Un oraş de 12 kilometri pătraţi cu magazine, hoteluri, expoziţii de artă, cu mijloace de transport… un oraş ca oricare altul, doar că totul se petrece în inima Pământului. Aici îţi mănânci liniştit sansvişul, îţi savurezi cafeaua, cumperi inelul de logodnă sau dormi. Nu e vreun oraş din literatura SF sau din viitor, ci de pe planeta noastră de azi. E oraşul de sub Montreal, Toronto sau Beijing.
Cine s-a plimbat cu metroul sub Bucureştiul nostru, a simţit cum e să trăieşti fie şi pentru câteva minute într-un oraş sub pământ. Dar când în oraşul subteran mergi la cumpărături sau petreci o noapte la hotel, urci şi cobori de la un nivel la altul, parcă-parcă oraşul subteran nu se mai reduce la linii de metrou şi la călătorii; parcă-parcă oraşul subteran are o viaţă a lui, la fel ca cel de la suprafaţa Pământului. Astfel de oraşe există sub mari oraşe ale lumii, dar unele sunt de-a dreptul faimoase pentru suprafaţa lor şi pentru facilităţile pe care le oferă.
Oraşe subterane de secol XX
Viaţa în subteran a explodat în oraşele Terrei, odată ce omenirea a dezvoltat noi mijloace de transport: trenurile din măruntaiele Pământului au adus milioane de călători şi cum lumea avea nevoi, o întreagă reţea s-a dezvoltat şi încet-încet spaţiile subterane din staţiile de tren s-au populat nu doar cu vânzători de bilete, ci şi cu vânzători de suveniruri sau chelneri, deci pe lângă casele de bilete au apărut magazine, restaurante, chioşcuri de ziare ş.a.md. Dar ce te faci când toate acestea se întind pe kilometri mulţi? Transformi totul în atracţie turistică. Asta s-a făcut la Montreal, Canada, acolo unde oraşul subteran Reso e la mare căutare printre turişti.
Până să vorbim de Reso al canadienilor, vă spunem că la capitolul oraşe subterane, mai mici sau mai mari, wikipedia inventariază peste o sută de asemenea construcţii, majoritatea dezvoltate în jurul reţelei de transport; celelalte au vechime semnificativă şi sunt trecute la categoria catacombe.
Ca să înţelegem mai bine ce înseamnă oraşul de sub oraş astăzi, vă spunem că sub Taipei există un mall ce se întinde pe două niveluri, unul cu magazine de haine electronice şi cu restaurante, iar celălalt cu parcări. În Vancouverul subteran sunt chiar două malluri.
În capitala SUA, Washington DC lucrurile sunt puţin diferite şi nu transportul în comun a născut un oraş sub oraş, ci necesităţile ce ţin de siguranţa ţării. Toate clădirile administrative importante din oraş sunt legate între ele printr-o reţea de tuneluri şi chiar dacă nu eşti preşedintele Obama sau senator te poţi plimba pe aici şi poţi ajunge de la Librăria Congresului la Centrul pentru turişti de la Capitoliu.
Beijingul subteran e adăpost antiaerian
Ieşit din comun e şi Underground City, oraşul născut sub Beijing, capitala Chinei. A fost construit ca adăpost anti-aerian în deceniul al optulea al secolului trecut, a fost redeschis în anul 2000, dar cum vizitatorii l-au descris drept “întunecat şi umed” a fost închis pentru renovări în 2008. Underground City are o adâncime de 8 până la 18 metri, iar toate intrările în acest spaţiu subteran- vreo 90 la număr - au fost ascunse în magazine din vestita zonă Qianmen.
Cât de mare e Underground City? Păi, autorităţile susţineau în anii `70 că acest spaţiu poate adăposti toţi cei vreo 6 milioane de locuitorii din acea vreme ai Beijingului. Şi tocmai pentru că a fost gândit ca un oraş de salvare în cazul unui atac cu bombă, Underground City a fost prevăzut cu restaurante, spitale, şcoli, teatre, fabrici, ferme etc; mai mult, s-au construit şi sisteme de ventilaţie cu protecţie împotriva apei şi a substanţelor chimice, iar uşile au fost făcute din beton ca să prevină pătrunderea intruşilor.
Şi supoziţiile în privinţa suprafeţei acestui oraş subteran continuă: sunt voci care spun că acest spaţiu ar face legătura între puncte cheie din Beijing, de la Piaţa Tiananmen la Oraşul Interzis şi la Dealurile de Vest. De asemenea, sunt voci care susţin că odinioară toate clădirile construite deasupra oraşului interzis aveau uşă de acces spre acest spaţiu subteran.
Beijingul subteran a fost construit de localnici, dar se pare că tocmai ei l-au uitat primii. Underground City nu a fost folosit niciodată în scopul pentru care a fost construit, aşa că, în general, doar turiştii, îndrăgostiţii şi copiii poposeau în zonele accesibile ale acestui oraş.
Cireaşa de pe tort: Montreal şi Toronto
Două cireşe avem pe tort atunci când vine vorba de oraşe subterane: e vorba de Montreal şi Toronto, metropolele canadiene care deţin recordul mondial de cele mai mari oraşe subterane.
Path este numele pe care îl poartă oraşul construit sub Toronto. Se laudă cu o reţea de 28 km de tuneluri şi cu o suprafaţă de 371.600 metri pătraţi de spaţii comerciale. Povestea Path a început în 1900 când retailerul Eaton a construit un tunel care le permitea angajaţilor să ajungă mai repede de la o stradă la alta, iar tunelul bătrân de 112 ani este accesibil şi astăzi, fiind integrat în Path.
Construcţia propriu-zisă a oraşului subteran a fost demarată în anii `60 ca urmare a aglomerării oraşului suprateran, iar deja în anii `70 aveau loc primele lucrări de extindere. Astăzi, Path se măsoară în peste 1200 de magazine, de la centre de fotocopiere la ateliere de reparat pantofi şi restaurante, aşa că aici lucrează peste 5.000 de oameni care au acces la zona subterană prin 125 de puncte. În viitorul apropiat se vor investi 50 milioane de euro pentru extinderea Path.
Montreal Underground City, La ville souterraine sau Reso sunt denumiri care au făcut înconjurul Pământului că doar Montreal din subteran este cea mai mare reţea din inima Pământului cu ai săi 32 de kilometri lungime. O jumătate de million de oameni trec zilnic pe aici fie pentru a călători cu trenul, fie pentru a-şi petrece timpul liber în unul din cele 2.000 de magazine sau 40 de cinematografe. Accesul se face prin 120 de puncte ce fac legătura cu suprateranul.
Viziunea acestei imense reţele i-a aparţinut urbanistului Vincent Ponte, iar primul tunel a fost deschis în 1962; de atunci Reso a tot crescut ajungând la 12 km, apoi la 22 şi, deocamdată, la 32 km, legând astfel muzee, centre comerciale, bănci, universităţi, staţii de metrou, hoteluri.
Cine s-a plimbat cu metroul sub Bucureştiul nostru, a simţit cum e să trăieşti fie şi pentru câteva minute într-un oraş sub pământ. Dar când în oraşul subteran mergi la cumpărături sau petreci o noapte la hotel, urci şi cobori de la un nivel la altul, parcă-parcă oraşul subteran nu se mai reduce la linii de metrou şi la călătorii; parcă-parcă oraşul subteran are o viaţă a lui, la fel ca cel de la suprafaţa Pământului. Astfel de oraşe există sub mari oraşe ale lumii, dar unele sunt de-a dreptul faimoase pentru suprafaţa lor şi pentru facilităţile pe care le oferă.
Oraşe subterane de secol XX
Viaţa în subteran a explodat în oraşele Terrei, odată ce omenirea a dezvoltat noi mijloace de transport: trenurile din măruntaiele Pământului au adus milioane de călători şi cum lumea avea nevoi, o întreagă reţea s-a dezvoltat şi încet-încet spaţiile subterane din staţiile de tren s-au populat nu doar cu vânzători de bilete, ci şi cu vânzători de suveniruri sau chelneri, deci pe lângă casele de bilete au apărut magazine, restaurante, chioşcuri de ziare ş.a.md. Dar ce te faci când toate acestea se întind pe kilometri mulţi? Transformi totul în atracţie turistică. Asta s-a făcut la Montreal, Canada, acolo unde oraşul subteran Reso e la mare căutare printre turişti.
Până să vorbim de Reso al canadienilor, vă spunem că la capitolul oraşe subterane, mai mici sau mai mari, wikipedia inventariază peste o sută de asemenea construcţii, majoritatea dezvoltate în jurul reţelei de transport; celelalte au vechime semnificativă şi sunt trecute la categoria catacombe.
Ca să înţelegem mai bine ce înseamnă oraşul de sub oraş astăzi, vă spunem că sub Taipei există un mall ce se întinde pe două niveluri, unul cu magazine de haine electronice şi cu restaurante, iar celălalt cu parcări. În Vancouverul subteran sunt chiar două malluri.
În capitala SUA, Washington DC lucrurile sunt puţin diferite şi nu transportul în comun a născut un oraş sub oraş, ci necesităţile ce ţin de siguranţa ţării. Toate clădirile administrative importante din oraş sunt legate între ele printr-o reţea de tuneluri şi chiar dacă nu eşti preşedintele Obama sau senator te poţi plimba pe aici şi poţi ajunge de la Librăria Congresului la Centrul pentru turişti de la Capitoliu.
Beijingul subteran e adăpost antiaerian
Ieşit din comun e şi Underground City, oraşul născut sub Beijing, capitala Chinei. A fost construit ca adăpost anti-aerian în deceniul al optulea al secolului trecut, a fost redeschis în anul 2000, dar cum vizitatorii l-au descris drept “întunecat şi umed” a fost închis pentru renovări în 2008. Underground City are o adâncime de 8 până la 18 metri, iar toate intrările în acest spaţiu subteran- vreo 90 la număr - au fost ascunse în magazine din vestita zonă Qianmen.
Cât de mare e Underground City? Păi, autorităţile susţineau în anii `70 că acest spaţiu poate adăposti toţi cei vreo 6 milioane de locuitorii din acea vreme ai Beijingului. Şi tocmai pentru că a fost gândit ca un oraş de salvare în cazul unui atac cu bombă, Underground City a fost prevăzut cu restaurante, spitale, şcoli, teatre, fabrici, ferme etc; mai mult, s-au construit şi sisteme de ventilaţie cu protecţie împotriva apei şi a substanţelor chimice, iar uşile au fost făcute din beton ca să prevină pătrunderea intruşilor.
Şi supoziţiile în privinţa suprafeţei acestui oraş subteran continuă: sunt voci care spun că acest spaţiu ar face legătura între puncte cheie din Beijing, de la Piaţa Tiananmen la Oraşul Interzis şi la Dealurile de Vest. De asemenea, sunt voci care susţin că odinioară toate clădirile construite deasupra oraşului interzis aveau uşă de acces spre acest spaţiu subteran.
Beijingul subteran a fost construit de localnici, dar se pare că tocmai ei l-au uitat primii. Underground City nu a fost folosit niciodată în scopul pentru care a fost construit, aşa că, în general, doar turiştii, îndrăgostiţii şi copiii poposeau în zonele accesibile ale acestui oraş.
Cireaşa de pe tort: Montreal şi Toronto
Două cireşe avem pe tort atunci când vine vorba de oraşe subterane: e vorba de Montreal şi Toronto, metropolele canadiene care deţin recordul mondial de cele mai mari oraşe subterane.
Path este numele pe care îl poartă oraşul construit sub Toronto. Se laudă cu o reţea de 28 km de tuneluri şi cu o suprafaţă de 371.600 metri pătraţi de spaţii comerciale. Povestea Path a început în 1900 când retailerul Eaton a construit un tunel care le permitea angajaţilor să ajungă mai repede de la o stradă la alta, iar tunelul bătrân de 112 ani este accesibil şi astăzi, fiind integrat în Path.
Construcţia propriu-zisă a oraşului subteran a fost demarată în anii `60 ca urmare a aglomerării oraşului suprateran, iar deja în anii `70 aveau loc primele lucrări de extindere. Astăzi, Path se măsoară în peste 1200 de magazine, de la centre de fotocopiere la ateliere de reparat pantofi şi restaurante, aşa că aici lucrează peste 5.000 de oameni care au acces la zona subterană prin 125 de puncte. În viitorul apropiat se vor investi 50 milioane de euro pentru extinderea Path.
Montreal Underground City, La ville souterraine sau Reso sunt denumiri care au făcut înconjurul Pământului că doar Montreal din subteran este cea mai mare reţea din inima Pământului cu ai săi 32 de kilometri lungime. O jumătate de million de oameni trec zilnic pe aici fie pentru a călători cu trenul, fie pentru a-şi petrece timpul liber în unul din cele 2.000 de magazine sau 40 de cinematografe. Accesul se face prin 120 de puncte ce fac legătura cu suprateranul.
Viziunea acestei imense reţele i-a aparţinut urbanistului Vincent Ponte, iar primul tunel a fost deschis în 1962; de atunci Reso a tot crescut ajungând la 12 km, apoi la 22 şi, deocamdată, la 32 km, legând astfel muzee, centre comerciale, bănci, universităţi, staţii de metrou, hoteluri.
Am avut si eu ocazia sa merg in Eaton Mall...este impresionant...iar tunelul care leaga cele doua parti ale strazii e fantastic!
RăspundețiȘtergere