În câmpia englezească Salisbury, milioane de oameni vin să vadă unul dintre cele mai impresionante şi misterioase locuri preistorice din lume. Ansamblul megalitic de la Stonehenge. Blocuri imense de piatră, unele cântărind 50 de tone, incită specialişti sau oameni simpli. Impresionează mărimea blocurilor, iar contemplarea lor ridică o mulţime de întrebări, mai ales că ansamblul megalitic are o vechime de 5.000 de ani. Cum au fost transportate aceste blocuri de la sute de kilometri distanţă? Cum au fost aşezate şi de ce?
Patru cercuri concentrice - toate construite din blocuri de piatră înalte de 4 sau de 6 metri şi grele de 6 sau 50 de tone. Acesta este la o primă vedere Stonehenge. Dincolo de asta se ascund destule de mistere.
Tone de piatră
Imensele blocuri de piatră de la Stonehenge sunt dispuse în cercuri concentrice. Cel exterior, numit Sarsen, are un diametru de 33 metri şi a fost construit din 30 de blocuri imense de gresie. În prezent doar 17 dintre aceste blocuri au mai rămas în picioare, iar deasupra unora dintre ele stau încă aşezate alte blocuri în formă curbată. Cercul Sarsen înconjoară un cerc mai mic şi un alt lanţ de blocuri ce are formă de potcoavă. În mijloc se găseşte o placă din gresie denumită Piatra de Altar, precum şi 56 de morminte, sub formă de gropi, care poartă numele celui care le-a descoperit: John Aubrey. Toate aceste pietre mai mici sau mai mari sunt încojurate de un lanţ circular cu un diametru de 104 metri.
O enigmă este încă şi modul de construcţie, mai ales că blocurile din piatră cântăresc destul, de la 6 tone la 50 de tone. Unele blocuri au fost tăiate din dolerit albastru, pe care oamenii de acum 5000 de ani l-au adus de la o distanţă de vreo 200 de kilometri. Vreo 81 de bolovani din granit dur, fiecare cântărind vreo 50 de tone, au fost aduşi de la vreo 30 de kilometri, dar munca nu s-a oprit aici pentru că unii dintre aceştia au fost ridicaţi vertical.
Semne de întrebare în privinţa transportului şi a ridicării blocurilor sunt destule, mai ales că prin 1954 profesorul Atkinson şi studenţii săi s-au străduit să reconstituie transportarea lor, folosind dotările de acum cinci milenii. Au încercat doar cu blocuri de 6 tone şi le-a luat câteva luni să transporte un asemenea bolovan, dar au avut un avantaj: mijloacele de transport fuseseră deja confecţionate de o altă echipă.
Prezicătorul eclipselor?
De ce o asemenea construcţie monumntală? E o întrebare cu destule răspunsuri date de-a lungul anilor, dar loc de îndoieli mai este.
Au studiat cu atenţie blocurile de piatră şi gropile şi au ajuns la o concluzie: Stonehenge e un fel de computer neolitic. Aceasta este concluzia arheologilor şi astronomilor. Aceştia au arătat că dacă şase pietre sunt dispuse într-un anumit mod pe şase gropi şi apoi sunt mişcate rotite cu câte o groapă pe an - totul se transformă într-un calculator al eclipselor de Lună.
E secolul XXI, dar nu se poate spune cu siguranţă că acesta era modul de gândire al celor care au ridicat Stonehenge. Oricum cercetătorii mai au o supoziţie: oamenii de atunci aveau destule cunoştinţe de astronomie, iar ziua de 21 iunie, cea a solstiţiului de vară avea o semnificaţie deosebită, probabil religioasă.
Mormântul Stonehenge
Stonehenge este un imens mormânt. Descoperirile o atestă, fie că e vorba de resturi de schelet uman, fie că e vorba de descoperiri de altă natură. Astfel, în interiorul lanţurilor de piatră, cercetătorii au găsit relicve ale unei construcţii din lemn care funcţiona ca o capelă funerară. Se pare că aici erau depuse trupurile celor morţi înainte de incinerare sau de îngropare.
Concluziile altor cercetări uimesc şi mai mult. Arheologii estimează că în acest sit ar putea fi îngropate circa 240 de persoane, toate făcând parte din aceeaşi familie. Andrew Chamberlain, specialist în demografie veche la Universitatea din Sheffield, a avansat ipoteza că aici este îngropată o adevărată dinastie: la început au fost puţine morminte, dar numărul lor a crescut odată cu trecerea secolelor, cu înmulţirea descendenţilor şi decesul lor.
Stonehenge are destui fraţi mai mici în insulele britanice şi în nordul Franţei, unde se găsesc peste 100 de ansambluri asemănătoare, mai mari sau mai mici. Cel mai mare este cel de la Avebury care se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 4.000 de metri pătraţi.
Patru cercuri concentrice - toate construite din blocuri de piatră înalte de 4 sau de 6 metri şi grele de 6 sau 50 de tone. Acesta este la o primă vedere Stonehenge. Dincolo de asta se ascund destule de mistere.
Tone de piatră
Imensele blocuri de piatră de la Stonehenge sunt dispuse în cercuri concentrice. Cel exterior, numit Sarsen, are un diametru de 33 metri şi a fost construit din 30 de blocuri imense de gresie. În prezent doar 17 dintre aceste blocuri au mai rămas în picioare, iar deasupra unora dintre ele stau încă aşezate alte blocuri în formă curbată. Cercul Sarsen înconjoară un cerc mai mic şi un alt lanţ de blocuri ce are formă de potcoavă. În mijloc se găseşte o placă din gresie denumită Piatra de Altar, precum şi 56 de morminte, sub formă de gropi, care poartă numele celui care le-a descoperit: John Aubrey. Toate aceste pietre mai mici sau mai mari sunt încojurate de un lanţ circular cu un diametru de 104 metri.
O enigmă este încă şi modul de construcţie, mai ales că blocurile din piatră cântăresc destul, de la 6 tone la 50 de tone. Unele blocuri au fost tăiate din dolerit albastru, pe care oamenii de acum 5000 de ani l-au adus de la o distanţă de vreo 200 de kilometri. Vreo 81 de bolovani din granit dur, fiecare cântărind vreo 50 de tone, au fost aduşi de la vreo 30 de kilometri, dar munca nu s-a oprit aici pentru că unii dintre aceştia au fost ridicaţi vertical.
Semne de întrebare în privinţa transportului şi a ridicării blocurilor sunt destule, mai ales că prin 1954 profesorul Atkinson şi studenţii săi s-au străduit să reconstituie transportarea lor, folosind dotările de acum cinci milenii. Au încercat doar cu blocuri de 6 tone şi le-a luat câteva luni să transporte un asemenea bolovan, dar au avut un avantaj: mijloacele de transport fuseseră deja confecţionate de o altă echipă.
Prezicătorul eclipselor?
De ce o asemenea construcţie monumntală? E o întrebare cu destule răspunsuri date de-a lungul anilor, dar loc de îndoieli mai este.
Au studiat cu atenţie blocurile de piatră şi gropile şi au ajuns la o concluzie: Stonehenge e un fel de computer neolitic. Aceasta este concluzia arheologilor şi astronomilor. Aceştia au arătat că dacă şase pietre sunt dispuse într-un anumit mod pe şase gropi şi apoi sunt mişcate rotite cu câte o groapă pe an - totul se transformă într-un calculator al eclipselor de Lună.
E secolul XXI, dar nu se poate spune cu siguranţă că acesta era modul de gândire al celor care au ridicat Stonehenge. Oricum cercetătorii mai au o supoziţie: oamenii de atunci aveau destule cunoştinţe de astronomie, iar ziua de 21 iunie, cea a solstiţiului de vară avea o semnificaţie deosebită, probabil religioasă.
Mormântul Stonehenge
Stonehenge este un imens mormânt. Descoperirile o atestă, fie că e vorba de resturi de schelet uman, fie că e vorba de descoperiri de altă natură. Astfel, în interiorul lanţurilor de piatră, cercetătorii au găsit relicve ale unei construcţii din lemn care funcţiona ca o capelă funerară. Se pare că aici erau depuse trupurile celor morţi înainte de incinerare sau de îngropare.
Concluziile altor cercetări uimesc şi mai mult. Arheologii estimează că în acest sit ar putea fi îngropate circa 240 de persoane, toate făcând parte din aceeaşi familie. Andrew Chamberlain, specialist în demografie veche la Universitatea din Sheffield, a avansat ipoteza că aici este îngropată o adevărată dinastie: la început au fost puţine morminte, dar numărul lor a crescut odată cu trecerea secolelor, cu înmulţirea descendenţilor şi decesul lor.
Stonehenge are destui fraţi mai mici în insulele britanice şi în nordul Franţei, unde se găsesc peste 100 de ansambluri asemănătoare, mai mari sau mai mici. Cel mai mare este cel de la Avebury care se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 4.000 de metri pătraţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu