Nu ţi se întâmplă deseori să treci pe o stradă unde tot la câţiva zeci de paşi dai de o biserică. În Sibiu, pe strada Mitropoliei, de asta ai parte, dar şi dacă o coteşti pe străduţe laterale, ai surpriza să întâlneşti alte biserici. Şi dacă te uimeşte numărul bisericilor, te va uimi cu siguranţă şi cel al altarelor pentru că multe dintre lăcaşurile de cult au trei altare, iar recordul îl bate Biserica Romano-Catolică cu cele şapte altare ale sale. Sau, la fel de bine, poţi să ajungi într-o biserică, unde altarul este dispus ca la Basilica San Pietro din Roma, sau într-un lăcaş de cult al cărui altar va împlini în curând cinci secole.
Biserici ortodoxe, evanghelice, reformate - toate se regăsesc într-un oraş recunoscut pentru multiconfesionalitatea lui. Biserici mai vechi sau mai noi, cu altare mai vechi sau mai noi. Altarele Sibiului sunt loc de închinare, dar şi atracţie pentru turişti.
Altarul de cinci sute de ani
Pentru cei mai mulţi turişti, turul Sibiului începe în centrul oraşului, iar primul punct de popas este, adeseori, Biserica Evanghelică din Piaţa Huet. E unul dintre simbolurile oraşului, mai ales că e cam de aceeaşi vârstă cu burgul de pe malul Cibinului. Şi dacă biserica se numără printre clădirile veterane ale oraşului, atunci trebuie spus că şi altarul vechi de aici e un concurent serios la longevitate. Altarul vechi al Bisericii Evanghelice va împlini nu mai puţin de cinci secole. Este datat 1512. Patimile lui Iisus, reprezentate aici, sunt inspirate din gravurile lui Albrecht Dürer, iar în centrul altarului se află Răstignirea. Sfinţii pictaţi anterior au fost acoperiţi cu inscripţii biblice în 1545, iar din vechea pictură se mai pot vedea mâinile Mariei Magdalena pe cruce.
Şapte altare pentru o biserică
În apropiere de Biserica Evanghelică e cea Romano-Catolică, o biserică ce reuşeşte să uimească prin numărul altarelor. Nu oriunde poţi vedea şapte altare într-un singur lăcaş de cult, dar aici, în fosta biserică a iezuiţilor, acesta e un fapt obişnuit, aşa că drumul până la altarul principal îţi este străjuit de şase altare laterale. Cele şase altare, câte trei pe fiecare parte, datează în cea mai mare parte încă din perioada de construcţie a bisericii (piatra de temelie a fost pusă în 1726, biserica fiind sfinţită în 13 septembrie 1733), iar în faţa fiecăruia dintre ele se găseşte câte un confesional. Dintre altarele laterale se remarcă cel al Sfântului Ioan, care de la construcţia sa şi până astăzi nu a suferit nici o modificare. În spatele altarului principal se găseşte singura frescă ce a existat în biserică încă de la început: o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul, şi a fost realizată între 1774-1777 de pictorul austriac Anton Steinwlad.
De două ori trei
Cele trei altare ale Bisericii Ursulinelor par puţine, în comparaţie cu cele şapte ale Bisericii Romano-Catolice, dar fiecare dintre ele are o importanţă deosebită pentru cei care vin să se roage aici. Altarele Bisericii Ursulinelor sunt dominate de un simbol întâlnit în multe lăcaşuri de cult: Ochiul lui Dumnezeu. Altarele de la Ursuline sunt de dată mai recentă; cel central reprezintă încoronarea Maicii Domnului, iar cele laterale sunt dominate de figura Sfintei Angela de Merici (fondatoarea Ordinului Maicilor Ursuline), surprinsă alături de copiii pe care îi învăţa, şi în momentul când i s-a arătat martira Ursula. Un cartier al Sibiului îi poartă numele, un bust al ei se găseşte aici. Terezian e cartierul Mariei Tereza, dar puţini sunt cei care ştiu că Sibiul are şi trei altare dăruite de împărăteasă. În 1767-1771 a fost construită Biserica cu hramul Vizita Sfintei Fecioare Maria la Sf. Elisabeta, iar lăcaşul de cult are trei altare; tablourile lor au fost pictate la Viena şi au fost expediate de împărăteasa Maria Tereza bisericii. Altarul principal este dominat de imaginea Mariei călcând capul şarpelui, iar Tereza de Aquila şi Francisc de Assissi sunt imaginile centrale ale celor două altare laterale.
Altar ca la Basilica San Pietro din Roma
Ascunsă pe una din străduţele Sibiului e Biserica Franciscanilor. Credincioşii o cunosc prea bine, turiştii... mai puţin. E o biserică obişnuită, dar are ceva aparte: în sanctuarul bisericii e un altar la care se oficiază liturghia cu faţa spre credincioşi, la fel ca în Basilica San Pietro din Roma. Şi tot la capitolul inedit, privirea înregistrează şi un altar din piatră ce reprezintă grota cu statuia fecioarei Maria de Lourdes. Pe pietrele închise la culoare, la picioarele statuii, au fost aşezate plăci de marmură cu mesaje de mulţumire. Vin din partea a zeci de oameni şi sunt scrise în diverse limbi. În Biserica Franciscanilor se găsesc alte trei altare: unul bogat ornamentat a fost adus tocmai de la Viena şi este dominat de o icoană înfăţişându-l pe Sfântul Francisc de Assissi. Acest altar principal este străjuit de alte două, în lateral. Icoana Sfintei Elisabeta, patroana terţiarilor franciscani, şi o pictură în ulei pe pânză reprezentând momentul în care Sfântul Grigore, episcop, îi botează pe soţii principi ai armenilor, domină aceste altare.
Crucea altar
Mica biserică din apropierea gării nu are un altar propriu-zis, dar aici există un crucifix monumental, care îl reprezintă pe Iisus răstignit încadrat de Maria şi Ioan. Povestea crucifixului începe în 1417, când a fost sculptat de austriacul Peter Lantregen. Se spune că în locul pe care Capela Sfintei Cruci se înalţă acum, ar fi fost ridicată, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, o mănăstire de către călugării dominicani, iar în 1417 s-a ridicat aici un crucifix înalt de peste şapte metri (mai precis 7,30 m), care era dăltuit într-un singur bloc de piatră. Dar nenorocirile s-au abătut asupra bisericii şi după atacuri ale turcilor, în decembrie 1659 Sibiul este asediat de Rakoczy Gyorgy II, iar biserica este demolată pentru a nu fi un punct de atac al duşmanilor. Crucea este îngropată sub moloz şi acolo va rămâne timp de aproape un sfert de secol, până când în 1683 consiliul orăşenesc hotăreşte reînălţarea crucii sub o boltă deschisă. În 1755, consilierul imperial Martin Wankel von Seeberg dispune ca bolta să fie transformată în capelă, iar forma este cea pe care o vedem astăzi. *** Sunt doar câteva dintre altarele Sibiului, câteva dintre altarele ce se regăsesc mai des în traseele turiştilor. Indiferent de atracţia turistică, ele rămân loc de închinare.
Iconostas de Smigelschi Zeci sau sute de credincioşi vin zilnic să se roage la Catedrala Ortodoxă. În zilele de sărbătoare alcătuiesc un şir neîntrerupt, un şir care poposeşte în faţa iconostasului ce domină interiorul. Iconostasul e opera lui Octavian Smigelschi, la fel ca şi pictura în frescă a cupolei (Iisus Pantocrator) şi cei patru evanghelişti de pe pandantive. Edificiul a fost construit între 1902-1906. .
Biserici ortodoxe, evanghelice, reformate - toate se regăsesc într-un oraş recunoscut pentru multiconfesionalitatea lui. Biserici mai vechi sau mai noi, cu altare mai vechi sau mai noi. Altarele Sibiului sunt loc de închinare, dar şi atracţie pentru turişti.
Altarul de cinci sute de ani
Pentru cei mai mulţi turişti, turul Sibiului începe în centrul oraşului, iar primul punct de popas este, adeseori, Biserica Evanghelică din Piaţa Huet. E unul dintre simbolurile oraşului, mai ales că e cam de aceeaşi vârstă cu burgul de pe malul Cibinului. Şi dacă biserica se numără printre clădirile veterane ale oraşului, atunci trebuie spus că şi altarul vechi de aici e un concurent serios la longevitate. Altarul vechi al Bisericii Evanghelice va împlini nu mai puţin de cinci secole. Este datat 1512. Patimile lui Iisus, reprezentate aici, sunt inspirate din gravurile lui Albrecht Dürer, iar în centrul altarului se află Răstignirea. Sfinţii pictaţi anterior au fost acoperiţi cu inscripţii biblice în 1545, iar din vechea pictură se mai pot vedea mâinile Mariei Magdalena pe cruce.
Şapte altare pentru o biserică
În apropiere de Biserica Evanghelică e cea Romano-Catolică, o biserică ce reuşeşte să uimească prin numărul altarelor. Nu oriunde poţi vedea şapte altare într-un singur lăcaş de cult, dar aici, în fosta biserică a iezuiţilor, acesta e un fapt obişnuit, aşa că drumul până la altarul principal îţi este străjuit de şase altare laterale. Cele şase altare, câte trei pe fiecare parte, datează în cea mai mare parte încă din perioada de construcţie a bisericii (piatra de temelie a fost pusă în 1726, biserica fiind sfinţită în 13 septembrie 1733), iar în faţa fiecăruia dintre ele se găseşte câte un confesional. Dintre altarele laterale se remarcă cel al Sfântului Ioan, care de la construcţia sa şi până astăzi nu a suferit nici o modificare. În spatele altarului principal se găseşte singura frescă ce a existat în biserică încă de la început: o reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul, şi a fost realizată între 1774-1777 de pictorul austriac Anton Steinwlad.
De două ori trei
Cele trei altare ale Bisericii Ursulinelor par puţine, în comparaţie cu cele şapte ale Bisericii Romano-Catolice, dar fiecare dintre ele are o importanţă deosebită pentru cei care vin să se roage aici. Altarele Bisericii Ursulinelor sunt dominate de un simbol întâlnit în multe lăcaşuri de cult: Ochiul lui Dumnezeu. Altarele de la Ursuline sunt de dată mai recentă; cel central reprezintă încoronarea Maicii Domnului, iar cele laterale sunt dominate de figura Sfintei Angela de Merici (fondatoarea Ordinului Maicilor Ursuline), surprinsă alături de copiii pe care îi învăţa, şi în momentul când i s-a arătat martira Ursula. Un cartier al Sibiului îi poartă numele, un bust al ei se găseşte aici. Terezian e cartierul Mariei Tereza, dar puţini sunt cei care ştiu că Sibiul are şi trei altare dăruite de împărăteasă. În 1767-1771 a fost construită Biserica cu hramul Vizita Sfintei Fecioare Maria la Sf. Elisabeta, iar lăcaşul de cult are trei altare; tablourile lor au fost pictate la Viena şi au fost expediate de împărăteasa Maria Tereza bisericii. Altarul principal este dominat de imaginea Mariei călcând capul şarpelui, iar Tereza de Aquila şi Francisc de Assissi sunt imaginile centrale ale celor două altare laterale.
Altar ca la Basilica San Pietro din Roma
Ascunsă pe una din străduţele Sibiului e Biserica Franciscanilor. Credincioşii o cunosc prea bine, turiştii... mai puţin. E o biserică obişnuită, dar are ceva aparte: în sanctuarul bisericii e un altar la care se oficiază liturghia cu faţa spre credincioşi, la fel ca în Basilica San Pietro din Roma. Şi tot la capitolul inedit, privirea înregistrează şi un altar din piatră ce reprezintă grota cu statuia fecioarei Maria de Lourdes. Pe pietrele închise la culoare, la picioarele statuii, au fost aşezate plăci de marmură cu mesaje de mulţumire. Vin din partea a zeci de oameni şi sunt scrise în diverse limbi. În Biserica Franciscanilor se găsesc alte trei altare: unul bogat ornamentat a fost adus tocmai de la Viena şi este dominat de o icoană înfăţişându-l pe Sfântul Francisc de Assissi. Acest altar principal este străjuit de alte două, în lateral. Icoana Sfintei Elisabeta, patroana terţiarilor franciscani, şi o pictură în ulei pe pânză reprezentând momentul în care Sfântul Grigore, episcop, îi botează pe soţii principi ai armenilor, domină aceste altare.
Crucea altar
Mica biserică din apropierea gării nu are un altar propriu-zis, dar aici există un crucifix monumental, care îl reprezintă pe Iisus răstignit încadrat de Maria şi Ioan. Povestea crucifixului începe în 1417, când a fost sculptat de austriacul Peter Lantregen. Se spune că în locul pe care Capela Sfintei Cruci se înalţă acum, ar fi fost ridicată, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, o mănăstire de către călugării dominicani, iar în 1417 s-a ridicat aici un crucifix înalt de peste şapte metri (mai precis 7,30 m), care era dăltuit într-un singur bloc de piatră. Dar nenorocirile s-au abătut asupra bisericii şi după atacuri ale turcilor, în decembrie 1659 Sibiul este asediat de Rakoczy Gyorgy II, iar biserica este demolată pentru a nu fi un punct de atac al duşmanilor. Crucea este îngropată sub moloz şi acolo va rămâne timp de aproape un sfert de secol, până când în 1683 consiliul orăşenesc hotăreşte reînălţarea crucii sub o boltă deschisă. În 1755, consilierul imperial Martin Wankel von Seeberg dispune ca bolta să fie transformată în capelă, iar forma este cea pe care o vedem astăzi. *** Sunt doar câteva dintre altarele Sibiului, câteva dintre altarele ce se regăsesc mai des în traseele turiştilor. Indiferent de atracţia turistică, ele rămân loc de închinare.
Iconostas de Smigelschi Zeci sau sute de credincioşi vin zilnic să se roage la Catedrala Ortodoxă. În zilele de sărbătoare alcătuiesc un şir neîntrerupt, un şir care poposeşte în faţa iconostasului ce domină interiorul. Iconostasul e opera lui Octavian Smigelschi, la fel ca şi pictura în frescă a cupolei (Iisus Pantocrator) şi cei patru evanghelişti de pe pandantive. Edificiul a fost construit între 1902-1906. .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu