La o pipă cu primarul Sibiului

Fumatul este interzis pe stradă şi în curţile oamenilor de rând, dar este permis în Primăria Sibiu. Aici se fumează pipă, din greu. Asta se întâmpla la Primăria Sibiu în secolul al XVII–lea şi ca pipa să meargă mai bine, primar, magistraţi, senatori şi centumvuri încingeau şi ospeţe sau se întâlneau şi la o şuetă, la cafea.

Loggia din „Gradina Martirilor”, 1865 , fotografie de Th. Glatz, din colectia Muzeului de Istorie Sibiu

Curtea Muzeului de Istorie

Viaţa în instituţia numărul 1 a Sibiului, adică în primărie, nu pare să fi fost deloc austeră în urmă cu câteva secole, aşa că mai marii ţinutului, de la jude regal şi primarul oraşului, la senatori şi centumviri au ştiut ce înseamnă petrecerile la primărie. O atestă descoperile arheologice făcute în edificiul care a găzduit Primăria Sibiului timp de 500 de ani: Casa Altemberger, actualul Muzeu de Istorie.

Interzis la tutun
În 4 februarie 1704, mai marii Sibiului interziceau, prin lege, fumatul pe stradă, iar în 1 mai 1723 se interzicea  consumul de tutun şi în curţile ţăranilor, arată Emil Sigerus, în "Cronica oraşului Sibiu". Nici în 1825, fumatul pe străzi nu era la modă, aşa că prima lună din an a adus o nouă lege ce interzicea fumatul. Dar să nu credeţi că nu se mai putea fuma nicăieri: nu, pentru că oamenii de vază ai cetăţii fumau chiar în Primărie. "Tutunul ajunsese un pericol public, astfel că a fost interzis fumatul în curţile ţăranilor. Desigur, interdicţia nu se referea la funcţionarii Primăriei, care fumau din pipe cu ciubuce frumos ornamentate", scrie arheologul Petre Beşliu în volumul "Primăria Veche din Sibiu - casa, oamenii, muzeul". Dovada ca legea nu era aceeaşi pentru toţi s-a descoperit tot în vechea primărie a Sibiului: aici s-au găsit 17 ciubuce de pipă, care trebuie să fi făcut odată deliciul primarului, notarul oraşului, oratorului centumvirilor sau  notarului breslelor.
Dar tutunul nu era doar pentru delectarea oficialităţilor, ci era şi un cadou de preţ. O atestă o pungă de tutun făcuta cadou lui Georg Birthälmer, în anul 1636. Acesta este cea mai veche dovadă a fumatului în Sibiu.
Şi acum vă întrebaţi poate cum de a fost interzis fumatul? Să fi fost grija pentru plămânii locuitorilor sau cea pentru clădirile din oraş? A doua ipoteză e probabil cauza, dat fiind faptul că incendiile făceau ravagii în oraş. În 7 septembrie 1570, de pildă, focul a mistuit 1303 de clădiri din oraş, iar în 1 decembrie 1633, un alt incendiu a afectat locuinţele de pe strada Tribunei de azi.

Ospăţ în Primărie

Dacă tutunul le era permis doar celor aleşi, cu cafeaua era cam la fel. Era cunoscută şi, deci, consumată doar de persoanele din înalta societate. Şi tot ele frecventau şi cafenelele din oraş. Când a fost deschisă prima cafenea din Sibiu nu se ştie cu exactitate, dar se ştie că, în 1738, primarul oraşului a dat ordin de închidere a unor cafenele, dat fiind faptul că ciuma făcea ravagii în oraş. Şi dacă nu se putea bea cafea în cafenele, atunci mai exista o soluţie: Primăria. Aici cafeaua era băută, se pare, nu doar de primar, magistraţi, senatori şi centumviri, ci şi de angajaţi obişnuiţi, de la scrib şi ceasornicar la paznici. O atestă ceaştile descoperite: unele dintre ele sunt din ceramică habana, de lux, altele sunt de calitate inferioară.
Dar dacă o ţigară şi cafea nu par chiar atât de " extravagante", ce-aţi zice de un ospăţ în Primăria Sibiului? Da, exista şi aşa ceva. E drept că nu s-au găsit dovezi că primăria adăpostea şi o cârciumă, aşa cum se întâmpla în acele vremuri, în spaţiul german, dar ospeţe tot erau. Aşa se face că aici au fost descoperite fragmente arheologice de oale, căni, pahare, castroane, iar numărul pieselor de veselă identificate de arheologici depăşeşte 100.