Începutul sfârşitului pentru fosta reşedinţă mitropolitană şi o casă de secol XV?

Turişti şi în specialişti în domeniul construcţiilor vin la Sibiu şi laudă modul în care centrul istoric al oraşului este pus în valoare. După aspectul mai puţin plăcut avut ani în şir, acum ai într–adevăr de ce să te bucuri de o plimbare în centrul Sibiului. Însă la o aruncătură de băţ distanţă, există imobile ce par a fi lăsate de izbelişte. Legea spune că e de datoria fiecărui proprietar să se ocupe de întreţinerea monumentului istoric pe care îl are în posesie. Că nu toată lumea dispune de fondurile necesare unei restaurări ca la carte, o fi şi asta adevărat. În acelaşi timp însă, poate nu toţi sunt interesaţi să suporte costurile ridicate, e drept, ale unei restaurări, când poate fi mult mai ieftin să se adune molozul cum s–a întâmplat cu Moara veche de pe Şoseaua Alba–Iulia. Tocmai din astfel de motive prezentăm astăzi, în cadrul Campaniei „Salvează–ţi trecutul! Salvează monumentul!” două imobile din municipiul Sibiu ce au stat în atenţia specialiştilor şi chiar în cea a publicului: fosta reşedinţă mitropolitană de pe str. Victoriei nr. 38 şi imobilul de pe str. Movilei nr. 1. Nu ne–am oprit asupra lor în ciuda proprietarilor, ci pentru că cele două imobile chiar merită să fie salvate.



O fostă reşedinţă mitropolitană

Despre fosta reşedinţă mitropolitană din Sibiu, bulevardul Victoriei nr. 38, s-a scris mult în paginile Tribunei şi se va mai scrie. Poate şi pentru că e unul dintre imobilele de importanţă istorică de care ni se loveşte privirea chiar din poarta redacţiei şi spunem „ni se loveşte privirea” pentru că sintagma descrie perfect senzaţia de pumn în stomac pe care o ai atunci când priveşti pereţii decojiţi şi scândurile ce au luat locul geamurilor. Cine a trecut însă vara asta pe acolo, ştie că de imaginea deplorabilă ai parte doar toamna, primăvara şi iarna. În rest, vezi doar buruieni de un metru, scaieţi, pungi cu gunoi şi pisici ce se bat pe niscai mâncare. Asta e „ţinuta” de vară cu care fosta reşedinţă mitropolitană „delectează” trecătorii.
Imobilul se află în patrimoniul Mitropoliei Ardealului şi nu a fost uitat de clerici, ne asigura Mitropolitul Ardealului în urmă cu vreo jumătate de an. Întâistătorul Mitropoliei Ardealului spunea atunci că edificiul e supus studiilor specialiştilor, că se fac prospecţiuni pentru că terenul pe care e construită clădirea nu e stabil, că acolo e un fund de vale, iar „zidul din mijlocul clădirii s-a înclinat, e o diferenţă de vreo 15 centimetri între partea inferioară şi cea superioară". Adică, clădirea are probleme de structură şi rezistenţă, aşa că sunt necesari bani buni pentru restaurarea ei, mai mulţi decât pentru ridicarea unui edificiu nou.
Au ajuns specialiştii la vreo concluzie? Nu ştim, dar ce e sigur e că în mai puţin de trei luni iarna e din nou pe noi, iar  restaurările cu anotimpul rece nu se prea împacă, aşa că probabil şi la primăvara edificiul va fi tot în starea de acum. Bine că vine vara, cresc buruienile şi se schimbă iar peisajul.
Spuneam că edificiul în discuţie a fost reşedinţă mitropolitană, iar importanţa lui arhitecturală şi istorică a determinat Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sibiu să îl propună spre clasare ca monument istoric de categoria A, adică de importanţă naţională. La baza propunerii au stat faptul că aceasta este singura reşedinţă de vară din municipiul Sibiu păstrată intactă şi faptul că edificiul este un exemplu de arhitectură eclectică ce îmbină elemente barocizate cu elemente neoclasice; am putea adăuga şi rafinamentul cu care detaliile au fost lucrate.
Edificiul a fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea pe un teren achiziţionat în acelaşi veac, mai precis, în anul 1858 de Mitropolia Ardealului, prin Mitropolitul Andrei, Baron de Şaguna. De atunci şi până azi, imobilul a avut şi zile bune şi mai puţin bune. De pildă, grădina era de o mare frumuseţe odinioară, dacă e să ne luăm după vechi fotografii şi a putut fi şi vizitată de către sibieni. Tot în grădină se găseau odinioară un pavilion şi monumentul închinat lui Carl Schwarzenberg. Pavilionul a fost demolat la începutul anului trecut, iar monumentul închinat lui Carl Schwarzenberg a fost dorit de însuşi mitropolitul Andrei Şaguna, graţie prieteniei care îl lega de Schwarzenberg.

Casă de secol XV

Mult cântată de poeţii Sibiului este Piaţa Aurarilor, iar motive sunt destule. Pasajul scărilor şi străzile care pornesc din Piaţă păstrează aspectul oraşului de secol XV-XVI. Aşa că plimbându-te pe aici, chiar ai impresia că un meşter aurar ar putea deschide, în orice secundă, uşa grea de lemn a unei case. E doar impresie: aurarii nu se mai plimbă de mult timp pe aici, dar unele dintre casele lor există încă. Cât vor mai rezista, nu ştim, mai ales că unele dintre ele sunt în stare (avansată) de degradare. Unul dintre cele mai sugestive exemple este imobilul de pe strada Movilei nr. 1, un monument istoric ce nu seamănă a monument istoric, dar deţine totuşi acest statut, fiind inclus pe Lista Monumentelor Istorice din România 2010 sub codul SB-II-m-B-12150.
Arată rău fosta reşedinţa mitropolitană, dar parcă de încă de vreo două ori pe atât e degradată casa din Strada Movilei. Igrasia şi umezeala au urcat mai bine de un metru pe zidurile de la parterul clădirii sau, cel puţin, aşa se vede de afară. Apoi, tot la parter, lângă un geam, tencuiala a dispărut pe o suprafaţă de vreun metru pătrat, lăsând să se vadă cărămida. Iar la etaj, sub ferestre, ai impresia că cine a lovit sistematic cu un ciocan încercând rezistenţa clădirii. Ferestrele? Mai bine zis ce a rămas din ele: sticlă nu mai au toate ochiurile, iar pe alocuri chiar şi lemnul de la rama ferestrelor a dispărut. Forma de protecţie împotriva intemperiilor în cazul ferestrelor fără geamuri? Patru scânduri bătute pe ramă. Aşa arată un monument istoric dintr-o  piaţă numită a Aurarilor.
Şi cu tot aspectul deplorabil, acesta este unul dintre monumentele istorice de vază ale Sibiului: casa datează din secolul al XV-lea  şi este formată din cinci corpuri de clădire, conform "Topografiei monumentelor din Transilvania. Muncipiul Sibiu", volum elaborat de Alexandru Avram şi Ioan Bucur. Autorii volumului menţionează faptul că "într-una din încăperi apare un tavan cu stucatură bogată", iar " la etaj se ajunge printr-o scară exrterioară într-o rampă, adosată corpului B. Aici se remarcă tâmplăria baroc a uşilor şi stucaturile de tavan la unele încăperi". Dacă toate acestea s-or mai fi păstrând şi acum, nu ştim, imobilul e proprietate particulară. Ce mai trebuie remarcat? Că deşi casa este datată în secolul al XV-lea, Alexandru Avram şi Ioan Bucur vorbesc despre "posibila vechime mai mare a pivniţei datorită bolţilor semicilindrice".

Fotografia care te premiază

Şi pentru că monumentele istorice ne privesc pe toţi, vă reamintim de concursul de fotografie "Salvează–ţi trecutul! Salvează monumentul!", demarat în cadrul campaniei noastre. Provocarea noastră e simplă: trimiteţi-ne imagini realizate de voi cu monumente incluse în campanie, iar cele mai bune fotografii vor fi premiate.
Marele premiu al concursului este un curs gratuit de fotografie oferit de Şcoala de fotografie - SC Image Art SRL din Sibiu. Cursul este acreditat de Ministerul Muncii şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar lectori principali sunt Daniel Bălţat, fotojurnalist, şi Ana Vasiu, inginer în calculatoare. Cursul este structurat pe o componentă teoretică şi una practică, oferind cursanţilor posibilitatea să se familiarizeze cu aparatura foto şi să cunoască tehnici de prelucrarea a imaginilor pe calculator. Aşteptăm fotografiile dumneavoastră până în data de 30 septembrie, pe adresa salveazamonumentul@gmail.com

Campania "Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!" a fost demarată de cotidianul Tribuna, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Sibiu, Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Interculturală Anthropoesis. Contul oficial al  campaniei „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!” este următorul: RO46BRDE410SV06606534100.