Oameni cu piele albastră

Da, aţi citit bine, nu vorbim de oameni cu „sânge albastru”, cum li se mai spune nobililor, ci de oameni care au pielea colorată în albastru, la propriu. Cei mai cunoscuţi purtători de piele albastră sunt membrii familiei americane Fugate, în sânul căreia se năşteau, în secolul al XIX-lea, nu mai puţin de patru copii cu piele albastră. Şi se pare că tot din SUA mai provin câteva cazuri, precum cel al lui Stan Jones, candidat la Senatul SUA, sau Rosemary Jacobs. Nu e vorba de vreo prelucrare computerizată a fotografiilor, ci de o boală numită methemoglobinemia.

De câteva săptămâni încoace Internetul vuieşte de informaţii şi fotografii cu oameni albaştri. Să nu credeţi că lumea din filmul „Avatar” se transformă în realitatea lumii noastre: pur şi simplu, oameni cu pielea albastră au existat şi mai pot exista. Medicii sunt cei care o recunosc, de vreme ce tot ei au descoperit boala numită methemoglobinemia, i-au identificat cauzele simptomele, modul de manifestare etc.

Celebrii „Fugates”

Primii oamenii cu piele albastră, identificaţi în cercetările medicale contemporane, sunt membri ai familiei Fugate din Munţii Apalaşi, SUA. Povestea lor a fost făcută publică pentru prima oară după 1975, când, într-un centru medical din Kentucky, s-a născut un bebeluş cu piele albastră. Copilul se numea Benjamin Stacy şi făcea parte dintr-o familie cu „tradiţie” în pielea albastră. Povestea oamenilor albaştri din Munţii Apalaşi a început pe la 1820, când francezul Martin Fugate s-a stabilit pe malurile râului Troublesome Creek din regiunea Appalachia şi s-a căsătorit cu Elisabeth Smith, o americancă având păr roşu şi ten foarte palid. O mutaţie genetică s-a produs şi patru dintre cei şapte copii ai cuplului s-au născut cu pielea albastră. Se pare că Elisabeth Smith Fugate era purtătoarea genei –problemă.
În 1958, un alt descendent al familiei Fugate avea să îi uimească pe doctori: Luke Combs şi-a dus soţia bolnavă la Spitalul Universităţii din Kentucky, dar doctorii au acordat mai multă atenţie pielii lui albastre. Istoria avea să se repete în 1975, la naşterea micului Benjy; atunci membrii familiei sale au povestit despre înaintaşii lor cu piele albastră. Aşa era, de exemplu, stră-străbunica bebeluşului, Luna Fugate, purtătoare şi ea de piele albastră, dar mamă a 13 copii, toţi cu piele de culoare normală.

Ce se ştie astăzi despre Benjy, bebeluşul cu piele albastră din anul 1975? Că „are 37 de ani şi, spun cei care l-au cunoscut, are pielea de culoare normală, albastre devenind numai buzele şi unghiile şi asta doar când se enervează. Este căsătorit şi are patru copii, toţi cu piele normală”, scrie revistamagazin.ro.

Cum de au apărut şi alţi descendenţi cu piele albastră în familia Fugate? Explicaţia rezidă în căsătoriile între rude. Dat fiind faptul că trăiau în spaţii izolate, existau căsătorii între veri, de exemplu, sau între nepoţi şi mătuşi. La naşterea lui Benjy, tatăl său Alva Stacy i-ar fi arătat medicului arborele genealogic al familiei sale şi ar fi remarcat „După cum vezi, eu sunt rudă cu mine”. Se pare că Zachariah, unul dintre băieţii lui Martin şi Elisabeth Fugate, s-ar fi căsătorit chiar cu o soră a mamei sale.

Informaţii importante pentru elucidarea misterului pielii albastre au venit de la hematologul Madison Cawein al III-lea din Kentucky şi dintr-un articol scris, în 1982, de Cathy Trost, de la Universitatea Indiana. Cathy Trost, care îl văzuse pe micul Beny, i-a descris pielea ca fiind „aproape albastră”, iar Madison Cawein a lăsat familiei însemnări şi mostre de sânge ale unor oameni cu sânge albastru, mostre ce au indicat faptul că doar dacă ambii părinţi poartă gene recesive se pot naşte copii cu pielea albastră.
Cum  i-a descoperit Madison Cawein pe oamenii cu piele albastră? Prin intermediul unei asistente care i-a spus că a întâlnit o femeie cu piele albastră: venise la cabinetul medical, iar asistenta a crezut că femeia suferea un infarct, din cauza pielii albastre. Pacienta i-a explicat însă că acesta era culoarea ei naturală. Femeia era descendentă a familiei Fugate.
Trei oameni albaştri în secolul al XX-lea

Paul Karason, Rosemary Jacobs şi Stan Jones... trei oameni ce trăiesc, în secolul al XX-lea, la mare distanţă unul de celălalt, dar au ceva în comun: pielea albastră şi boala numită argiria.

Pielea lui Paul Karason a început să devină albastră după ce acesta a încercat să trateze o dermatită ce nu îi mai dădea pace. A folosit ca remediu argintul coloidal, pe care îl producea chiar el, acasă. La început, culoarea pielii îl făcea să se simtă stingher, dar odată ce a apărut pe posturile de televiziune, Paul a fost  acceptat de oameni şi chiar s-a logodit.

„Femeia de argint din Long Island. Faţa pe care nimeni nu o uită”, acesta este titlul unui articol publicat de un ziar din New York. Protagonista articolului era Rosemary Jacobs, o femeie cu piele albastră-argintie. Nu s-a născut cu această culoare, dar a dobândit-o după o răceală severă pe care a avut-o la 11 ani. Atunci, medicul i-a prescris picături de nas ce conţineau argint, iar fata a făcut tratament zilnic, timp de patru ani. Consecinţa? Pielea şi-a schimbat culoarea. În anii `70 a încercat să scape de culoarea albastră a pielii, dar rezultatul a fost departe de a fi mulţumitor, aşa că acum tenul ei e pătat în rozaliu şi albastru.

Se temea că nu vor mai exista antibiotice, aşa că a început să consume argint. Este povestea lui Stan Jones, un al treilea om cu piele albastră, care continuă şi azi să consume argint.

Methemoglobinemia şi argiria

Şi acum să vedem care sunt bolile care duc la colorarea pielii în albastru sau albastru-argintie. Methemoglobinemia este o boală a sângelui, prin care o cantitate anormală de  methemoglobină – o formă de hemoglobină -  este produsă. Hemoglobina este responsabilă cu distribuirea oxigenului în corp, iar în cazul bolii numite methemoglobinemie, hemoglobina este incapabilă să transporte oxigen şi să îl elibereze în ţesuturile corpului. În consecinţă, buzele pacienţilor devin vineţii, pielea - albastră, iar sângele are culoarea ciocolatei, pentru că nu este oxigenat.

Există şi alte simptome ale acestei boli: anxietate, palpitaţii şi confuzie pe măsură ce nivelul de methemoglobina creşte. Methemoglobinemia rezultă prin expunerea la substanţe oxidante: nitraţi sau nitriţi, vopsea cu anilina, medicamente: lidocaina, piridium sau este rezultatul erorilor congenitale de metabolism. Methemoglobinemia idiopatică apare la copiii care suferă de  acidoză sistemică şi este determinată de deshidratare prin diaree.

Argiria este afecţiune determinată de ingestia unor cantităţi însemnate de argint şi poate avea două forme: generalizată (când toată pielea se colorează în albastru-argintiu) şi locală (când pielea se colorează doar în anumite regiuni). Îmbolnăvirile de argiria puteau interveni mai ales înainte de 1938, când în terapia medicală se folosea argintul coloidal ca antibiotic. În tratarea căror boli se folosea? Acnee, artrită, cancer, herpes, hepatită, hipertensiune, psoriazis, etc.

Krishna, este o zeitate venerată în multe tradiții hinduiste, este reprezentat adeseori ca având piele albastră, fie că este imaginat ca tânăr  păstor, cântând la  flaut, fie că este imaginat ca tânăr prinţ ce oferă îndrumări filozofice.