cu părerea generală, temperatura corpului unui pinguin poate creşte alarmant punându-i viţa în pericol? Atunci, pinguinii pompează sânge prin aripi pentru a pierde cât mai multă căldură.
• pinguinii dorm în reprize scurte şi atunci fie îşi ascund capul supb aripă, fie se întind?
• unele female sunt foarte viclene şi deşi aleg un partener pe care îl consideră un bun tată, se împerechează cu un mascul cu are gene mai bune? Se asigură astfel că vor avea pui puternici, dar şi un partener care va avea grijă de ei.
• atunci când vine vorba de cuiburi, pinguinii nu au o misiune uşoară? Pinguinii din Antarctica zgârie gheaţa şi depun oul direct în aceste gropi, iar pinguinii regali şi imperiali nu-şi fac deloc cuiburi. Cei mai harnici pinguini sapă o mică groapă pe care o umplu cu pietricele.
.