marți, 31 mai 2011

Biserica de lemn din Broşteni, biserica păsărilor





Cel puţin 270 de ani împlineşte în acest an Biserica de lemn cu hramul "Bunavestire”, din Broşteni. De se va ţine vreo slujbă religioasă în interiorul bisericii, pentru sănătatea ei, nu ştim... ştim doar că ar fi nevoie: printre scândurile vechi de sute de ani s–au căscat crăpături, uşa nici nu se mai închide, nici nu se mai deschide, pictura interioară a dispărut sub un strat de tencuială, iar păsările îşi găsesc adăpost aici... Aceasta este biserica în care poposim astăzi, în cadrul Campaniei Salvează–ţi trecutul! Salvează monumentul!


Multe sunt satele României ce se numesc Broşteni; în Mehedinţi, Argeş, Neamţ, Suceava, Buzău, Caraş-Severin, Dâmboviţa, Gorj, Ilfov, aşezările întemeiate de oameni poartă acest nume. Noi am ajuns în Broşteniul de Sibiu, sat ascuns între coline, între peisaje ce-ţi taie respiraţia şi nu-ţi mai lasă aparatul în pace, flămând să tot facă fotografii ca să prindă şi linia în care pământul se uneşte cu cerul şi geometria perfectă a culturilor de porumb, grâu, cartofi, ce desenează şiruri paralele pe dealuri. Şi tot aşa, cu un ochi la cer, şi cu altul la pământ, ajungi în Broşteni, sat aparţinător de comuna Păuca.
E adormit în toropeala căldurii şi amiezii Broşteniul, la ora 13. Nici ţipenie de om pe uliţele satului şi nici măcar un câine care să latre şi să-şi scoată stăpânul din casă. Dar nu-i bai, satul nu-i atât de mare încât să nu găseşti Biserica de lemn cu hramul „Bunavestire”. Ba din, contră, dai imediat de ea, dacă vii, peste deal, pe drumul ce leagă satul de Păuca. În mijlocul cimitirului se găseşte bătrâna construcţie de lemn.

Biserica: un trup bătrân bolnav

Prin iarba proaspăt cosită, îţi faci drum printre cruci şi ajungi în apropierea bisericii. Coasa nu a ajuns chiar până aici, aşa că pe zeci de centimetri, baza bisericii e ascundă între ierburile înalte. Din exterior, biserica arată ca un trup bolnav, măcinat de boli. Pe un perete, câteva scânduri mai noi au fost bătute peste cele originale pentru a acoperi o gaură în perete, pare-se. Pe un alt perete, dai de o uşă: e bătură în cuie, deci pe aici nu se poate intra. Ocoleşti biserica şi, pe al treilea perete, descoperi o altă uşă. Întredeschisă. Veche. Dai să o împingi uşor.... Nu. Scârţâie din toate încheieturile bătrâne, aşa că decizi că e mai bine să o laşi aşa cum este: întredeschisă. Poţi însă să strecori capul şi să arunci o privire.
O tencuială zugrăvită odinioară în alb acoperă pereţii din lemn din interiorul bisericii; iar pe alocuri, prin tencuiala căzută şi scândurile mucegăite, se cască guri, prin care lumina Domnului pătrunde în biserică. Pe pereţii laterali să mai văd niscai strane, iar pe jos-găinaţ de la păsările ce şi-au găsit adăpost în casa Domnului. Şi cam atât... biserica e bătrână şi goală... Scoţi capul afară, tragi uşa niţel, atât cât să stea tot întredeschisă cum ai găsit-o... e minima protecţie împotriva ploii şi vântului.
Lângă biserică e turnul clopotniţă: are abia câţiva metri şi nimic spectaculos. Cel puţin aşa îi pare celui care se mulţumeşte cu atât să-l privească. Clopotniţa ascunde însă surprize.

Să fie monument istoric!

De veţi căuta Biserica de lemn „Bunavestire” pe Lista Monumentelor Istorice din România, nu o veţi găsi. O nedreptate, dacă e să luăm în calcul faptul că suratele ei, tot din lemn şi tot vechi, din Apoldu de Jos, Sângătin sau Presaca, beneficiază de acest statut. Şi totuşi, timpul nu e pierdut, iar Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional începe procedura de clasare în categoria monumentelor istorice a acestei biserici. Argumente există destule, iar noi vom da doar două: are cel puţin 270 de ani şi are nevoie urgentă de protecţia pe care legea i-o asigură dacă devine monument istoric.

Istorie de la 1541?

În negură şi multă supoziţii e ascunsă istoria Bisericii de lemn „Bunavestire” din Broşteni. În primul rând, trebuie spus că în localitate au existat două biserici, ambele din lemn: una cea despre care discutăm astăzi şi o alta – puţin mai tânără şi purtând hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" a fost, se pare, demolată în 1971 pentru a lăsa locul unei biserici noi.
O biserică în Broşteni, probabil „Bunavestire”, este pomenită în conscripţia din 1733, a episcopului Ioan Inocenţiu Klein. Se arată acolo că la Broşteni, sat locuit de vreo 285 de suflete, era sediul protopopesc greco-catolic, şi că existau o biserică şi o casă parohială. Date statistice din 1760-1762 reconfirmă existenţa bisericii şi adaugă noi informaţii. După „dezmembrarea” supravegheată de generalul Buccow, singura biserică din localitate a revenit greco-catolicilor, ortodocşilor acordându-li-se permisiunea să-şi construiască o biserică nouă, aşa se face că în 1767 este ca localnic parohul Dumitru Mărginean, arată Silviu Dragomir în "Istoria Dezrobirei Religioase a Românilor din Ardeal: în secolul XVIII". Şi în harta iosefină, apare clar delimitată biserica din Broşteni, iar cea de-a doua biserică de lemn a satului, cea demolată, se pare că ar fi fost construită la începutul secolului al XIX-lea.
Şi acum întrebarea. Din ce perioadă datează Biserica de lemn cu hramul „Bunavestire”? În şematisme se menţionează trei posibili ani: 1541, 1741 şi 1743, precum şi numele preoţilor care au slujit aici şi numele ctitorilor ei. „Biserica de astăzi din Broşteni, [de bârne, în onoarea Bunei-Vestiri] a fost făcută la an 1743 pe cheltuiala următorilor: Stroia, Man, Ioan, Man, Vasile, Sora, Maria, Maria, Ana, cari toţi sunt zugrăviţi deasupra intrării în biserică, şi cari toţi sunt membrii de ai familiei Neagoescilor”, se scrie în şemantisme.
Istoricii dezleagă misterul datelor contractorii şi optează pentru următoarea explicaţie: anul 1541 ar fi de fapt o interpretare greşită a pisaniei şi ar fi vorba, în fapt, de anul 1741. Dar atenţie, 1741 nu reprezintă anul construirii bisericii, ci pe cel al pictării ei, deci este foarte probabil ca biserica fie să fi fost ridicată în acel an, fie mai devreme. Menţionarea pisaniei duce la o altă concluzie: că aceasta era încă vizibilă la începutul secolului trecut şi că vizibile ar fi fost şi portretele votive ale "Neagoescilor". Se pare că, în prezent, în altar ar mai fi vizibile rămăşiţe de pictură sau, cel puţin erau vizibile în august 2010, dacă e să ne luăm după imaginile postate pe wikipedia. De ce a dispărut pictura din interiorul bisericii? Pentru că în secolul trecut, interiorul a fost acoperit cu stuf şi un strat de tencuială. Acum, sub tencuiala căzută, se măi zăresc urme de culoare.
În imagini provenite de pe acelaşi site, în studii de specialitate se vorbeşte despre uşile împărăteşti care păstrează, în pictura nedatată, scena Buneivestiri. La data vizitei noastre, din uşa bisericii nu am putut zări uşile împărăteşti şi nici măcar ţâţânele de care acestea ar fi fost prinse. Şi dacă am văzut bine înseamnă că, din păcate, uşile împărăteşti, pictate au dispărut.
În ceea ce priveşte edificiul, trebuie spus că este unul simplu, în formă de navă, construit din bârne de brad. Şi dacă tot ne referim la construcţie, ea ne dă un indiciu important în privinţa vechimii edificiului: se pare că talpa de stejar e aşezată direct pe sol, fără să existe vreo temelie.
De vechime vorbeşte şi turnul clopotniţă, aflat în imediata vecinătate a bisericii. Aici este adăpostit unul dintre cele mai vechi clopote din turnurile bisericilor din Sibiu. O confirmă inscripţia „IM NAHMENGOTTES ANNO 1628”.
***
Ce s-a făcut pentru ca Biserica de lemn din Broşteni să supravieţuiască? Acoperişul a fost reparat în anul 2004, pentru a o proteja de plio, spune Nicolae Dancu, primarul comunei Păuca, iar în urmă cu câţiva ani un grup de specialişti ar fi întocmit un proiect pentru reabilitare. De asemenea, lăcaşul este inclus pe lista bisericilor de lemn din România care vor primi finanţare de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Dar nu se ştie când şi câţi bani vor fi alocaţi pentru acest lăcaş.
Patru cruci sculptate în piatră, toate provenind din Cimitirul Bisericii Bunavestire din Broşteni figurează pe Lista Monumentelor Istorice ale Românniei. Crucile datează din secolul al XVIII-lea şi se găsesc acum în custodia colecţiei muzeale a Centrul Eparhial de la Sibiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu