Buia. Un castel în ruină...

Sub denumirea de „castel” avem puţine monumente istorice în judeţul Sibiu, doar vreo şase, iar starea celor mai multe dintre ele – nu este tocmai bună. Pe raza comunei Şeica Mare se regăsesc două dintre aceste monumente: Castelul din Buia şi „Fostul Castel Tobias”, aşa cum este trecut în Lista Monumentelor Istorice din 2010. Astăzi, poposim la Castelul sau poate ar trebui să spunem fostul Castel din Buia, că doar aici au mai rămas doar o parte din ziduri. Restul – e paragină.

Despre Castelul din Buia s-a scris mult, aşa că dacă dai o căutare pe Internet îţi apar nu mai puţin de 3.840.000 de rezultate. Altfel spus, de la cuvinte la fotografii, de la menţionări în studii de specialitate la impresii ale vizitatorilor, Castelul a avut parte de atenţie. Online. Pentru că în fapt, castelul este o ruină deşi este monument istoric de importanţă naţională. E şi motivul pentru care este inclus în Campania „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!”. Pe Lista Monumentelor Istorice, publicată în anul 2010, monumentul cu pricina este denumit „Castelul familiei Bolyai” şi are codul SB-II-m-A-12342.

Istorie de peste 600 de ani

Conform citatei Liste a Monumentelor Istorice, construcţia edificiului ar fi început în secolul al XV-lea, dar există posibilitatea ca cea mai veche parte a castelului să fi fost ridicată în secolul al XIV-lea, ne declara Ovidiu Calborean, inspector în cadrul DJCPCN Sibiu. Discuţii există şi în ceea ce priveşte familia care a iniţiat construcţia. Într-o scrisoare trimisă pe adresa Tribunei, Horea Mircea Santa, localnic din Buia, scrie următoarele: „Castelul din Buia a fost construit  de familia Bethlem Gaspar şi soţia sa Brighitta. Acest castel a fost condus şi utilizat  de peste 18 familii şi instituţii juridice, pe parcursul celor peste 600 de ani de existenţă a acestuia (1460-2011). Printre ultimii utilizatori ai castelului a fost familia Urmosi-Maurer Bela, până în anul 1910, după care a revenit Statutului Român. Printre proprietarii şi utilizatori ai Castelului din Buia se pot enumera şi familiile: Tamas şi Zsigmund Bolyai – în anul 1509, Mihai Viteazu – în perioada 1596-1598.” În aceeaşi scrisoare, Horea Mircea Santa citează fragmente din volumul „Mihai Viteazu şi Transilvania”, coordonat de acad. Camil Mureşan: „Castelul din Buia, pe care îl va stăpâni şi Mihai Viteazu, ar fi fost construit, potrivit cronicii familiei Bolyai, de urmaşii  acestuia: Akus de Bolyai (sau Akos) în cursul secolului al XV-lea.”
Există însă şi puncte de vedere comune, iar unul dintre ele rezidă în faptul că Mihai Viteazu a fost pentru o vreme stăpânul castelului. “După Bătălia de la Şelimbăr, Mihai Viteazu a trecut prin Buia şi a stat câteva nopţi la castel. Se spune că Doamna Stanca a petrecut aici vreo două săptămâni”, ne povestea învăţătorul Szabo Karoly, în urmă cu aproape doi ani. „Mihai Viteazu primeşte de la principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, Castelul din Buia. La numai un an de la primirea Domeniului Buia, Mihai Viteazu vizitează castelul şi noile sale posesiuni... cu acest prilej, iniţiază lucrări de înfrumuseţare. După moartea lui Mihai Viteazu, fiul său Nicolae Pătraşcu se consideră moştenitor de drept al Castelului. Văduva lui Nicolae Pătraşcu, Doamna Ana, va încerca şi ea mult mai târziu, după moartea fiului lui Mihai Viteazu (1627), anume în anul 1635, să obţină confirmarea dreptului asupra acestor posesiuni. Posesiunile lui Mihai Viteazu n-au mai reintrat însă în stăpânirea urmaşilor lui”, ne scrie Horea Mircea Santa.

O legendă apusă

Într-o ruină s-a transformat castelul de altădată din Buia: acoperiş nu mai are, ziduri sau părţi din ziduri s-au prăbuşit, caferi şi căpriori din lemn stau cu greu agăţaţi de ziduri, iar buruieni şi copaci se luptă cu zidurile şi câştigă bătălie după bătălie, aşa că în câţiva ani e foarte posibil ca nici ruinele de acum să nu mai fie în picioare. Concluzia? Castelul de altădată din Buia ar putea fi scenografie de succes într-unul din filmele despre apocalipsa lumii. Că doar şi viaţa lui, a castelului, pare să fie pe sfârşite.
În schimb, în imagini vechi de la 1919 castelul are şi acoperiş şi pereţi, deşi se preciza că fortificaţiile erau de pe atunci, parţial, în ruină. De fapt, de la 1919 şi până prin anii `70, edificiul se ţinea încă destul de bine, decăderea accentuată producându-se în ultimele două-trei decenii. Aşa se face că astăzi, castelul e o ruină şi dacă degradarea accentuată nu va fi stopată, peste ani documentele oficiale pot confirma existenţa „ruinelor fostului castel”.
Şi totuşi, Castelul din Buia ar putea fi un punct de atracţie, dacă ar fi mai bine promovat. Mai sunt probabil destui turişti care caută liniştea unui sat şi povestea unui loc în care s-au scris mai bine de 600 de ani de istorie. În plus, de legende nu duce lipsă castelul. Se spune astfel că din capela (a cărei existenţă de odinioară o ghiceşti doar datorită formei ferestrelor) ar fi pornit un tunel subteran care mergea până în satul vecin, Mighindoala, adică la o distanţă de 4-5 kilometri. Apoi, pentru că vreme de câţiva ani, castelul s-a aflat în posesia lui Mihai Viteazu, timpul a croit o legendă şi pornind de la marele domnitor: zice-se că Mihai şi-a învelit bijuteriile în piele de bivol şi le-a îngropat aici, în castel.
Există istorisiri şi pentru amatorii poveştilor de groază: turnul castelului era, de fapt, loc de execuţie, unde erau pedepsiţi cu moartea duşmanii, iobagii care nu se supunea stăpânirii. În turn, exista un spaţiu numit Localul de gândire, unde erau ţinuţi prizonierii, ce erau apoi duşi  pe o trapă. La câţiva metri sub trapă erau suliţe, amplasate cu vârful în sus. Când se deschide trapa, oamenii cădeau şi îşi găseau sfârşitul în aceste suliţe. Şi teiul de la intrarea în castel era folosit tot pentru judecată şi execuţii, dar prin spânzurătoare.

Mihai Eminescu a vizitat Buia?

Să fi călcat oare Mihai Eminescu în Buia şi să fi vizitat castelul, falnic încă în secolul al XIX-lea? Ei bine, părerile sunt împărţite, însă legenda s-a născut oricum. Când? În anul 1938, când în Parcul Sub Arini din Sibiu era dezvelit bustului poetului.
Atunci fostul notar Mihail Jurca din Buia făcea o mărturisire: că în urmă cu 55 de ani, Mihai Eminescu a poposit în satul cu pricina: "În acel an, 1883, Eminescu a întreprins un pelerinaj în Ardeal. A fost la Ţebea, la gorunul lui Horea, la Sarmisegetusa, la Castelul lui Brâncoveanu de la Sâmbăta şi la Buia [...] În 1883 eram notar în Buia din judeţul Târnava Mare. Şi iată că într-o zi intră pe uşă Eminescu. L-am cunoscut imediat după fotografie. Vă închipuiţi ce emoţionat am fost având prilejul fericit să stau de vorbă cu cel mai mare poet al neamului [...] Am luat masa împreună şi am stat cu Eminescu opt ceasuri. La despărţire mi-a spus că de la Buia pleacă la Răşinari, iar de acolo trece în Ţara Făgăraşului la Sâmbăta [...] Bronzul redă figura lui Eminescu aşa cum l-am cunoscut eu în 1883". Aceasta este mărturisirea notarului, aşa cum a fost ea consemnată de Gh. Pavelescu, în volumul „Prezenţe sibiene, Evocări literare”.
Prezenţa lui Mihai Eminescu la Buia este însă contestată de Ion Filipciuc, care, în nr. 37/2000 al revistei „România literară”, scrie următoarele: „Să observăm că până în anul 1883 poetul nu avea nici o fotografie tipărită în vreo publicaţie, căci abia în volumul Poesii, apărut chiar de ziua naşterii lui Eminescu, marţi, 20 decembrie 1883, criticul Titu Maiorescu îi întregeşte cartea cu fotografia din 1878, şi că, prin urmare, notarul din Buia nu-l putea şti şi recunoaşte pe Eminescu din... fotografie decât în preajma Crăciunului din 1883, vreme în care poetul se afla în spitalul din Ober-Döbling de lângă Viena şi nu prea avea cum trece prin... Buia. Dar din 1883 până în 1938 s-au scurs cel puţin 55 de ani şi bătrânul notar îşi îngăduie la vârsta senectuţii fantezii memorialiste.”
***
Ce mai poate fi spus de Castelul din Buia, că a fost dispensar şi, după spusele unora, a adăpostit chiar şi magazii, sau că intenţii de reabilitare au existat, fără să fie finalizate. Da, se poate spune. Dar cel mai important ar fi să fie salvat.
* Concursul "Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!" rămâne în continuare deschis, aşa că aşteptăm imagini realizate de voi cu monumente incluse în campanie, iar cele mai bune fotografii vor fi premiate. Fotografiile pot fi trimise pe adresa salveazamonumentul@gmail.com
* Campania "Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!" a fost demarată de cotidianul Tribuna, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu, Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Interculturală Anthropoesis. Contul oficial al  campaniei „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!” este următorul: RO46BRDE410SV06606534100.