Monumente sibiene: “Arsenalul” din Piaţa Armelor

Un loc pitoresc din Sibiu este Piaţa Armelor. De pe Bastionului cobori la un moment dat destul de brusc (de la nivelul “Oraşului de Sus” la cel al “Oraşului de Jos”, pe un drum până mai ieri pavat cu piatră de râu, apoi “faci” stânga şi ai ajuns aici, la “Arsenal”. Cel vechi, pentru că Sibiul mai are unul, pe Victoriei. Cel din Piaţa Armelor este atestat documentar cu această atribuţiune, conform www.sibiu.ro, la anul  1427. Deci, una din cele mai vechi construcţii militare de pe teritoriul oraşului nostru. Aici a fost ca să spunem aşa, locul de muncă al lui Conrad (nu Konrad!) Haas, unul din pionierii mondiali ai rachetelor şi guard al cetăţii între 1529 şi 1569. Documentele vechi mai menţionează clădirea ca aparţinând unui “locator”, adică a unui nobil – conducător de colonişti.

Biserica „dintre Brazi” – cea mai veche biserică românească din oraş

Turnul Sfatului, pieţele Mare-Mică-Huet, palatul Brukenthal, turnurile de pe Catăţii, Casa „de Luxemburg”, biserica evanghelică din centru (care nu cade), Pasajul Scărilor. Locuri din Sibiu pe care le-am văzut – până la intoxicare – pe cărţi poştale, în albume foto făcute de oricine avea o cameră foto şi banii necesari, pe panouri publicitare, pe Net, pe cd-uri, în filme second hand, pe YouTube. Ajungi să crezi că oraşul ăsta doar din aceste câteva elemente este făcut, restul nemeritând nici atenţia, nici banii, nici promovarea, deci putând fi demolat ca să construim hoteluri, pensiuni, restaurante, pizzerii, mall-uri, săli de sport „de partid” şi „ansambluri rezidenţiale” (ceea ce se cam şi petrece, sincer vorbind), ori, mai simplu, lăsat de izbelişte...

În Gura Râului, prin mansardele tradiţiei

Cu mari aşteptări am plecat la Gura Râului, doar e satul unei guri de rai, doar e una dintre cele mai cunoscute localităţi din Mărginimea Sibiului. Şi dacă mergi acolo fără vreo ţintă anume, satul nu te dezamăgeşte căci farmecul de poveste autumnală şi priveliştile crestelor îţi taie respiraţia. Ca turist, ahtiat de istorie şi tradiţional, aşteptările îţi sunt mai mari şi ai vrea să vezi casele de secol XIX din lemn, podul acoperit din acelaşi secol sau mica biserică din veacul al XVIII–lea. Nici vechiul pavilion de joc nu–l poţi rata, dar ai surpriza să vezi că "pavilionul” e "inundat” de haine ce aşteaptă să fie cumpărate, sau ai surpriza să vezi că rămâne fără rezultat căutarea pivelor ce au făcut faima guranilor.

Prin Boiţa, la pas

Prin Boiţa se trece, de obicei, în goana maşinii. Nu e timp de popasuri, de privit, de admirat pentru că, dacă secolul XX a fost al vitezei, cel al XXI-lea este al hipervitezei. Totuşi, dacă îndrăzneşte cineva să se rupă dee graba asta spre nicăieri şi să petreacă, măcar câteva zeci de minute, în această comună care marchează intrarea în Valea Oltului, nu are nimic de pierdut. Ba dimpotrivă. Există locuri pline de istorie care ar merita oricând un loc într-un ghid turistic. Le oferim aici citirorului nostru, cu speranţa că vom reveni într-o ediţie viitoare mai detaliat. Aici doar le vom enumera şi, desigur, ilustra.

"Să v–amintiţi, vă rog frumos, povestea mea". Când pomeniţi Independenţa

Maşini ce nu aveau o clipă de odihnă, muncă în trei schimburi, chiar dacă schimbul pica a doua zi de Paşti, milioane de unelte fabricate, ambalate şi expediate, depăşiri de plan reale sau imaginare... refrenul s–a repetat în anii comunismului în toate marile întreprinderi din ţară. După revoluţie, Paştile au devenit Paşti, dar şi miile de muncitori s–au transformat în sute sau zeci de muncitori, iar hale şi alte clădiri au fost făcute una cu pământul sau zac abandonate. La Sibiu, Independenţa de altădată purta (re)numele de "mecanicul–şef al industriei constructoare de maşini a României"; astăzi, Statul se luptă să menţină în viaţă halele construite în secolul al XIX–lea.

Un monument istoric în paragină naşte nemulţumiri în Consiliul Local

Consilierii PDL au propus să nu se aprobe proiectul de hotărâre privind studiul de fezabilitate pentru clădirea din Piaţa Mică nr. 22, din cauza sumelor prea mari. Studiul de fezabilitate arată că ar fi nevoie de 14 milioane de lei pentru salvarea acestei clădiri monument istoric. Consilierii FDGR, PNL şi PSD au votat proiectul. Probabil Primăria va aloca o parte din bani pentru lucrări care să înceapă anul viitor. Trei ani ar dura consolidarea şi reabilitarea acestei clădiri.

Mârşa, de la stufăriş la mega–hale. Şi retur

O colonie cu vreo 4.000 de locuitori s–a născut în spatele Întreprinderii Mecanice Mârşa, principalul producător de mijloace de transport auto de mărfuri generale din România în perioada comunistă. Mlaştinile şi stufărişul au fost înlocuite cu blocuri, tineri din toată ţara au venit să înveţe carte în liceul de la Mârşa şi s–au angajat apoi tot acolo, la Mârşa, în întreprinderea mecanică pe ale cărei porţi intrau peste 10.000 de muncitori pe zi, în întreprinderea mecanică de pe ale cărei porţi ieşeau autobasculante de 100 tone, semi–remorci de 10 tone, remorci basculante de 5 tone şi plecau spre patru continente. Acum, stufărişul tinde să ia locul halelor.

Ferestrele fostei reşedinţă mitropolitană din Sibiu - zidite cu cărămizi

Despre soarta fostei reşedinţe mitropolitane am scris de mai multe ori, nu de alta dar imobilul se află în stare avansată de degradare. Am semnalat acest lucru şi am mai atras atenţia că parcul de altădată a devenit loc de beţii pentru unii şi pentru alţii. Ei bine, Mitropolia Ardealului, proprietar al clădirii, a găsit o metodă de protejare (!): zidirea ferestrelor şi uşilor în cărămizi BCA. Să fie asta singura soluţie de protejare?!

Săcădate, un sat de dincolo de Olt

Săcădate/Săcădet pe româneşte, Zakedot pe săseşte, Sltszakadat/Szakadat în maghiară. Un sat aflat pe malul drept al Oltului, care, deşi e la doi paşi (plus un râu) de drumul naţional care leagă Sibiul de Braşov, ne este peste mână sâ îl vizităm. Nu că ar fi departe sau, ca alte localităţi, undeva prin no man-s land-ul judeţului, la care se ajunge greu cînd e vreme bună şi de loc când e rea. Ci ne este peste mână sâ reducem viteza cu care am ţâşnit imediat ce am scăpat de Hula Bradului şi să facem stânga, atunci când drumul este aşa de frumos înainte. Da, unii din noi mai întorc volanul spre Săcădate: aici e barajul, deci peşte deci putem da cu bîţul în apă. Dar satul? Păi satul este exact ca în teoria aceea care spune că locul ideal unde să ascunzi ceva este sub ochii oricui. Aşa e şi Săcădate. Un loc ascuns, aflat sub nasul nostru. Noi drumeţi ne-grăbiţi, am reuşit ca după Avrig să facem „stânga” aceea din volan. Deşi nu suntem nici măcar pescari. Şi am ajuns la Săcădate. Sat cu trei biserici vechi, case multicolore, noroi cât cuprinde, oameni simpatici şi câini ne-agresivi. Da, am trecut „podul” de peste baraj, cu ale sale indicatoare cu „fotografiatul/filmatul interzis” (oare cei de la Google Earth or şti că nu e voie?) şi am admirat măreţele balastiere de lăngă faimoasa Colonie Avrig, cu barăci care au Digi. Şi am ajuns la Săcădate.

Transilvania din 1935, în arhiva British Pathe

 http://www.britishpathe.com/record.php?id=28638

PEEPS THROUGH THE WINDOW OF THE WORLD (NO. 60) video newsreel film 

 Various locations of events.
Several shots of a small blond boy riding a tricycle around a park. Instead of pedalling, he pulls the handlebars in a kind of rowing action to work a small wheel under the bike which then turns the back wheels. (Location of events unknown.)
Two women wheel a new pram, thought to be the first ever to be designed on the streamlined principals of motorcar construction, through a park. The pram is completely covered over, like a little car, and has windows with curtains at the side. I think I'd feel a bit closed in inside one. We see the pram with the 'sunroof' down, then one of the women does it up again. Apparently, air can still enter under all conditions. Looks quite futuristic (and claustrophobic). (Location of events unknown.)
In Transylvania, Hungary, we see a man carrying a carved object from his front porch - could be a buffalo yoke. On the plains buffalo are grazing. Thirty of the animals are harnessed to a plough and work to carve a ditch through a field. Several men tend the buffalos to keep them on course and others guide the plough.

Ziua Naţională a României, fără drapel, dar cu coşuri pline, la Sibiu

Şi cine a spus că dacă e Ziua Naţională a României trebuie să arborezi drapelul la casă sau să îngheţi la – 9 grade Celsius în Piaţa Mare a Sibiului ca să asculţi imnul ţării? Oare nu–i mai bine să dai iama în hypermarketuri şi să sărbătoreşti România cu un coş plin cu detergent, salam, portocale, gem, pâine, lapte, unt? Ba da, şi–au spus mulţi sibieni, aşa că parcările hypermarketurilor au fost pline ochi de maşini, iar pe străzi drapele nu s–au prea văzut. De pildă, pe strada Patrioţilor, un steag a fost suficient ca să anunţe Ziua Naţională, iar pe strada Democraţiei – două, câtă vreme pe strada Principatele Unite, Ziua Naţională nici nu a existat.