Transfăgărăşanul se "bate" cu drumurile de top ale lumii

"Acesta este cel mai bun drum din lume", au exclamat membrii echipei Top Gear după ce au gonit pe Transfăgărăşan. O fi, dar drumul Yungas este cel mai periculos, ar răspunde bolivienii. Nimic nu se compară cu Col de Turini, i-ar contrazice francezii. Votul final vă aparţine dumneavostră, însă până la votare vă invităm să faceţi cunoştinţă cu câteva dintre cele mai periculoase şi cele mai pitoreşti şosele ale Terrei.

Drumul Morţii
... acesta este supranumele pe care şoseaua boliviană  Yungas l-a primit încă de la începutul anilor *90. Explicaţia e simplă: pe cei peste 60 km ai săi şi-au găsit moartea între 200-300 de oameni în fiecare an. Drumul a fost construit la începutul anilor *30, în timpul Războiului Chaco, de prizonieri paraguaieni şi este unul dintre puţinele drumuri care face legătura între pădurea amazoniană şi capitala La Paz. În consecinţă, indiferent de abilităţile de conducător auto a fost greu de evitat de automobilişti. Ei, dar de îndemânare ai nevoie pentru că drumul coboară şi urcă brusc între 4650 metri şi 1200 metri altitudine, iar gardurile de protecţie lipsesc cu desăvârşire; în plus, doar arareori e drumul mai lat de 3,2 metri. Ceaţa, ploaia, noroiul şi praful sunt piedici suplimentare, aşa că pentru amatorii de senzaţii tari, drumul bolivian e un paradis. În consecinţă, de prin 1990 şi până acum, peste 25.000 de persoane şi-au încercat măiestria la volan aici. Nici bicicliştii nu evită drumul, deşi  doar în ultimul deceniu au fost înregistrate 18 decese.
Cel mai grav accident de pe Drumul Morţii a avut loc în 24 iulie 1983 când un autobuz a căzut în canion şi peste o sută de pasageri şi-au pierdut viaţa. De la sfârşitul anului 2006, cei mai puţin curajoşi pot conduce pe o nouă şosea care face legătura între La Paz şi Coroico.
Morţi s-au înregistrat şi în Tunelul Guoliang din China, iar decesele nu au survenit doar la capitolul circulaţie, ci şi în timpul construcţiei. Şoseaua-tunel a fost săpată în stâncile Munţilor Taihang, are 1200 metri lungime, 5 metri înălţime şi patru metri lăţime.
Pe ruşi îi pândesc alte pericole pe Şoseaua siberiană care face legătura între Moscova şi Yakutsk. De unde vin pericolele aici? Din partea iernii, iarnă care durează cam zece luni pe an. Zăpada, gheaţa şi vizibilitatea foarte redusă sunt inamicii numărul unu, alături de faptul că drumul nu e asfaltat. În consecinţă, în zilele ploioase şoferii trebuie să se lupte şi cu noroiul din care maşinile ies cu greu. Rezultatul? Ambuteiajele cu o mie de maşini sunt ceva obişnuit.
150 milioane de dolari s-au cheltuit pentru construirea Autostrăzii James Dalton din Alaska. Cei 667 de kilometri sunt însă plini de pericole pentru că pietrele zboară în voie de sub roţile camioanelor. Drumul a fost construit pentru a facilita transportul petrolului în zonă şi este străbătut de sute de camioane în fiecare zi. Atunci când vine vorba de maşini de închiriat, nu vă aventuraţi prea mult pentru că firmele refuză să vă închirieze autovehicule dacă vreţi să străbateţi acest drum. Nu de alta, dar riscaţi să vă întoarceţi cu parbrizul spart sau tabla îndoită.
De acelaşi refuz v-aţi lovi şi dacă aţi vrea o maşină pentru Van Zyl’s Pass, din Namibia. Este impropriu să-l numeşti drum, pentru că pietrele de dimensiuni considerabile îl fac accesibil doar vehiculelor 4X4. Dar nici pentru asemenea maşini, ruta nu se arată a fi uşoară, aşa că parcurgerea a 25 de kilometri poate lua ore bune. La sfârşitul drumului vine şi răsplata: Valea Marienfluss.

Autostrăzi suspendate
Trollstigen. Dacă numele nu vă spune mare lucru, vă spunem noi că şoseaua cu pricina se găseşte în Norvegia şi are mare lipici la public datorită drumului care şerpuieşte pe pantele unui munte. Drumul îngust, cu curbe strânse şi peisajul de nota zece fac ca Trollstigen, inaugurată în 1936 de însuşi Regele  Haakon VII, să se bucure de mare atracţie în rândul norvegienilor. Şi mai există un avantaj: Trollstigen te lasă să admiri în voie cascada Stigfossen.
Stelvio Pass este numele pe care îl poartă una dintre cele mai înalte şosele din Alpii de Est. Se găseşte în Italia şi ajunge până la 2770 metri altitudine. Primul drum a fost construit în 1820-1825 pentru a lega Lombardia de Austria şi de atunci s-a schimbat foarte puţin, aşa că te vrăjeşte şi te înfricoşază la fiecare dintre cele 60 de curbe strânse. Şi acum să vedem cum se leagă Stelvio Pass de Transfăgărăşanul nostru. În cel de-al zecelea sezon al emisiunii Top Gear, protagoniştii au exclamat că Stelvio Pass este cel mai grozav drum pe care se poate conduce. În cel de-al XIV-lea sezon, în România, s-au răzgândit şi i-au acordat aceeaşi supremaţie Transfăgărăşanului, susţinând că acesta reuşeşte să surclaseze şoseaua italienilor.
De mult pitoresc, dar urban de astă dată, veţi avea parte şi pe autostrăzile suspendate care desenează cercuri în inimile metropolelor. Khilgaon Flyover, de exemplu, din capitala Bangladeshului - Daka - vă va lăsa fără glas. Despre High Five Interchange din Dallas ce să mai spunem? Cinci şosele se intersectează prin suprapunere făcând legătura între mai multe autostrăzi. Pentru construcţia acestui mare nod rutier au fost necesari 261 milioane dolari şi trei ani de muncă. Rezultatul? 37 de poduri distribuite pe cinci niveluri, cu un maxim de 37 metri înălţime.
Dar să nu credeţi că acesta este singurul drum de acest gen cu care se mândresc americanii... noi vă mai spunem doar de unul: South Bay Interchange. Se găseşte în sudul metropolei Boston. A fost construit la sfârşitul anilor 1990, când americanii au reuşit o performanţă greu de egalat: nu au produs ambuteiaje în trafic. Şi ca să trecem puţin oceanul, vă amintim şi de viaductele suspendate din Puxi- Shanghai, China.

Pe Transfăgărăşan
Cel mai înalt drum asfaltat şi cel mai spectaculos. Din România. Aşa este descris Transfăgărăşanul, iar cine a călătorit poate să o confirme, mai ales dacă închide ochii preţ de câteva secunde şi îşi aminteşte de buclele pe care asfaltul le taie pe coasta muntelui.
Povestea Transfăgărăşanului începe în vremea comunismului, drumul fiind construit în 1970-1974. De sacrificii a fost nevoie, iar datele oficiale indică decesul a 40 de persoane. Neoficial, ar fi vorba de vreo 400 de morţi. Ce avem după un astfel de sacrificu? O şosea declarată de Top Gear ca fiind cea mai  grozavă din lume, un Transfăgărăşan ce trece peste 830 de podeţe şi 27 de viaducte. 6520 tone de dinamită au fost necesare pentru ca drumul să poată  trece prin stâncă.
Cei peste 90 de kilomotri sunt şi un spectacol al naturii care ţi se dezvăluie la peste 2000 metri altitudine. Aici, la înălţime, se găseşte unul dintre cele mai dificile tronsoane: este cuprins între Lacul Bâlea şi Bâlea Cascadă şi are o lungime de 13 km. Dar merită efortul pentru  frumuseţea celor două puncte extreme. Lacul glaciar Bâlea este situat la o altitudine de 2040 m, are o suprafaţă de 46508 metri pătraţi şi o adâncime de 11,35 m. Cascada Bâlea este cea mai mare cascadă în trepte din România, are o cădere de 60 m, şi marchează treapta inferioară a circului glaciar Bâlea.
Transfăgărăşanul leagă Muntenia de Transilvania şi este accesibil doar în anumite luni, fiind închis de obicei de la 1 noiembrie până în iunie.