Goana după aur

Cu minţile şi speranţele furate de aur, mii de oameni au plecat în secolul al XIX–lea şi la începutul secolului al XX–lea să–şi croiască o altă viaţă, odată ce buzunarele le vor fi fost pline cu metal auriu. Îmbogăţirea a venit însă pentru puţini dintre ei, restul au dat la cazma sau au cernut luni şi ani în şir aurul de firele de nisip de pe malurile apelor. Un impresionant fenomen social care a născut nu doar speranţe şi visuri, ci şi noi aşezări, asta au fost goanele după aur pentru oamenii de pe Terra.


O perioadă cu ardente migraţii ale muncitorilor spre zone unde s-a descoperit aur. Aşa ar putea fi definită goana după aur în istoria omenirii, însă în spatele unei definiţii scurte se ascund poveşti de viaţă, ore de muncă fără oprire, vise spulberate; în aceeaşi măsură însă, goana după aur se traduce şi în lingouri de aur, bine ferecate în seifuri bancare, în bijuterii cu migală lucrate, în tratamente cosmetice sau în mâncăruri pregătite în foiţă de aur.
Termenul „goană după aur” a intrat în conştiinţa omului în secolul al XIX-lea, odată ce vestea bogăţiei aurifere din Australia, Brazilia, Canada, Africa de Sud şi Statele Unitele ale Americii s-a făcut auzită în lume. Însă, istoricii atrag atenţia că astfel de fenomene trebuie să fi existat şi în Imperiul Roman, şi în Egiptul Antic, mai ales că învăţaţii vremii au descris munca în minele de aur.
În America de Nord, timp de un secol oamenii s-au tot mutat dintr-un  loc în altul ca să caute aurul. Goana a început în Carolina de Nord şi a continuat pe la 1829 în Georgia. Dar nici unul dintre aceste prime două fenomene nu a fost atât de important ca cel din California. În anii 1848- 1852 sute de mii de oameni au venit aici să-şi îndeplinească „visul american”. Aşa se face că ţinutul a fost anexat Statelor Unite ale Americii şi a fost colonizat datorită goanei după aur. Dar mirajul aurului nu s-a oprit aici şi în deceniile următoare, oamenii au ajuns în Munţii Stâncoşi şi în Alaska; toţi erau mânaţi de speranţa că vor putea să-şi schimbe viaţa. La eforturile şi speranţele lor nu au rămas indiferenţi nici scriitori, nici artişti plastici, aşa că în romane, desene sau lucrări de grafică acestea se văd în tuşe de creion sau cuvinte.

California – 300.000 de oameni în căutarea aurului

În ianuarie 1848, o veste a cutremurat lumea: s-a descoperit aur la ferma lui Sutter din localitatea Coloma, California. Iar lumea a răspuns imediat şi peste 300.000 de oameni au urcat în căruţe cu coviltir, s-au îmbarcat pe vapoare, au străbătut continente şi oceane să-şi caute partea lor de aur din California. Din Statele Unite, din America latină, din Europa, Australia şi Asia au plecat oamenii spre pământul aurit al Californiei. Era prima goană după aur la nivel mondial, iar efectele ei aveau să fie tot de nivel mondial.
Cum a început totul? Simplu, un angajat de la ferma John Sutter a găsit bucăţi de metal strălucitor într-o moară de apă, iar testele au arătat că era aur. În loc să sară în sus de bucurie, John Sutter a tras concluzia că visul lui de a fi un mare fermier e pus în pericol, aşa că a încercat să ţină descoperirea secretă. Dar cum aurul tot aur rămâne în minţile oamenilor, poveştile despre aurul lui Sutter s-au tot spus până când în 1 august 1848, ziarul New York Herald a scris şi despre descoperire şi despre faptul că goana după aur începuse deja. Lovitura de graţie pentru Sutter a venit la începutul lunii decembrie a aceluiaşi an când descoperirea a fost confirmată oficial. Nimic nu i-a mai putut opri pe căutătorii de aur: au descins pe pământurile lui Sutter , i-au furat vitele, i-au distrus recoltele... iar oamenii care au năpădit California începând cu anul 1849 au primit şi un nume comun: Forty-Niners.
Primele efecte s-au văzut în San Francisco, o aşezare de doar o mie de locuitori a cărei populaţie a explodat pur şi simplu la 25.000 de rezidenţi în 1850. Cum trăiau? Greu: în colibe, în corturi, dar erau deja obişnuiţi pentru că nici drumul până acolo nu fusese deloc uşor: unii au călătorit în condiţii mizerabile pe corăbii, alţii au traversat jungla sau au mers pe jos kilometru după kilometru. Totul pentru îndeplinirea visului de a avea aur.
Cum s-a „strâns” aurul? Cu mâinile goale, la început. În râurile şi pâraiele Californiei au apărut căutătorii de aur care strecurau nisipul, iar în site le rămânea aur. Unii sau descurcat mai bine şi au folosit „leagăne” pentru a găsi minereul, iar alţii au deviat cursul apelor pentru a căuta mai uşor în albia acestora. Cu astfel de metode, se pare că s-a reuşit extracţia a peste 370 de tone de aur în primii cinci ani ai goanei de aur californiene. Dar mintea oamenilor a lucrat în continuare şi s-au mecanisme hidraulice pentru ca aurul să „curgă” mai uşor din ape în buzunare. Apoi, când aurul din ape nu a mai fost atât de uşor de găsit s-a trecut la săpături şi până la sfârşitul anilor 1890 se pare că au fost extrase alte 620 de tone de aur prin această metodă.

Bogaţii şi victimele aurului

Mânaţi de speranţa îmbogăţirii au fost toţi cei care au plecat în căutarea aurului. Iar unora aurul le-a adus bogăţia, altora nu. Norocoşi se pare că au fost primii 500 de oameni care au venit în California chiar în anul 1848: cum aurul era mult se pare că mulţi dintre ei strângeau aur în valoare de mii de dolari pe zi şi aşa se face că şi oameni obişnuiţi au strâns într-o jumătate de an bani câţi ar fi câştigat în mod obişnuit în şase ani. În anii următori, profiturile au tot scăzut şi mulţi dintre micii căutători de aur au avut chiar pierderi; aşa se face că după 1850 succes au avut doar marii întreprinzători sau cei care au lucrat în asociaţii.
Bani buni au făcut şi comercianţii de aur sau cei care au dezvoltat afacerii pe seama afluxului de populaţie. Aşa se face că la o populaţie mult mărită, cine a deschis baruri, magazine etc. a avut profit frumos. De exemplu, cel mai bogat om din California era în anii 1850 Samuel Brannan, ziarist şi comerciant. El a deschis primele magazine de provizii în Sacramento, Coloma, şi în alte localităţi din regiunea zăcământului, el a achiziţionat echipamente necesare în extracţia aurului şi le-a revândut la preţuri mult mărite.
Aurul californian nu a însemnat însă doar vise realizate, ci şi victime. Multe dintre disputele între minieri se rezolvau prin violenţă, iar de violenţe nu au fost scutiţi nici amerindienii din zonă. Au existat multe conflicte între băştinaş şi colonişti, iar amerindieni, care nu beneficiau de armament modern, au fost adeseori măcelăriţi. Aşa se face că în decurs de câţiva ani numărul lor a scăzut de la 150.000 la 30.000.
Efectele goanei după aur s-a văzut şi la nivel macro-economic: s-au dezvoltat transporturile maritime, cele feroviare. San Francisco a devenit metropolă, iar în 1854 avea chiar o monetărie. Iar California aşa a fost colonizată datorită căutătorilor de aur. Pe de altă parte însă, praful şi substanţele toxice rezultate din operaţiunile de prospecţie au ucis habitatele naturale ale animalelor.

Marile zăcăminte de azi

Şi astăzi oamenii sunt într-o continuă goană după aur, în exploatări mai mari sau mai mici. Pe primele locuri în topul exploatărilor aurifere sunt cele două Americi, Australia, Asia şi Africa. Astfel, pe locul 5 în topul celor mai importante exploatări este Yanacocha, din Peru. 2 miliarde de dolari au fost investiţi aici, pe înălţimile Anzilor, pentru ca preţiosul minereu să poată fi extras, iar investiţia a fost cu succes şi a adus deja un profit de peste 7 miliarde de dolari.
Pe locul 4 în top se găseşte zăcământul Super Pit, din regiunea Kalgoorlie, Australia, iar pe locul 3 e mina Grasberg din Papua Noua Guinee. De aici s-au extras doar în anul 2006, circa 610.800 tone cupru, 175 tone argint şi 58 tone de aur, informează descopera.ro.
Americanii au avut o mare surpriză în a doua jumătate a secolului trecut când au descoperit cel mai mare zăcământ aurifer de pe teritoriul SUA, în Carlin Trend, Nevada. Au tot căutat aur în alte locuri, dar cel din Carlon Trend le-a fost invizibil pentru că particulele existente în izvoarele fierbinţi din zonă erau prea mici ca să fie observate cu ochiul liber. Aşa se face că doar microscopul lui John Livermore le-a adus noroc şi de atunci se tot extrage aur acolo, cam 80 % din aurul extras anual în SUA.
Nimic nu se compară însă cu bazinul minier Witwatersrand, din Johannesburg, Africa de Sud, acesta fiind „cel mai bogat zăcământ aurifer din lume descoperit până în prezent”, scrie descopera.ro. În consecinţă, de aici provine 40 % din aurul extras la nivel mondial.

România are rezerve de aur de cel puţin 700 de tone şi de 2.000 de tone de argint, a declarat, în urmă cu un an, Alexandru Pătruţi, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.
.