Nessie din Loch Ness
În apele din Loch Ness trăieşte o uriaşă creatură marină. Asta spune legenda, asta spun oamenii locului. Nimeni nu a descoperit însă vreo urmă, vreun os din schelet sau o bucată de ţesut. Şi totuşi de vreo şapte decenii încoace Nessie, locatara din Loch Ness, Scoţia, stârneşte destule curiozităţi printre cercetători şi oameni obişnuiţi.
Faima monstrului din Loch Ness, creatură botezată Nessie, a depăşit graniţele ţinutului în anul 1933, dar povestea începe mult mai devreme. Prin anul 500 î. Hr., localnici au cioplit în stâncile din apropierea lacului o creatură acvatică, iar în secolul al VII-lea Sf. Columba s-a confruntat cu o fiară ivită din apele lacului. Se povesteşte că Sfântul a văzut cum fiara a atacat un om şi, invocând numele Domnului, i-a cerut bestiei să plece. Zis şi făcut. Dar chiar dacă această legendă a rămas în mintea localnicilor, valuri avea stârnească o altă întâmplare: în 1933, soţii Spicer au declarat că un animal uriaş, al cărui trunchi măsura un metru înălţime şi opt metri lungime, a traversat şoseaua intrând în apele lacului. În acelaşi an, un motociclist susţinea că era să lovească creatura, iar o tânără spunea că a văzut monstrul timp de douăzeci de minute. A oferit şi o descriere a lui: corp imens, gât lung, piele ca de elefant şi două înotătoare.
Astfel de poveşti s-au tot spus, iar lumea nu a rămas indiferentă la ele. În mai 1933, jurnalistul Alex Campbell scria despre monstru în ziarul local Inverness Courier, iar în curând povestea din Loch Ness răzbătea în presa naţională. 6 decembrie 1933 a fost ziua când a fost publicată şi prima fotografie cu presupusul monstru. Înconjurul lumii a fost făcut însă de o altă fototografie în care se distingeau gâtul lung şi capul animalului: este cunoscută sub denumirea de Fotografia chirurgului şi a fost publicată în 1934. Şase decenii mai târziu, fotografia a fost declarată fals şi s-a publicat şi o carte pe această temă. S-a scris astfel că în fotografie ar fi reprezentat, de fapt, un submarin de jucărie, iar că falsul ar fi fost metoda de răzbunare a unui fost journalist.
Cercetări asupra lui Nessie s-au mai făcut: cu sonarul în 1954 şi 1969 sau cu ajutorul unor oameni care au stat de veghe pe malul lacului timp de câteva săptămâni, în 1934. Fotografiile făcute de ei au fost considerate neconcludente şi s-a spus că ele pot indica o balenă. În 1970 s-a încercat altceva: un cercetător britanic a utilizat microfoane subacvatice pentru a înregistra zgomotele din adâncul lacului. Rezultatele l-au făcut să remarce că niciuna dintre vietăţile cunoscute nu emitea astfel de zgomote. Prin anii *70, sonarul a depistat mişcarea unui organism viu ce măsura între şase şi nouă metri, iar în 2008 s-a spus că monstrul ar fi murit, iar corpul zace pe fundul lacului.
Nici posturile BBC şi Discovery nu au rămas reci la povestea lui Nessie, iar cercetările întreprinse în acest secol au ajuns la concluzia că Nessie e doar un mit. Mit sau nu, destui au fost cei care au încercat să profite de pe urma poveştii şi au pus în lac fosile, susţinând apoi că acestea i-au aparţinut lui Nessie, sau au folosit efecte speciale pentru a crea “dovezi” video ale existenţei monstrului. Un lucru e sigur, Nessie, monstrul din Loch Ness, incită încă destule curiozităţi. În 1993, cifra de afaceri în turismul local ajungea la 37 milioane de dolari. E drept că în ultimii ani, această cifră a scăzut mult, la fel ca şi numărul celor care susţin că au văzut-o pe Nessie.
Morag, Storsjöodjuret şi To Filiko Teras
Nessie, legendarul monstru acvatic al Scoţiei, are şi ceva fraţi, iar următorul în faimă este Morag, locuitorul din Loch Morar. Se pare că a fost văzut pentru prima dată în 1887, iar până în 1981 au fost numărate vreo 35 de incidente. Curios e faptul că multe dintre întâlnirile cu Morag au fost colective: de exemplu, în 1948, nouă bărbaţi au povestit că au văzut monstrul în timp ce se aflau într-o barcă, pe lac. Cea mai faimoasă e însă întâlnirea din 1969, când doi bărbaţi au văzut o creatură lungă de 25-30 de picioare şi au deschis focul asupra ei. În 1977, au fost făcute şi două fotografii care îl arătau pe Morag în mişcare. S-a constituit şi un Birou de Investigaţii, dar dovezi clare nu s-au găsit.
Nici lacurile Suediei nu sunt lipsite de locuitori faimoşi, iar unul dintre ei este Storsjöodjuret. Povestea lui începe acum 400 de ani în lacul Storsjö: într-o legendă din 1635 se spune că, timp de câţiva ani, pe malulul locului, doi localnici au fiert o combinaţie misterioasă. Când fiertura a fost gata un animal ciudat, cu corp de şarpe şi cap de pisică, a sărit din fiertură în apele lacului. De alltfel, pe o piatră din apropiere a fost scrijelit un animal ciudat şi o cruce, iar localnici spun că sub această piatră este îngropat capul imens al monstrului. Oricum, atunci când s-a încercat spargerea pietrei, multe lucruri ciudate s-au întâmplat noaptea, pe suprafaţa apel din lac. Mai mult de 500 de oameni au susţinut de-a lungul timpului că au văzut monstrul şi, la fel ca şi în cazului lui Nessie, s-au făcut cercetări, filme, s-au scris cărţi.
"To Filiko Teras" sau Monstrul prietenos, acesta este numele pe care locuitorii de pe coasta cipriotă Ayia Napa l-au dat unei misterioase creaturi din apele Mediteranei. Mulţi sunt cei care care spun că l-au văzut şi că arată ca un crocodil sau ca un şarpe. Dovezile, fotografii sau filme, au fost trecute tot la capitolul neconcludent, şi mulţi sunt cei care îl leagă pe To Filiko Teras de creatura mitologică Skylla. Legendă sau adevăr, coasta cipriotă încearcă să atragă turişti şi cu ajutorului Monstrului prietenos.
Nici nord americanii nu scapă de poveşti cu monştri acvatici, aşa că ei susţin că pe coasta Pacificului sălăşluieşte Cadborosaurus willsi, o creatură foarte harnică ce tot colindă dintr-un golf în altul. În consecinţă, în ultimii două sute de ani, au fost raportate peste 300 de întâlniri cu monstrul.
Chessie există
Nessie, Morag, To Filiko Teras…. lista monştrilor acvatici e destul de lungă, dar unul dintre aceşti moştri a coborât din legendă în realitate. E vorba de Chessie, locuitor al golfului Chesapeake. Încă din secolul al XIX-lea se tot vorbeşte de Chessie, care a fost frecvent văzut şi filamt. Are 25-30 de picioare lungime, un corp negru şi înoată 7-8 mile pe oră. De ce tot mai puţini au început să se îndoiască de existenţa lui Chessie? Poate pentru că cercetările au relevat faptul că înregistrările nu sunt false, poate pentru că printre cei care l-au văzut s-au numărat ofiţeri de marină, piloţi de avioane, un agent FBI şi unul CIA.
Şi într-adevăr, Chessie a devenit realitate în 1994, când lamantinul s-a rătăcit pe coastă şi a refuzat să se întoarcă în largul oceanului. Salvarea lui a devenit necesitate din cauza temperaturilor scăzute, cărora Chessie nu le-ar fi putut supravieţui. A fost capturat pe 1 octombrie 1994, iar câteva zile mai târziu a fost eliberat în apele Refugiului Merritt Island National Wildlife din Florida. Aici a petrecut iarna, iar în primăvară s-a întors în Golful Chesapeake. A primit un dispozitiv de urmărire, l-a pierdut, aşa că şi urma sa a fost pierdută. În 2001 a fost văzut ultima oară, dar nimeni nu crede că ceva rău i s-ar fi întâmplat. Chessie va reveni, spun cei care îl aşteaptă acasă în golful Chesapeake.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu