Andrei Budac, haiducul ucis acum o sută de ani

 29 spre 30 ianuarie, noapte geroasă cu stele sclipind la fel de tăios ca frigul. Aşa a fost 29 spre 30 ianuarie şi în urmă cu 100 ani când haiducul Andrei Budac era împuşcat în Cârţişoara. Ani buni luase bani de la bogaţi ca să–i dea săracilor, ani buni le–a tot scăpat printre degete autorităţilor, până când arginţii au fost mai presus de loialitate, iar Budac a fost trădat şi ucis. Astăzi, la 100 ani de la acel moment, locul unde a fost îngropat nu este cunoscut pentru că Andrei Budac nu a avut cruce la căpătâi; în patrimoniul comunei au rămas însă "Balada lui Andrei Budac", legenda sa şi crucea din lemn ce a fost aşezată chiar în locul unde a fost ucis.

Ucişi la Sibiu

A gemut sub greutatea mulţimii de soldaţi şi simpli cetăţeni Piaţa Mare a Sibiului pe 7 decembrie, când lumea s–a adunat să vadă cum e pedepsit prin moarte fostul primar. Se întâmpla în 1703, când Johann Sachs von Harteneck plătea cu viaţa fie curajul de a cere împărţirea averilor nobililor, fie vreo conspiraţie cu iz amoros. Cu aproape două secole mai înainte, Mihnea Vodă cel Rău era ucis tot la Sibiu, la ieşirea de la biserică.

Madonele Sibiului au, la un loc, 2.400 de ani

Aţi auzit de celebra sculptură Pietà a lui Michelangelo, adăpostită de Bazilica Sf. Petru din Vatican? Probabil că da. Dar ştiaţi că şi la Sibiu există o statuie Pietà? Se găseşte la Muzeul Naţional "Brukenthal", e unică în Transilvania, rpin fineţea execuţiei, şi are nu mai puţin de 600 de ani. Alte trei statui reprezentând–o pe Fecioara Maria au fiecare aproape 600 de ani.

Poieniţa. Cu autopingeaua, pe urmele lui Andrei Budac

Poieniţa

Locuiesc în Găinari sau, „pe domneşte”, Poieniţa. Ştiu că odinioară satul lor era printre cele mai înstărite din Ţara Făgăraşului şi că odraslele lor erau printre puţinii copii de la sat ce mergeau la oraş să înveţe carte. Acum, abia mai sunt 15–20 de suflete, dar ţi–e mai mare dragul să poposeşti printre casele lor frumos văruite, ţi–e mai mare dragul să guşti din apa acelor multe izvoare pe care le are satul, ţi–e mai mare dragul să îl cauţi pe haiducul Andrei Budac la umbra copacului sau să descifrezi inscripţii de la 1884 pe zidul dărâmat al primei case parohiale. Aşa e drumul din Găinari la Poieniţa şi de la autopingea la maşina ce merge hurducat de la Cârţa la Poieniţa.

Ieronim Budac, cârţişoreanul înhăitat cu Al Capone

Ieronim şi Maria Budac, miri

Prin anii ‘20, în timpul Prohibiţiei din SUA, un cârţişorean sfida legea alături de Al Capone, făcând trafic cu alcool. A sărit şi cu maşina în Mississippi numai să scape de arest şi cu alcoolul neconfiscat. Ani buni mai târziu, haiduciile din America erau lăsate în urmă şi omul din povestea noastră conducea obştea din satul natal. Vorbim de Ieronim Budac, cârţişoreanul înhăitat cu Al Capone.

La o pipă cu primarul Sibiului

Fumatul este interzis pe stradă şi în curţile oamenilor de rând, dar este permis în Primăria Sibiu. Aici se fumează pipă, din greu. Asta se întâmpla la Primăria Sibiu în secolul al XVII–lea şi ca pipa să meargă mai bine, primar, magistraţi, senatori şi centumvuri încingeau şi ospeţe sau se întâlneau şi la o şuetă, la cafea.

Loggia din „Gradina Martirilor”, 1865 , fotografie de Th. Glatz, din colectia Muzeului de Istorie Sibiu

Anchete şi torturi în "Grădina Martirilor" din Sibiu

Temniţe puţine, infractori mulţi şi uite aşa grădina în care odinioară se plimba Affra Altemberger s–a transformat în loc de tortură. Se întâmpla pe la 1700, când ţărani, hoţi, vrăjitoare sau sodomiţi erau anchetaţi şi torturaţi în Grădina Martirilor, un loc pe unde astăzi vă puteţi plimba în linişte căci face parte din Muzeul de Istorie Casa Altemberger din Sibiu.

Soldat în Garda Regală

Nici nu bănuia Alexe Boromiza că el, fiu de plugar din Glâmboaca, plecat la recrutare în opinici, va ajunge să dea mâna cu Regele Mihai al României sau să–şi măsoare dibăcia în trageri la ţintă cu acelaşi Rege. Patru ani a fost soldat în Garda Regală şi l–a însoţit pe Maiestatea Sa de la Sinaia la Săvârşin, de la Sinaia la Bucureşti şi peste tot unde a fost nevoie. Acum, la 91 de ani, Alexe Boromiza povesteşte cu drag şi despre anii petrecuţi în Garda Regală, şi despre învăţăturile primite de la tatăl lui, şi despre cei 61 de căsnicie alături de soţia sa, Aurelia, şi despre cei cinci copii ai săi.

La pas, prin tunelurile Sibiului

Fantome, criminali, călugăriţe populează tunelurile ce străbat adâncurile Sibiulului spre toate cele patru puncte cardinale. Viaţa din oraşul ascuns în măruntaiele pământului e presărată cu apariţii ce–ţi îngheaţă sângele în vene, cu nenorociri şi cu strigătele disperate ale celor care aleargă cu paşi repezi departe de duşmani. Aşa ar arată un episod din viaţa Sibiului subteran din alte veacuri, aşa ar arăta viaţa în tunelurile cetăţii. Adevăr sau legendă? Pentru sibieni, tunelurile Sibiului şi poveştile ţesute în întunecimea din adâncuri sunt episoade adevărate, pentru istorici sunt doar legende urbane, aşa că astăzi o luăm la picior prin tunelurile Sibiului.

Închisori şi cripte, în măruntaiele Sibiului

Harteneck e încătuşat în temniţa ascunsă în pământul de sub Primărie, într–o altă celulă –o vrăjitoare ar da orice ca timpul să se dilate şi ziua de mâine, ziua execuţiei, să nu mai vină; lângă ea, o femeie îşi jeleşte viaţa şi familia pierdute pentru o clipă de rătăcire în braţele mincinoase ale unui străin. Câteva străduţe mai încolo, călugării franciscani îşi plâng fratele plecat în cealaltă lume: mâine cripta va fi zidită, aşa că rămas–bun îşi iau de acum. În măruntaiele Sibiului, viaţa îşi urmează cursul ei ascuns şi din când în când se întâlneşte iar cu existenţa de pe Pământ...

Un român câştigă concursul Wiki Loves Monuments

Compatriotul nostru Mihai Petre a câştigat concursul Wiki Loves Monuments cu fotografia Mănăstirea Chiajna de la marginea Bucureştiului iarna, juriul motivând alegerea făcută prin compoziţia de excepţie a imaginii, care „reflectă pe deplin caracterul misterios al acestor ruine (...)”. Cităm în continuare din raportul juriului: ,,Echilibrul culorilor, mediul înconjurător şi acel om, aflat în mijlocul pustietăţii, fac ca monumentul să pară mai impozant decât în realitate şi creează un efect uimitor. Ruinele parcă au prins viaţă în urma combinării acestor elemente”.

Monumente istorice: Afară–i vopsit gardul, înăuntru...

Scriam în urmă cu patru ani despre Sibiul care se ascunde în spatele faţadelor primenite ale centrului istoric. Descopeream atunci tomberoane ce te îmbătau cu mirosuri pestilenţiale, elemente decorative făcute una cu pavajul, blazoane mascate de conducte, contoare şi aparate de aer condiţionat. Adică monumente istorice. Monumente istorice din inima Sibiului. Am bătut din nou la porţile lor în Piaţa Mică, în Piaţa Mare şi pe bulevardul Nicolae Bălcescu. Acelaşi bun–venit. Nedorit.