Soldat în Garda Regală

Nici nu bănuia Alexe Boromiza că el, fiu de plugar din Glâmboaca, plecat la recrutare în opinici, va ajunge să dea mâna cu Regele Mihai al României sau să–şi măsoare dibăcia în trageri la ţintă cu acelaşi Rege. Patru ani a fost soldat în Garda Regală şi l–a însoţit pe Maiestatea Sa de la Sinaia la Săvârşin, de la Sinaia la Bucureşti şi peste tot unde a fost nevoie. Acum, la 91 de ani, Alexe Boromiza povesteşte cu drag şi despre anii petrecuţi în Garda Regală, şi despre învăţăturile primite de la tatăl lui, şi despre cei 61 de căsnicie alături de soţia sa, Aurelia, şi despre cei cinci copii ai săi.

„Înainte să mă ia în armată, m-o chemat la recrutare. Şi m-o întrebat căpitanul la ce vreau să fac armata. <Unde vreţi dumneavoastră>, i-am răspuns. S-o uitat iar la mine, apoi s-o întors către doi căpitani, o vorbit ceva cu ei şi m-o întrebat dacă vreau să merg în Garda Regală. I-am spus că da şi el o mai zis să fiu cuminte, să nu-i fac de ruşine”. Aşa începe povestea unui soldat în Garda Regală a Maiestăţii Sale Regele Mihai. Soldatul de altădată se numeşte Alexe Boromiza, iar povestea e veche de 70 de ani. În opinci a plecat Alexe Boromiza la recrutare, în opinci a plecat şi în cătănie, la Garda Regală. Acolo a învăţat să poarte coiful cu panaş şi să tragă la ţintă, alături de rege. Astăzi, Alexe Boromiza are 91 de ani şi patru luni, iar anii şi-i poartă cu mândria unui fost soldat şi cu înţelepciunea pe care i-a dat-o o viaţă trăită simplu, dar cu multă onestitate.

De la opinici la coif cu panaş

Încălţat în opinici şi cu un cufăr de lemn a ieşit pe poarta casei părinteşti din Glâmboaca, acum 70 de ani, Alexe Boromiza. Avea doar 21 de ani şi pleca în cătănie, tocmai la Garda Regală. „Să hii cuminte!”, i-a spus atunci tatăl şi aşa a şi fost feciorul; dovadă stă Certificatul de bună purtare pe care Alexe Boromiza îl păstrează şi azi.
La Sinaia, a zvârlit opincile din picioare şi a încălţat bocanci, a dat jos iţarii şi cămeşea cusută şi a îmbrăcat uniforma de soldat în Garda Regală.
Nici nu au trecut bine emoţiile că tot atunci, în prima zi, l-a cunoscut pe Rege: „Prima dată ne-au dus să vizităm castelul, să vedem unde sunt serviciile, apoi l-am cunoscut pe Rege. A vorbit cu noi... E un om foarte popular". Aşa au început anii de serviciu militar pe care feciorul din Glâmboaca i-a efectuat în Garda Regală, din 1942 până în 1945. Era vreme de război când l-au luat în armată şi tocmai Garda Regală l-a scăpat de front pe Alexe Boromiza. Şi l-a mai scăpat ceva: buna lui purtare. De asta a şi fost ales să facă parte din Garda Regală, de asta a şi rămas acolo atâţia ani. „Erau 120 de oameni în Garda Regală, dar trebuia să ai moralitate, altfel nu rămâneai. Trebuia să respecţi regulile... din Sibiu au fost opt soldaţi în Garda regală, dar numai doi am rămas, eu şi un ficior din Săcel. Trebuia să stai ca sfântu. Nu mişcai în post", adaugă fostul soldat.
În permisie a fost numai de două ori în anii de cătănie - "Serviciul te obligă, nu puteai veni oricând" - dar a ţinut permanent legătura cu familia, prin scrisori: "Îi scriam unei surori şi ea-mi răspundea. Ştiam tot ce se întâmplă acasă şi în sat."

L-a colindat pe Rege

Amintiri din anii de cătănie are multe nea Alexe şi pe toate le povesteşte de parcă ar fi fost ieri. Aşa se face că din povestirile lui apar Toma, camaradul de arme însurat prin părţile Săvărşinului, aghiotanţi regali, colonei, iar peste toate se aşază figura Regelui Mihai. "E un om tare popular, vorbea cu toată lumea. Când mergeam la trageri, după ce terminam treaba, ne aşezam acolo jos pe iarbă şi vorbeam. Era un bun trăgător, el bătea toate recordurile. Ne antrenam cu puşti confiscate din război”, îşi aminteşte fostul soldat.
Nici drumurile de la Sinaia la Săvârşin şi retur nu le-a uitat în toate zecile de ani care au trecut de la cătănie şi până acum: "Mergeam odată cu maşina de la Săvârşin la Sinaia. Noi trebuia să mergem înaintea Regelui, dar tot dânsul era primul. <Dăi bice, măi Dragomane, că vă pierdeţi>, i-a spus odată Maiestatea Sa unui superior. <Dar Maiestate, noi trebuie să mergem înainte>, i-a răspuns camaradul. <Nu. Eu merg înainte>, a spus regele", povesteşte Alexe Boromiza.
La fel îşi aminteşte soldatul din Garda Regală şi de ouăle roşii ciocnite de Paşti, şi de colindele pe care i le cântau Regelui la fereastră, şi de ceasul pe care îl asculta bătând deasupra Peleşului, atunci când era de gardă.

A cosit până acum doi-trei ani

Alexe Boromiza are 91 de ani şi patru luni. De sănătos e sănătos şi la minte şi la trup, "atâta doar că nu mai sunt de spor la mers”, mărturiseşte nonagenarul. Până acum 2-3 ani, Alexe Boromiza cosea, strângea fânul săpa, îşi măna calul şi căruţa din sat la hotar şi înapoi. Acum a lăsat-o mai moale, că nu-l mai ajută picioarele, dar gospodăria o ţine doar el cu soţia Aurelia. Cum să ajungi la aproape nouă decenii de viaţă şi să poţi încă trage la coasă? „Ţâgare în gură n-am pus, iar păhărelul - cu măsură! De muncit am muncit! Câte norme am avut la colectiv!”, povesteşte nea Alexe.
De 61 de ani, nea Alexe îşi împarte viaţa cu soţia Aurelia. Cum de au ajuns la atâţia ani? În primul rând le-a dat Dumnezeu sănătate, dar au fost de mare însemnătate şi "ascultarea şi înţelegerea bună". Aşa au ajuns la nunta de argint, la nunta de aur şi la nunta de diamant, anul trecut. Aşa au ajuns acum să povestească cum s-au cununat ei, după ce au fost la moară. „Ne-am dus amândoi la moară şi după aia ne-am dus să ne cununăm. Atunci pe loc, că nu era atâta scriptologie", povesteşte Aurelia Boromiza”. "Am luat o litră de rachiu şi ne-am cununat. Apoi am făcut şi nuntă acasă”, completează Alexe Boromiza.
* * *
70 de ani au trecut de când Alexe Boromiza, fecior de plugar, pleca de acasă în opinci şi cu un cufăr de lemn ca să-şi servească ţara şi Regele, chiar din Batalionul de Gardă Regală. Era un om simplu. Om simplu a rămas şi azi. Pentru onestitatea sa şi a familiei sale a fost ales în Garda Regală şi tot cinstea îl recomandă şi acum, la 91 de ani, când Alexe Bormiza se ridică, înalt ca bradul, să povestească despre anii petrecuţi în Garda Regală, şi despre învăţăturile primite de la tatăl lui, şi despre cei 61 de căsnicie alături de soţia sa, Aurelia, şi despre cei cinci copii ai săi.