Ucişi la Sibiu

A gemut sub greutatea mulţimii de soldaţi şi simpli cetăţeni Piaţa Mare a Sibiului pe 7 decembrie, când lumea s–a adunat să vadă cum e pedepsit prin moarte fostul primar. Se întâmpla în 1703, când Johann Sachs von Harteneck plătea cu viaţa fie curajul de a cere împărţirea averilor nobililor, fie vreo conspiraţie cu iz amoros. Cu aproape două secole mai înainte, Mihnea Vodă cel Rău era ucis tot la Sibiu, la ieşirea de la biserică.


 Înnegrit de execuţii e Sibiul din vremurile când decapitarea sau arderea pe rug erau pedepse la fel de obişnuite ca anii de detenţie. Aşa se face că femei care îşi ucideau pruncii nou-născuţi, femei bănuite de vrăjitorie sau hoţi de buzunare şi-au găsit sfârşitul în execuţiile publice din Piaţa Mare. Dincolo de oamenii de rând, zidurile cetăţii ştiu şi poveştile nobililor sau conducătorilor care au avut parte de un sfârşit la fel de năprasnic.
Primul incident care a zguduit cetatea Sibiului a fost condamnarea primarului Peter în anul 1467. Emil Sigerus consemnează în a sa cronică faptul că în oraş a avut loc o conspiraţie a primarului Peter şi a judelui regesc Benedikt Roth împotriva lui Matei Corvin I. Aflând de planurile celor doi, însuşi regele a venit în cetatea Sibiului şi a ordonat decapitarea lor. Roth a reuşit să fugă în Polonia; nu la fel de norocos a fost Mihnea Vodă, un secol şi jumătate mai târziu.

Mihnea Vodă, înjunghiat la ieşirea de la biserică

Mihnea I, zis cel Rău şi presupus fiu al lui Vlad Ţepeş, a fost domnitor al Ţării Româneşti între 1508 şi 1509 şi a fost alungat de pe tron în urma nenumăratelor conflicte pe care le-a avut cu boierii. A ajuns la Sibiu, acolo unde Craiul Vladislav poruncise ca voievodul şi ai săi să fie ajutaţi şi protejaţi, iar sibienii "nici să cuteze altmintrelea a lucra", scrie Alexandru Odobescu în a sa nuvelă "Mihnea Vodă cel Rău". Şi totuşi la Sibiu s-a lucrat "altmintrelea", vodă fiind ucis aici. Se întâmpla în 12 martie 1510. Cum s-a petrecut totul? Alexandru Odobescu no­tea­ză că, în ziua de praz­nic al sfântului Papă Grigore, la sfârşitul slujbei religioa­se, pe când Mihnea ieşise din biserică, îm­preună cu Stoica şi Ioan Horvat de Vingart, un om a sărit "ca un trăsnet din tufiş" şi l-a izbit pe Mihnea cu han­gerul. "Abia avu vreme Mihnea să-i zică cu o mirare plină de dispreţ: Tu cine eşti? Şi, pierzând orice simţire, căzu mort pe brânci. Han­gerul, izbindu-se de lespezi, îi pătrunse coastele şi ieşi sângerat prin spate. Tova­răşii lui Mihnea rămaseră în­cre­meniţi de spaimă, şi uci­gaşul se făcu nevăzut; dar peste câteva minute un om striga în gura mare din clo­potniţa bisericii: Să ştie tot omul că am omorât pe Mihnea Vodă! Acela era Iacşăg", scrie Alexandru Odobescu.
Cum se face că a fost ucis Mihnea Vodă într-un oraş unde se înconjurase de o adevărată curte? Sim­plu, nici cei cărora Mihnea le purtase sâm­betele nu-l uitaseră. Se spune astfel că asasinul era fie trimis al turcilor, fie că fusese pus de mai-marii Sibiului, fie că el îl ucisese din răzbunare personală. Aceas­tă ultimă variantă este şi cea îmbrăţişată de Odobescu: Dumitru Iacşăg răzbunase necinstea pe care Mihnea i-o adusese surorii lui.
Grozav măcel a urmat uciderii lui Mihnea: Iacşăg a fost împuşcat, iar prietenii săi şi familiile lor - măce­lăriţi. "Sibiiul amăgit plânse multă vreme pe crudul tiran căruia dincolo de Carpaţi îi zicea Mihnea cel Rău. Judecătorii Curţii crăieşti făcură cerce­tare asupra acestor nenoro­cite împreju­rări, şi familia Domnului rămase, cinstită şi apărată, în Sibii, până când soarta armelor, iarăşi potriv­nică, o sili să treacă la Ţari­grad", spune Odobescu. Mor­mântul lui Mihnea Vodă se află în Biserica Evanghe­lică din Sibiu, iar piatra funerară se găseşte în ferulă, fiind una dintre cele mai vechi pietre de aici. Dar loc de legendă tot mai este: se spune chiar că Mihnea ar fi fost decapitat şi că numai trupul său ar fi fost înmor­mântat în Biserica Evanghe­lică, capul fiind îngropat în loc secret; în alte versiuni se spune că trupul domnito­rului ar fi fost îngropat iniţial în Biserica Ursulinelor şi mutat apoi în cea Evanghelică.

Harteneck, executat în Piaţa Mare

Una dintre execuţiile celebre în istoria Sibiului este cea a comitelui saşilor Johann Sachs von Harte­neck, cel care cu câţiva ani înainte de executare era declarat delegat al Împă­ratului Leopold I.
Povestea lui Harteneck sau, mai bine zis, Johann Zabanius, înce­pea în 1664 în Eperies, localitatea natală; la Sibiu a ajuns în 1676, alături de familie. Ambiţia şi inteli­genţa l-au propulsat în funcţia de primar al Sibiului (1695-1700), comite al saşilor şi jude regal; mai mult, în 1698 a fost ridicat la rangul de cavaler de către împăratul Leopold I, primind cu aceas­tă ocazie şi particula nobi­liară Sachs von Harteneck.
Cum a ajuns să fie ares­tat şi executat? Se pare că din cauză că a cerut ca averile nobilimii să fie impozitate. O altă legendă spune că, de fapt, la baza condamnării lui Harteneck ar fi stat şi o intrigă amo­roasă. Se bănu­ieş­te că soţia sa l-ar fi înşelat cu un ofiţer austriac, iar zvonurile pe care ordonanţa acestuia le-ar fi lansat au dus la uciderea ordonanţei chiar în casa lui Harteneck. Odată cadavrul descoperit, Harte­neck, cap al familiei şi stă­pânul casei, a fost ares­tat. In­diferent de motiv sau pretext, consecinţa a fost una sin­gură. În 1703, pe 14 octom­brie a fost arestat, iar în 7 decembrie a fost executat, scrie Emil Sigerus în "Cro­nica oraşului Sibiu". Decapitarea lui Harteneck a fost ilustrată într-o acuarelă aflată în patrimoniul Mu­zeului Naţional "Brukenthal".

* În 10 ianuarie 1653, văduva comitelui Seraphin a fost acuzată de vrăjitorie şi a fost arsă pe rug.