vineri, 16 decembrie 2011

Prin Boiţa, la pas



Prin Boiţa se trece, de obicei, în goana maşinii. Nu e timp de popasuri, de privit, de admirat pentru că, dacă secolul XX a fost al vitezei, cel al XXI-lea este al hipervitezei. Totuşi, dacă îndrăzneşte cineva să se rupă dee graba asta spre nicăieri şi să petreacă, măcar câteva zeci de minute, în această comună care marchează intrarea în Valea Oltului, nu are nimic de pierdut. Ba dimpotrivă. Există locuri pline de istorie care ar merita oricând un loc într-un ghid turistic. Le oferim aici citirorului nostru, cu speranţa că vom reveni într-o ediţie viitoare mai detaliat. Aici doar le vom enumera şi, desigur, ilustra.


Castelul Turnu Roşu

Se află exact pe marginea şoselei care merge spre Râmnicu Vâlcea. Se spune că denumirea ar veni de la sângele turcilor învinşi aici la 1493, cu care a fost vopsit turnul, lucru destul de îndoielnic credem noi. Făcea parte din sistemul de fortificaţii de graniţă din sudul Transilvaniei, compus aici în principal din cetatea Landskrone, Turnul Spart (despre care am scris mai detaliat în ediţia de vineri) şi cetatea de pe Valea Lotrioarei.
„Castelul” Turnu Roşu a fost atestat documentar la 1453 şi avea destinaţia ca punct de vamă spre Valahia elementul principal este turnul-locuinţă rectangular, ridicat pe patru niveluri şi având ferestre înguste de tragere pentru armele de foc. Un alt turn, de formă hexagonală, este databil la nivelul secolului al XV-lea şi se leagă printr-un zid de turnul ridicat chiar pe marginea drumului construit la începutul secolului al XVIII-lea.
Din păcate, monumentul nu poate fi vizitat, aici funcţionând (într-un monument istoric!) Secţia Psihiatrie Cronici din cadrul Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” din Sibiu şi am putea spune că este aproape „invizibil”, ceea ce este ”la strad” având foarte puţină importanţă.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”

În centrul comunei, biserica este, în ciuda aşezării sale cam înghesuite între două uliţe, o construcţie cu care boicenii se pot mândri oricând, chiar şi „la case mai mari”. Pisania,s crisă pe o placă de marmură, ne povesteşte că „Această Sf. Biserică sa zidit între anii 1812-1822(,) sa sfinţit de P.S.S. Episcopul Vasile Moga (înmormântat în cimitirul Bisericii din Groapă din Sibiu, n.n.) preoţii satului Ioan Cathanoviciu,  Vartolomeu Cathanoviciu şi Marcu Popoviciu. (C)titor: Oprea Hălmagiu. Slujitori ai Sfântului Altar au mai fost preoţii Ioan Rotar, Marcu Popoviciu şi Ioan Bobeş. S+a renovat şi repictat în anul 1927, în vremea Archiepiscopului I.P.S. Mitropolitul de Sibiu şi Alba-Iulia dr. Nicolae Bălan sub preotul Ioan Druhora şi Epitropii: Ioan Câmpean, Ioan St. Cocă şi Ioan Brătilescu”. Biserica, spaţioasă şi foarte îngrijită,  are înălţimea de aproximativ 50 m, zidurile au o grosime de 1,50 m şi poate adăposti 1500– 2000 de credincioşi. A fost un loc iubit şi de episcopul pe atunci, Andrei Şagunacare a făcut o vizită în satul Boiţa unde a fost plăcut impresionat de bucuria cu care l-au primit localnicii de starea înfloritoare a aşezării. Ba chiar se spune că biserica de aici a fost una din preferatele demnului de amintire mitropolit Şaguna.
Un element extrem de interesant şi misterios totodată este crucea din curtea bisericii. Iniţial, se afla în faţa primăriei şi este foarte veche. Braţele sale sunt rupte, dar se pot observa pe o faţă, o inscripţie cu litere slavone şi alta cu litere latine pe una din părţile laterale. Însă nimeni nu ştie exact de ce când exact şi cine a dăltuit-o...

Cimitirul Eroilor

Boiţa se poate mândri cu unul din cele mai complexe memorialuri de război. La poalele castelului, se află nu mai puţin de trei monumente comemorative ale eroilor din primul şi al doilea Război Mondial. O dată, cimitirul eroilor  În mijloc, o cruce comemorativă ridicată în 1925, din beton pe o fundaţie din piatră. La bază se află o carte deschisă, tot din piatră. Nu am remarcat existenţa vreunei inscripţii care să menţioneze vreun nume. Crucile din cimitir au fost renovate, dar aspectul îngrijit al locului este tulburat de câteva cruci vechi rămase aruncate în iarbă. Tot aici este o fântână comemorativă, cu şipot, flancată de două urne. O incscripţie le spune că a fost ridicată „Pentru pomenirea Eroilor căzuţi în luptele din Valea Oltului în anii 1916-1919 a fost zidită cişmeaua aceasta după stăruinţa Comandorului Eugeniu Botez, Director general al Asistenţei Sociale, Director al Orfelinatului Castelul Turnu Roşu fiind Comandorul Gheorghe Munteanu. Lucrarea a fost întocmită de căpitanul Carol Schulz delegat al Societăţii Mormintele Eroilor în anul 1924”. Al treilea element comenorativ este crucea comemorativă, a fost realizată în anul 1944, în memoria a trei aviatori români căzuţi în luptă pe 7 octombrie 1944: adjutant. (aviator) şef. Mişu Gheorghiu, sergent Gheorghe Arhip şi sergent Ioan ... (indescifrabil).
Eventual o investicaţie privind contextul în care acest echipaj de trei aviatori români (recunoaştere sau bombardament) au căzut ar fi interesant pe viitor.

... Şi toate acestea le-am aflat în mai puţin de o oră de stat în Boiţa. Un argument în favoarea ideii că fiecare loc din ţara aceasta are farmecul, istoria şi micile sale mistere care se cer scormonite. Sau măcar admirate...

Un comentariu:

  1. Am admirat si noi Turnul Rosu in vara asta cu regretul ca nu se poate vizita...este frumos atat cat se vede de la strada...

    RăspundețiȘtergere