Şi ce dacă e cea mai veche biserică de lemn din judeţ şi ce dacă are una dintre cele mai interesante picturi interioare... asta nu înseamnă că este unul dintre cele mai bine conservate şi restaurate lăcaşuri de cult. Nu, în monumentul istoric ce datează cel puţin de la 1687, mai mult de jumătate din suprafaţa pictată este grav deteriorată, iar pe anumite porţiuni nici măcar specialiştii nu mai pot intui scenele biblice existente altădată. Pictura interioară nu a fost niciodată conservată şi restaurată, iar satul - cu doar 50 de familii - nu are fonduri necesare pentru astfel de lucrări. Vorbim despre Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Sângătin, monument istoric inclus în campania „Salvează-ţi trecutul! Salvează monumentul!”
Sângătin, sat aflat la vreo 45 de kilometri de Sibiu, în comuna Apoldu de Jos, nu se prea află pe lista de interes a turiştilor şi nici măcar a celorlalţi locuitori ai judeţului. Aşa se face că şi Biserica de lemn din localitate este prea puţin cunoscută, iar în turul monumentelor istorice din judeţ – foarte rar cuprinsă. Şi totuşi să ai o biserică de lemn de la 1687 nu e chiar la îndemâna oricărui sat. Cel puţin nu în judeţul Sibiu, aici biserica din Sângătin este cea mai veche construcţie de gen din judeţ. Dacă nu aţi văzut-o încă, v-o arătăm noi astăzi.
O pictură distrusă
Nici nu intri bine în sat, că undeva pe partea stângă a drumului se înalţă Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. E ascunsă privirii de un gard şi o uşă de lemn, dar odată ce sârma de la intrare este desfăcută, pe deal se iveşte micul lăcaş. O construcţie albă, simplă, ce măsoară vreo zece metri lungime şi cinci metri lăţime. E toată construită din lemn, dar în secolul trecut a fost tencuită cu pământ lutos şi zugrăvită cu var. Oricum, structura de lemn este vizibilă în două- trei locuri, acolo unde tencuiala a căzut. Merită apreciat faptul că biserica e acoperită cu şiţe de lemn, exact ca la începuturile ei.
Odată ce uşa bisericii se deschide, ai de ce să te minunezi. Şi de bine, şi de rău. Pictura s-a conservat doar la nivelul bolţii naosului şi pe bolta absidei. În rest, scândura se arată golaşă sau brăzdată de dâre negre, semn că apa prelinsă pe boltă a ras orice urmă de culoare. Puţinele porţiuni de pictură aflată în stare bună dezvăluie ceea ce pare să fie cel mai vechi, dar şi cel mai interesant ansamblu iconografic din bisericile de lemn din Sibiu, cred cercetătorii.
Pantocratorul, Avraam şi Melchisedec, Naşterea Fecioarei Maria, Duminica Orbului sunt câteva dintre registrele aflate în stare destul de bună. În schimb, Cina cea de taină, Vinderea şi arestarea Mântuitorului pot fi ghicite doar de specialişti... în rest mai totul s-a transformat în dâre negre.
Şi pentru că am pomenit de cât de deteriorată este pictura interioară, trebuie să spunem şi motivele. Sunt cel puţin două. Primul dintre ele ţine de apa infiltrată în lemn; al doilea - de strămutarea bisericii. Specialiştii cred că lăcaşul ar fi fost pictat înainte de strămutare, iar în momentul transferului spre Sângătin, edificiul a fost parţial demontat.
Clopot de la 1717
Şi după atâta pictură grav deteriorată ai bucuria să descoperi că uşile împărăteşti sunt într-o stare neaşteptat de bună. Datează de la 1769, iar autorul picturii este zugravul Pop Ivan din Răşinari, care şi-a semnat şi datat lucrarea.
Puţini ştiu şi că aici este adăpostit unul dintre cele mai vechi clopote existente pe teritoriul judeţului. Este datat 1717 şi, ca prin minune, a scăpat de rechiziţionarea ordonată în 1916 de statul austro-ungar, când multe clopote au fost luate din biserici şi topite. Importantă este inscripţia cu chirilice care atestă venerabila vârstă a clopotului: „an[ul] Dom[nu]lui 1717 - popa Toa[der] de la Sângătin - ...gătin”. De asemenea, pe acelaşi clopot se găsesc urmele în relief ale unei icoane. Ce reprezenta aceasta este greu de spus, dar cercetătorii menţionează printre posibilele reprezentări pe Fecioara Maria, flancată de Arhanghelii Mihail şi Gavriil. Clopotniţa lăcaşului abia are 1,5 metri înălţime.
De la 1687 sau cu câteva decenii mai înainte
„Naşterea” Bisericii de lemn din Sângătin e învăluită în mister: nu se cunosc cu certitudine nici anul, nici împrejurările edificării lăcaşului. Sătenii povestesc însă că ar fi fost adusă din alt sat, cândva între anii 1680-1687, ceea ce înseamnă că la acea dată avea deja câţiva ani de existenţă. Câţi? Nu se ştie precis, dar există posibilitatea ca lăcaşul să fie existat încă de pe la 1650. De unde a fost adusă biserica? Şi aici răspunsul este unul multiplu. În Lista monumentelor istorice, publicată în 2010, se pomeneşte că lăcaşul ar fi fost adus din localitatea Apoldu de Jos, dar alţi specialişti vorbesc deopotrivă de localităţile Topârcea sau Ludoş.
În tradiţia satului se spune că biserica ar fi fost adusă pe Valea Spinelui, deci din(spre) localitatea Topârcea. Variantă este consemnată şi în micromonografia comunei Apoldu de Jos, publicată în 1998: „a fost găsită o scândură bătută la uşa bisericii peste bârne cu un text scris cu litere chirilice şi după care s-a putut deduce că biserica a fost adusă, de fapt, din Topârcea” (p. 21).
Într-o altă versiune, consemnată de părintele Fara din Ludoş, în 1970, se spune că Biserica din Sângătin ar fi fost adusă din satul Ludoş. Bazându-se pe mărturisirile tatălui său, acelaşi preot adăuga faptul că biserica „nu a fost desfăcută, ci pusă pe tălpi ca de sanie şi dusă întreagă, trasă de mai multe perechi de boi şi bivoli”.
Documentele nu vorbesc despre aceste începuturi, dar pomenesc biserica în secolele următoare. Astfel, în şematismele Arhidiecezei mitropolitane greco-catolice de Alba Iulia şi Făgăraş se afirmă că încă din primii ani ai secolului al XVIII-lea, întreaga comunitate românească din Sângătin a fost trecută la uniaţie.
De1756 sunt legate două momente importante din viaţa acestui lăcaş. În primul rând, acest an este incizat în partea stângă a uşii de la intrarea în biserică, alături de o inscripţie care consemnează 1756 ca fiind anul morţii primului preot greco-catolic din Sângătin, popa Oprea. De asemenea, tot în 1756 este atestată documentar trecerea înapoi la ortodoxie a unui număr însemnat de locuitori ai satului Sângătin. Aşa se face că în Vinerea Mare, ortodocşii şi-au adus preotul în biserică, acţiune urmată de multe arestări. În 1760, într-o proclamaţie a împărătesei Maria-Theresia se porunceşte ca bisericile ortodoxe să treacă înapoi la preoţii uniţi.
Restaurare?!
Pictura interioară a Bisericii de lemn din Sângătin nu a fost restaurată vreodată, deşi o astfel de acţiune se impune, câtă vreme scene biblice sau frânturi de scene sunt vizibile încă. Costurile sunt însă enorme pentru parohia din localitate: "În parohie sunt în jur de 50 de familii, iar mulţi sunt oameni bătrâni. Nu ne putem permite să susţinem o lucrare de asemenea amploare. În urmă cu câţiva ani am avut discuţii cu un arhitect şi doar proiectul, fără execuţie, costa 50.000 de lei noi", spune preotul paroh Ioan Grapă. Bani pentru lucrări de restaurare nu s-au primit, cu excepţia a 50.000 de lei, utilizaţi pentru refacerea acoperişului cu şiţe.
Atât despre Biserica de lemn din Sângătin; restul rămâne să-l descoperiţi singuri, dacă mergeţi în localitate. Ar fi bine să vă grăbiţi, căci pictura a aşteptat deja peste 300 de ani.
Satul Sângătin este atestat, sub denumirea Enyed Minor, într-un act de cancelarie emis la 1291, prin care regele Ungariei Andrei al III-lea „confirma Capitlului de Alba şederea a 60 de manse (locuinţe) de români pe proprietăţile Fylesd et Enud”. Memoria colectivă perpetuează însă o tradiţie şi mai veche, potrivit căreia, la anul 1200, pe urmele unei vechi locuiri antice s-ar fi pus bazele unei colonii săseşti, formată din câteva familii, care proveneau din cetatea Aiudului. Astfel, noua localitate s-a chemat Aiudul Mic. La scurt timp după fondare, colonia săsească s-a destrămat, iar pe acest loc s-au aşezat familii de români. Românii au reţinut numele sfântului Egidiu, preluat în varianta săsească Angetn sau Engeten, şi pe care l-au adaptat fonetic, adăugându-i totodată, după vechea tradiţie autohtonă particula „Sân(t)”.
Maria SPĂTARIU
FOTO: Dumitru CHISELIŢĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu