Aţi auzit de celebra sculptură Pietà a lui Michelangelo, adăpostită de Bazilica Sf. Petru din Vatican? Probabil că da. Dar ştiaţi că şi la Sibiu există o statuie Pietà? Se găseşte la Muzeul Naţional "Brukenthal", e unică în Transilvania, rpin fineţea execuţiei, şi are nu mai puţin de 600 de ani. Alte trei statui reprezentând–o pe Fecioara Maria au fiecare aproape 600 de ani.
2.400 de ani au, în total, cele mai vechi patru statui din Sibiu, care o reprezintă pe Fecioara Maria. Două dintre ele se găsesc pot fi văzute la Muzeul Naţional "Brukenthal", iar celelalte două - în biserici din oraş.
Pietà
Dacă treceţi pragul Muzeului Naţional Brukenthal nu uitaţi să întrebaţi de Pietà: este una dintre sculpturile care vă vor rămâne în memorie pentru destul timp. Maria îşi ţine în braţe Fiul mort - este cea mai scurtă descriere a acestei sculpturi, realizată în gresie cenuşiu-gălbuie. Povestea ei este însă una mult mai... stufoasă şi începe în primii ani ai secolului ai XV-lea. Se pare că, la fel ca alte surate din Europa, a fost sculptată în mănăstiri din Boemia. A ajuns în bisericile din Sibiu, apoi în colecţii particulare. În 1865, Societatea de Ştiinţe Naturale a cumpărat colecţia preotului Michael Ackner, iar mai târziu colecţia acestei Societăţi a fost achiziţionată de Muzeul Naţional Brukenthal. Aşa a ajuns Pietà de Sibiu în patrimoniul muzeal şi aşa aveţi posibilitatea să o vedeţi.
Privind statuia veţi remarca fără îndoială distrugerile pe care le-a suferit Pietà şi totuşi, în memorie rămân fineţea detaliilor, blândeţea şi tristeţea zugrăvite pe chipul Mariei. Migala realizării a fost remarcată şi de specialişti: "Grupul statuar Pietà este, prin calităţile sale artistice, o piesă singulară în Transilvania. Statuia este deteriorată parţial (lipsesc capul şi picioarele lui Iisus şi se observă multe lipsuri de continuitate de dimensiuni variabile. Trăsăturile gingaşe ale Madonei, expresia durerii sale interiorizate şi faldurile grele ale maforionului, care ritmează compoziţia, sunt realizări foarte reuşite ale acestui tip elegiac, cultivat îndeosebi în atelierele din Bohemia. Distingându-se printr-o fineţe excepţională de execuţie, acest grup statuar este cel mai de seamă reprezentant al stilului "molatec" din Transilvania", arată muzeografa Daniela Dîmboiu, pe site.ul www.cimec.ro
Maria îndurerată
Puţin mai tânără este statuia Mariei Îndurerate, datată în jurul anului 1420. Este una din sculpturile valoroase din piatră şi se află tot în patrimoniul Muzeului Naţional Brukenthal. În plus, ea se numără printre puţinele piese din ciclul Vir dolorum, sculptate în piatră, care se mai păstrează astăzi în Transilvania. "Ansamblul elementelor artistice, care definesc sculptura ne indică faptul că aceasta este probabil opera unui atelier din Austria, arată Daniela Dîmboiu. Bustul Madonei nu atinge subtilităţile plastice ale Madonei din grupul statuar Pieta. Maforionul, în care e înveşmântată Maria, cade în falduri destul de aspre cu blicuri în zig-zag".
Madona, în biserică
Cele două statui, Pieta şi Maria Îndurerată, au părăsit demult bisericile găsindu-şi loc într-un muzeu. Dar două Biserici din Sibiu adăpostesc încă alte două asemenea vechi comori. Fecioara cu Pruncul. Statuia este sculptură gotică regăsită în patrimoniul Bisericii Franciscane din strada Şelarilor. De câţiva ani nu mai este expusă, dar ea este cunoscută pasionaţilor de istoria oraşului. Sculptura a fost realizată tot în secolul al XV-lea din lemn şi se bănuieşte că a fost sculptată de o călugăriţă dominicană.
Multă vreme a fost îngropat în pământ grupul statuar ce domină astăzi Capelă Sf. Cruce din Sibiu. Grupul statuar este format dintr-un uriaş crucifix, la baza căruia se află două statui reprezentându-i pe Apostolul Ioan şi pe Maria îndurerată. Sculptura a fost realizată în 1417 de Peter Lantregen, iar povestea ei e una cu multe peripeţii. Se spune că în locul în care Capela Sfintei Cruci se înalţă acum, ar fi fost ridicată, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, o mănăstire de către călugări dominicani (ordin întemeiat în 1170 în Spania). Mănăstirea a fost incendiată în aprilie 1241 de hoarda mongolă, dar a fost reclădită destul de curând, se arată în istoricul Capelei Crucii, deşi unii istorici sunt susceptibili în privinţa acestor afirmaţii.
în 1417, în Biserica Dominicană se ridică un crucifix înalt de peste şapte metri (mai precis 7,30 m), care era dăltuit într-un singur bloc de piatră. Nenorocirile pentru biserica dominicanilor nu se sfârşesc însă, iar în 1432 turcii năvălesc şi provoacă stricăciuni lăcaşului. Pentru că acest lăcaş se afla în afara zidurilor cetăţii şi era uşor expusă atacurilor inamice, călugării dominicani se mută în interiorul zidurilor cetăţii, iar fosta mănăstire devine adăpost pentru sărmani şi bolnavi. Aşa se face că a fost numită şi "Biserica suferinzilor", calitate pe care şi-o păstrează doar un timp: în decembrie 1659, Sibiul este asediat de Rakoczy Gyorgy II, iar "Biserica suferinzilor" este demolată pentru a nu fi un punct de atac al duşmanilor. Crucea este îngropată sub moloz şi acolo va rămâne timp de aproape un sfert de secol, până când în 1683 se hotăreşte de către consiliul orăşenesc reînălţarea crucii sub o boltă deschisă. În 1755, consilierul imperial Martin Wankel von Seeberg dispune ca bolta să fie transformată în capelă, iar forma este cea pe care o vedem astăzi.
* Sub denumirea de Pietà sunt cunoscute în artă lucrările care o reprezintă pe Fecioara Maria cu trupul lui Iisus în braţe. Această tema a apărut în artă în Germania, în jurul anului 1300, a ajuns în Italia, pe la 1400 şi a devenit foarte populară în Europa Centrală. Cea mai valoroasă Pieta din lume este cea sculptată de Michelangelo în 1499.
* Imaginea Mariei cu Pruncul este una din temele centrale ale artei religioase romano-catolice şi ortodoxe. Cea mai veche sculptură cunoscută reprezentând-o pe Maria cu Pruncul datează din jurul anului 980. A fost sculptată în lemn, este acoperită cu foiţă de aur şi se găseşte în Essen.
2.400 de ani au, în total, cele mai vechi patru statui din Sibiu, care o reprezintă pe Fecioara Maria. Două dintre ele se găsesc pot fi văzute la Muzeul Naţional "Brukenthal", iar celelalte două - în biserici din oraş.
Pietà
Dacă treceţi pragul Muzeului Naţional Brukenthal nu uitaţi să întrebaţi de Pietà: este una dintre sculpturile care vă vor rămâne în memorie pentru destul timp. Maria îşi ţine în braţe Fiul mort - este cea mai scurtă descriere a acestei sculpturi, realizată în gresie cenuşiu-gălbuie. Povestea ei este însă una mult mai... stufoasă şi începe în primii ani ai secolului ai XV-lea. Se pare că, la fel ca alte surate din Europa, a fost sculptată în mănăstiri din Boemia. A ajuns în bisericile din Sibiu, apoi în colecţii particulare. În 1865, Societatea de Ştiinţe Naturale a cumpărat colecţia preotului Michael Ackner, iar mai târziu colecţia acestei Societăţi a fost achiziţionată de Muzeul Naţional Brukenthal. Aşa a ajuns Pietà de Sibiu în patrimoniul muzeal şi aşa aveţi posibilitatea să o vedeţi.
Privind statuia veţi remarca fără îndoială distrugerile pe care le-a suferit Pietà şi totuşi, în memorie rămân fineţea detaliilor, blândeţea şi tristeţea zugrăvite pe chipul Mariei. Migala realizării a fost remarcată şi de specialişti: "Grupul statuar Pietà este, prin calităţile sale artistice, o piesă singulară în Transilvania. Statuia este deteriorată parţial (lipsesc capul şi picioarele lui Iisus şi se observă multe lipsuri de continuitate de dimensiuni variabile. Trăsăturile gingaşe ale Madonei, expresia durerii sale interiorizate şi faldurile grele ale maforionului, care ritmează compoziţia, sunt realizări foarte reuşite ale acestui tip elegiac, cultivat îndeosebi în atelierele din Bohemia. Distingându-se printr-o fineţe excepţională de execuţie, acest grup statuar este cel mai de seamă reprezentant al stilului "molatec" din Transilvania", arată muzeografa Daniela Dîmboiu, pe site.ul www.cimec.ro
Maria îndurerată
Puţin mai tânără este statuia Mariei Îndurerate, datată în jurul anului 1420. Este una din sculpturile valoroase din piatră şi se află tot în patrimoniul Muzeului Naţional Brukenthal. În plus, ea se numără printre puţinele piese din ciclul Vir dolorum, sculptate în piatră, care se mai păstrează astăzi în Transilvania. "Ansamblul elementelor artistice, care definesc sculptura ne indică faptul că aceasta este probabil opera unui atelier din Austria, arată Daniela Dîmboiu. Bustul Madonei nu atinge subtilităţile plastice ale Madonei din grupul statuar Pieta. Maforionul, în care e înveşmântată Maria, cade în falduri destul de aspre cu blicuri în zig-zag".
Madona, în biserică
Cele două statui, Pieta şi Maria Îndurerată, au părăsit demult bisericile găsindu-şi loc într-un muzeu. Dar două Biserici din Sibiu adăpostesc încă alte două asemenea vechi comori. Fecioara cu Pruncul. Statuia este sculptură gotică regăsită în patrimoniul Bisericii Franciscane din strada Şelarilor. De câţiva ani nu mai este expusă, dar ea este cunoscută pasionaţilor de istoria oraşului. Sculptura a fost realizată tot în secolul al XV-lea din lemn şi se bănuieşte că a fost sculptată de o călugăriţă dominicană.
Multă vreme a fost îngropat în pământ grupul statuar ce domină astăzi Capelă Sf. Cruce din Sibiu. Grupul statuar este format dintr-un uriaş crucifix, la baza căruia se află două statui reprezentându-i pe Apostolul Ioan şi pe Maria îndurerată. Sculptura a fost realizată în 1417 de Peter Lantregen, iar povestea ei e una cu multe peripeţii. Se spune că în locul în care Capela Sfintei Cruci se înalţă acum, ar fi fost ridicată, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, o mănăstire de către călugări dominicani (ordin întemeiat în 1170 în Spania). Mănăstirea a fost incendiată în aprilie 1241 de hoarda mongolă, dar a fost reclădită destul de curând, se arată în istoricul Capelei Crucii, deşi unii istorici sunt susceptibili în privinţa acestor afirmaţii.
în 1417, în Biserica Dominicană se ridică un crucifix înalt de peste şapte metri (mai precis 7,30 m), care era dăltuit într-un singur bloc de piatră. Nenorocirile pentru biserica dominicanilor nu se sfârşesc însă, iar în 1432 turcii năvălesc şi provoacă stricăciuni lăcaşului. Pentru că acest lăcaş se afla în afara zidurilor cetăţii şi era uşor expusă atacurilor inamice, călugării dominicani se mută în interiorul zidurilor cetăţii, iar fosta mănăstire devine adăpost pentru sărmani şi bolnavi. Aşa se face că a fost numită şi "Biserica suferinzilor", calitate pe care şi-o păstrează doar un timp: în decembrie 1659, Sibiul este asediat de Rakoczy Gyorgy II, iar "Biserica suferinzilor" este demolată pentru a nu fi un punct de atac al duşmanilor. Crucea este îngropată sub moloz şi acolo va rămâne timp de aproape un sfert de secol, până când în 1683 se hotăreşte de către consiliul orăşenesc reînălţarea crucii sub o boltă deschisă. În 1755, consilierul imperial Martin Wankel von Seeberg dispune ca bolta să fie transformată în capelă, iar forma este cea pe care o vedem astăzi.
* Sub denumirea de Pietà sunt cunoscute în artă lucrările care o reprezintă pe Fecioara Maria cu trupul lui Iisus în braţe. Această tema a apărut în artă în Germania, în jurul anului 1300, a ajuns în Italia, pe la 1400 şi a devenit foarte populară în Europa Centrală. Cea mai valoroasă Pieta din lume este cea sculptată de Michelangelo în 1499.
* Imaginea Mariei cu Pruncul este una din temele centrale ale artei religioase romano-catolice şi ortodoxe. Cea mai veche sculptură cunoscută reprezentând-o pe Maria cu Pruncul datează din jurul anului 980. A fost sculptată în lemn, este acoperită cu foiţă de aur şi se găseşte în Essen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu