Spre Marele Zid Chinezesc am pornit într–o dimineaţă, iar drumul de la Beijing la Badaling (unul dintre punctele în care se poate vizita minunea lumii) a durat cam o oră. În fuga maşinii, zgârie–norii şi şoselele suspendate au fost înlocuite de dealuri acoperite cu păduri, de stânci ce se iveau prin pâlcuri de verdeaţă şi de lupta cu ceaţa în încercarea de a zări Marele Zid. Şi acum ar cam fi timpul să vă vorbesc puţin de cerul Chinei, şi asta din două motive: pentru un român obişnuit cu soare arzător şi cer limpede, cerul Chinei e… un şoc. De câte ori ridici privirea, norii sunt înlocuiţi de o pâclă de ceaţă şi poluare. Limpezimea şi albastrul cerului sunt doar un vis, aşa că arareori se zăreşte soarele. Din cele şapte zile petrecute în China, în doar două dintre ele am văzut soarele, dar cald a fost tot timpul: peste 30 de grade Celsius, semn că soarele exista, dar era bine ascuns. Şi când reuşeai să–l zăreşti, să nu vă închipuiţi că arăta ca “soarele nostru”. Nu, în China soarele este un mic punct, pierdut parcă în pâcla ceţoasă, şi privit de jos de pe pâmânt, la orele amiezii, are un dimetru de vreun centimetru şi o nuanţă alburie. Aşa că mai greu te poţi bucura de soare. Dar să trecem de la căutarea Soarelui, la cea a Marelui Zid.
De cum începi să te apropii de punctul cunoscut sub numele de Badaling, zidul se zăreşte pe culmile dealurilor. Apare şi dispare în ceaţă. Şerpuieşte iar şi deodată observi că zidul nu mai e singur, ci are locatari: zăreşti minusculele siluete ale oamenilor care se plimbă deja pe bătrânele pietre. Şi nerăbdarea creşte, dar până să ajungi să pui piciorul pe mai bine de 2000 de istorie, priveşti Palatul Marelui Zid, restaurante, hoteluri şi magazine de suveniruri. De cum cobori din maşină, zidul pare să fie deja lângă tine. Mai ai puţin de urcat, de plătit un billet de 45 yuani, adică 4,5 euro, şi gata; urci drumul final spre Marele Zid. E unul abrupt, pregătitor pentru ceea ce o să întâlneşti sus pe zid.
Tot un deal şi–o vale
După câteva minute şi mai multe trepte urcate, realizezi că te plimbi deja pe Marele Zid Chinezesc. Puhoi de lume, care urcă sau coboară, care mai ia o gură de apă sau îşi ţine bine copilul de mână. Şi în faţa ta un cer pâclos, un drum de piatră şi dealuri verzi. În ciuda mulţimii, parcă exişti doar tu, şi cerul, şi piatra, şi iarba. Alene te întorci spre toate cele patru zări: să vezi cer, vegetaţie, piatră şi oameni urcând. Din punctul Badaling, Marele Zid îşi deschide două braţe şi toate roiesc de oameni: aceleaşi siluete minuscule, aceeaşi piatră ţi se arată la stânga şi la dreapta. Noi am mers pe drumul din stânga, dar peisajul e acelaşi, construcţia zidului e aceeaşi.
Şi începem să urcăm. Tot un deal şi o vale, aşa–ţi pare drumul. Mai mult deal, decât vale, e adevărat. Şi urci, şi cobori, pe bătrânele pietre. Pe alocuri pantele sunt line, alteori sunt foarte abrupte; pe alocuri există trepte, alteori – nu şi atunci începi să binecuvântezi porţiunile cu trepte, pentru că abruptele pante sunt urcate cu greu de oamenii ce se apleacă în faţă în unghiuri de 60 de grade. Şi cum ţii privirile în pământ vezi că nici treptele nu sunt toate la fel; unele sunt foarte înalte, altele joase, altele – mai vechi – sunt roase de vânt şi ploi, de milioanele de tălpi care le–au bătut în mii de zile.
Ai şi momente de respiro, ţi le iei singur ca să priveşti scrijeliturile de pe zid, să priveşti oamenii ce urcă în faţa ta sau ca să te întorci spre zidul ce se alungeşte în spatele tău. Şi mai ai momente de respiro şi la turnuri: pentru că la fiecare câteva sute de metri, zidul e “întrerupt” de turnuri ce se înalţă cu destui metri peste nivelul zidului. Aici, în turnuri, lumea zăboveşte câteva minute: copii şi adulţi stau aşezaţi pe jos sau pe scări, muşcă din sandvişul pregătit de acasă, mai iau o gură de apă sau, aplecaţi prin ferestrele înguste, mai fac o fotografie. Sunt turnuri de unde odinioară – adică în urmă cu multe sute de ani – se aprindeau focuri pentru a anunţa năvala duşmanilor. Se spune că aceste turnuri au o înălţime de aproximativ 12 metri, iar numărul lor ar fi fost, în trecut, de 25.000. Aici se depozitau armele, aici se aprindeau focurile de care am pomenit. Acum aici se aude doar liniştea păcii şi a vocilor ce vorbesc în chineză, română, engleză, spaniolă, portugheză, germană ş.a.m.d. Şi tot în unul din aceste turnuri te simţi mai aproape de o imensă inscripţie ce consemnează mândria chinezilor şi a Beijingului de a fi fost gazdă a Jocurilor Olimpice în 2008.
Visul ce–am visat
Şi iar urci, şi iar cobori, şi din mulţimea ce se îndreaptă spre un punct final necunoscut încă, se iveşte un bătrân. Se sprijină într–un toiag şi de umerii unui bărbat mai tânăr. Şi urcă, şi urcă. Anii, bolile şi durerile par să fi fost uitate în încăpâţânarea cu care bătrânul urcă fiecare treaptă. După câţiva metri, silueta gârbovită dispare în interiorul unui turn, dar faţa lui brăzdată, ochii aprinşi mă umăresc încă. “Ăsta–i visul ce–am visat”, spunea parcă întreaga faptură, slabă şi gârbovită, a bătrânului chinez. E un vis ce parcă se îndeplineşte după îndelungi decenii în care a sperat că va ajunge aici, după decenii în care a fost dezamăgit că zidul e o nălucă ce nu poate fi atinsă. Acum e pe zid şi în curând, cu ajutorul unui toiag şi al puterii unui tânăr, va atinge porţile de la capătul drumului…
Şi nu mulţi sunt ca el, îmi spunea Vivi, ghidul nostru. Nu, destui sunt chinezii care locuiesc în Beijing şi care nu au fost niciodată la Marele Zid şi nici nu se gândesc să o facă. Poate pentru că Marele Zid e atât de aproape şi e al lor, încât nu are nimic magic, ci e văzut ca ceva obişnuit, comun. Pentru alţii însă, Marele Zid e copleşitor şi lumea întreagă a recunoscut–o, când oameni care au păşit pe el sau care l–au văzut doar în fotografii, l–au votat printre minunile lumii moderne.
Istorie şi controverse
De destule controverse şi discuţii are parte Marele Zid Chinezesc. Noi doar le enunţăm într–o mică lecţie despre un mare zid. S–a discutat în primul rând lungimea lui: site–ul oficial al UNESCO menţionează că Marele Zid Chinezesc se întinde pe aproximativ 8.851 kilometri din estul spre vestul Chinei. Până mai ieri se estima că lungimea lui este de 6.300 km, dar au fost avansate şi supoziţii precum 10.000 km sau chiar 12.000 km. Zidul începe la trecătoarea Shanhai (est) şi se termină la trecătoarea Jiayu (vest), după ce traversează zece provincii.
A fost ridicat într–o perioadă foarte lungă: totul a început cu câteva ziduri răzleţe construite, în secolul IV î. Hr., de locuitorii statelor Yan, Zhao şi Qin pentru a se apăra de invazia triburilor migratoare din nord. În anul 221 î.e.n, primul împărat al dinastiei Qin a unificat ţara şi a legat zidurile răzleţe. Aşa a început să prindă formă Marele Zid Chinezesc, a cărui construcţie a continuat până în timpul dinastiei Ming (1368–1644) când zidul chinezilor a devenit cea mai mare construcţie militară a lumii. În total, construcţia lui s–a întins pe vreo 2000 de ani, iar cele mai multe dintre porţiunile pe care le vedem astăzi au fost ridicate în timpul dinastiei Ming. O mulţime impresionantă de oameni, soldaţi, prizonieri şi localnici, au muncit la Zid şi l–au ridicat din piatră cioplită, din mortar produs din piatră de calcar arsă şi amestecată cu amidonul din orez.
Grosimea zidului este foarte diferită de la un punct la altul: în regiunea Peking zidul are o grosime între 4 şi 8 m, coama zidului are 8 metri, iar la bază –10 m grosime. La Badaling, zidul are cam 8 metri înălţime şi cinci metri lăţime.
Din păcate însă, Marele Zid duce o luptă grea în secolul XXI: unele porţiuni, situate în zone îndepărate şi neaccesibile turiştilor, au căzut în ruină – turnurile au dispărut, iar zidul mai are doar vreo 2 metri înălţime. În plus, conform cercetătorilor, piatra din zid e folosită de localnici pentru construirea de case sau zidul în sine a devenit teren de joacă pentru copii. Se estimează astfel că mai mult de 60 km din Marele Zid, construiţi în provincia Gansu, vor dispărea în următorii 20 de ani. Mai trebuie spus că în secolul al XIX–lea imensa construcţie a fost lăsată în paragină, iar după 1952 –când a fost luat sub protecţie guvernamentală – doar o mică porţiune din zid a fost reabilitată şi este accesibilă turiştilor. Şi tot pentru turişti s–a pus în funcţiune şi un trenuleţ care îi coboară de la înălţimea zidului spre poarta Badaling.
Încheiem cu alte două controversate probleme: cea a vizibilităţii lui de pe Lună şi de pe orbita Pământului. S–a spus că Marele Zid e vizibil cu ochiul liber de pe Lună. E o legendă urbană, spun specialiştii, şi continuă: lăţimea maximă a Zidului este de doar 9 metri, iar culoarea este asemănătoare cu cea a solului ceea ce face ca zidul să fie imposibil de observat cu ochiul liber de pe Lună. În plus ne–ar trebui o vedere de 20 de ori mai bună. Se pare că nici de pe orbita Pământului nu se prea vede Marele Zid Chinezesc. De la o altitudine de 160 km, zidul este foarte puţin vizibil şi asta doar în condiţii meteo perfecte.
CITITI SI
Despre chinezi la ei acasă. Oraşul Interzis
Despre chinezi la ei acasă. Trenul care zboară cu 343 km/oră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu