Prin catacombele lumii

Mii de kilometri de tuneluri ale unor foste mine, mii de morminte din măruntaiele Pământului incită curiozitatea cercetătorilor şi a publicului larg. Sunt catacombe în care au fost îngropaţi primii creştini, sunt catacombe – adăpost de război, sunt catacombe în care picturi murale din secolul al II–lea în reprezintă pe Iisus sau Cina cea de Taină.


2, 4 kilometri pătraţi de catacombe, sub Roma

Probabil că cele mai cunoscute catacombe din lume se întind sub Roma. La şapte metri sub nivelul solului, în urmă cu 1800-1900 de ani, primii creştini au săpat locuri de îngropăciune pentru morţii lor. În total, peste 40 de catacombe au fost descoperite sub Roma, iar în interiorul lor se ajunge coborând scări înguste, la 20 de metri sub pământ. Catacombele Romei se întind pe o suprafaţă de 2,4 kilometri pătraţi şi sunt dispuse pe patru sau cinci niveluri. Cum arată aceste necropole romane? Ca nişte tuneluri de 2,5 metri pe un metru, de-a lungul cărora, de-o parte şi de alta, au fost săpate nişele sau "loculi" în care au fost aşezaţi simpli creştini, martiri sau papi. Rămăşiţele lor pământeşti sunt învelite în giulgiuri sau au fost acoperite cu un strat de var.
Iniţial, funcţia catacombelor era aceea de a oferi locul de îngropare a creştinilor decedaţi, într-un stat în care creştinismul nu era acceptat, iar incinerarea era practicată în detrimentul înmormântării. În timp însă, catacombele au devenit locul de întâlnire a creştinilor, locul unde omenirea regăseşte primele însemne murale ale creştinătăţii. În consecinţă, ele s-au transformat în loc de pelerinaj încă din secolul al XIX-lea, iar astăzi administrarea lor este realizată sub conducerea Papei.
Cele mai cunoscute catacombe romane sunt cele care poartă numele Sfinţilor Callistus, Sebastian şi Domitilla. Specialiştii au stabilit că cele mai vechi şi cele mai bine conservate catacombe sunt Domitilla. Pentru pelerini şi turişti ele prezintă alte două puncte  majore de interes: sunt singurele care conţin încă oasele celor decedaţi şi aici poate fi văzută o frescă din secolul al II-lea a Cinei cea de Taină. De asemenea, tot aici se găseşte singura basilică subterană, una de secol IV, care asigură intrarea în catacombe.
Catacombele Romei au fost săpate de muncitori profesionişti, denumiţi fossores în epocă. Săparea de catacombe a încetat după ce creştinismul a fost acceptat ca religie, iar, după devastarea lor de către triburi invadatoare în Evul Mediu, catacombele au fost date uitării pentru un timp. În secolul al XVI-lea interesul a cunoscut o uşoară revigorare, dar abia în secolul în al XIX-lea, catacombele au fost redate Romei. Acest fapt i se datorează arheologului italian Giovanni Battista de Rossi care, în 1849, a descoperit cimititul subteran ce adăpostea rămăşiţele câtorva papi. Descoperirea a suscitat interesul Papei Pius al IX-lea şi al creştinilor care au transformat catacombele în loc de pelerinaj. Descoperirile au continuat în a doua jumătate a secolului trecut. De asemenea, în Roma există şase catacombe evreieşti, dintre care două sunt deschise publicului.
Subteranele Italiei adăpostesc catacombe şi în Palermo şi Napoli. În catacombele din Palermo sunt îngropate personalităţi precum colonelul Enea DiGuiliano (în uniformă de militar francez), sculptorii Lorenzo Marabitti şi Filipo Pennino, sculptor, sau fiul unui rege Tunisian, convertit la creştinism.

Catacombele din Paris, atracţie turistică de 150 de ani

Foste mine transformate în cimitir subteran. Acestea sunt Catacombele Parisului, deschise pentru vizitare încă din 1867. Numele oficial este Osuarul Municipal, dar printre parizieni ele au devenit faimoase prin numele de catacombe. Transformarea fostelor mine în cimitir subteran a început în secolul al X-lea, când cimitirele pariziene nu au mai făcut faţă expansiunii oraşului şi, în consecinţă, doar cei bogaţi îşi mai puteau permite să  fie îngropaţi în biserici sau cimitire. Astfel, cei mai săraci locuitori erau îngropaţi în gropi comune fără să beneficieze de un sicriu. Ideea de a îngropa morţii în fostele mine i-a venit comandantului Poliţiei, Alexandre Lenoir, în 1777, dar soluţia a fost pusă în practică abia în 1786. În 1810, osuarul a fost transformat în mausoleu, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea au fost create trei noi niveluri subterane.
Catacombele se găsesc la o adâncime de 19 metri sub pământ şi au pereţii acoperiţi cu grafitti datând din secolul al XVIII-lea. În catacombele Parisului, a fost ucis un grup de monarhişti în 1871, iar soldaţii germanii şi-au stabilit un bunker în timpul celui de-al doilea război mondial.

2500 de kilometri numără catacombele din Odessa

Un adevărat labirint de 2.500 de kilometri se întinde sub Odessa. Catacombele sunt, de fapt, rezultatul săpăturilor de mină şi se bucură de mare atracţie în rândul publicului larg, deşi specialiştii avertizează că nu sunt spaţii sigure. Nu au lipsit nici tragediile, aşa că în catacombele Odessei s-au înregistrat căderi de piatră care au ucis oameni sau alţi curioşi au plătit cu viaţa încercarea pentru că nu au ştiut cum să se întoarcă înapoi. În consecinţă, doar o mică parte din aceste tuneluri sunt deschise publicului, în cadrul unui muzeu.
Catacombele Odessei îşi au începtul în secolul al XIX-lea, când populaţia, aflată în căutare de materiale ieftine pentru construcţie, a început să sape în adâncul solului. Mai târziu, în timpul celui de-al doilea război mondial, tunelurile astfel create au folosit drept adăpost partizanilor sovietici. În 1961 a fost creat chiar şi un club "Poisk", care să cerceteze istoria partizanilor sovietici în catacombe. 

Minune a Evului Mediu în Kom el Shoqafa

Poate nu aţi auzit prea multe despre catacombele de la Kom el Shoqafa, din Alexandria, Egipt, dar ele se numără printre cele şapte minuni ale lumii medievale. Rădăcinile sunt însă mult mai vechi, aşa că în aceste necropole au fost descoperite morminte din perioada alexandrină, statui şi alte obiecte de cult funerar de influenţă elenă şi romană. Aici s-au descoperit trei sarcofage, precum şi o încăpere unde se pare că a avut loc un sacrificiu în masă, uman şi animal, în timpul Împăratului Caracalla
Cu catacombe se laudă şi Catedrala Sf. Ştefan din Viena. Rămăşiţele a peste 11.000 de persoane  au fost îngropate aici după izbucnirea unei epidemii de ciumă în 1735, în două mari cimitire londoneze. Înmormântările a continuat până în 1783, dar au existat şi excepţii după acest an: ultima persoană îngropată sub corul de sud al catedralei a fost Cardinalul Franz König. De asemenea, în interiorul catedralei se găsesc mormântul Prinţului Eugen de Savoya şi cel al Împăratului Frederick al III-lea. Construcţia monumentului funerar al împăratului a durat 45 de ani şi se prezintă ca o adevărată operă de artă.

Catacombele i-au inspirat, deopotrivă,  pe scriitori şi pe regizori. În romanul lui Umberto Eco, "Pendulul lui Foucault", catacombele sunt locul în care se găseşte un pergament despre Cavalerii Templieri. Pentru scriitorul Robison Wells, catacombele sunt locul unde se întâlnesc Iluminaţii. Un episod al binecunoscutului serial "Monk", ne duce în catacombele Parisului unde detectivul vede craniul unei persoane recent ucise, printre schelete vechi. În" Cocoşatul de la Notre Dame", film produs de Disney,  Căpitanul Phoebus şi Quasimodo coboară în catacombe pentru a găsi Curtea Miracolelor.