90 % dintre limbile Pământului vor fi pe moarte în anul 2050

În jur de 6.900 de limbi sunt în viaţă pe Terra, adică sunt vorbite. Cele mai negre previuziuni ale cercetătorilor arată că în patru decenii, în jur de 6200 dintre acestea vor fi pe moarte sau vor fi murit deja. Globalizarea, internaţionalizarea comunicării în engleză, migraţia pe scară largă vor contribui din plin la decimarea limbilor.

Un număr exact al limbilor vorbite pe Pământ este imposibil de dat, dar SIL International (o organizaţie de prestigiu care se ocupă cu cercetarea limbilor) estima în anul 2005 că oamenii vorbesc 6912 limbi. De atunci, unele au dispărut, iar altele au fost descoperite. Aşa s-a întâmplat dintotdeauna, doar că într-un secol al internetului şi al vitezei, comunicarea tinde să se uniformizeze şi să se facă în tot mai puţine limbi. În concluzie, experţii SIL International vin cu un avertisment: limbile Terrei sunt în pericol şi până în 2050, în jur de 6200 de limbi vor fi muribunde, iar unele chiar moarte. UNESCO arată, în schimb, că dacă nu se face nimic, jumătate dintre limbi vor dispărea până la sfârşitul acestui secol.

Limbi moarte sau pe moarte

Ce înseamnă o limbă moartă? O limbă moartă sau o limbă dispărută este limbă care nu mai are vorbitori nativi sau ne-nativi, sau o limbă care nu mai este vorbită de nimeni ca limbă maternă (vezi exemplul limbii latine). Cum ajungem în asemenea situaţii? Pentru că limba a fost înlocuită cu o alta (engleza veche a fost înlocuită cu engleza modernă, vorbită şi în prezent) sau pentru că ultimii oameni care o vorbeau au dispărut (limba adai a fost vorbită de triburile adai din America de Nord, iar ultimii vorbitori au murit la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea. În 1820, mai existau doar vreo 30 de vorbitori ai acestei limbi).
Până la stadiul de limbă moartă, avem de-a face cu limbi în pericol, ce riscă să nu mai fie vorbite. Cercetătorul Michael E. Krauss consideră o limbă ca fiind sigură dacă există copii care să o vorbească în următorii 100 de ani şi să o transmită mai departe şi crede că o limbă este muribundă dacă nu există copii care să o vorbească în următorul secol. Discuţiile continuă pentru că în Indonezia, de pildă, există limbi vorbite de peste 10.000 de persoane, dar acestea tot sunt în pericol pentru că cei mici nu le mai învaţă, ci comunică în limba naţională indoneziană. Estimările aceluiaşi lingvist sunt ceva mai relaxate şi, spune Krauss, că numărul limbilor muribunde se situează între 900-1800.
Ce se poate face atunci când se constată că o limbă este în pericol de extincţie? În primul rând este cercetată de specialişti (documentată şi înregistrată), iar apoi se încearcă o campanie de revitalizare a ei. Uneori, există rezultate pozitive, alteori – nu. Câteva situaţii vom vedea în cele ce urmează.

Când doi se ceartă, limba moare

Aşa ar putea fi descrisă pe scurt o situaţie semnalată de lingvişti. Manuel Segovia şi Isidro Velazquez, din satul Ayapa din sudul Mexicului, sunt ultimii vorbitori fluenţi de Ayapaneco, dar dialectul lor este în mare pericol ţinând cont de faptul că cei doi nu se suportă, deci nu comunică deloc. Manuel Segovia a declarat că "atunci când eram copil, toată lumea o vorbea. A dispărut încetul cu încetul şi acum cred că va muri odată cu mine", informează hotnews. Bărbatul a mai mărturisit că a încercat să organizeze cursuri de Ayapaneco, dar nimeni nu s-a arătat interesat. Ayapaneco este dialectul utilizat de populaţia care trăieşte pe actualul teritoriu al Mexicului înainte să fie cucerită de spanioli. Odată ce copiii au fost obligaţi să vorbească doar în spaniolă, decăderea dialectului a fost accelerată.
Şi limba Bo din Insulele Andaman a murit, nu din cauza unor certurilor, ci o dată cu ultimul ei vorbitor. În februarie anul trecut, Anvita Abbi de la Universitatea Nehru din New Delhi, India, ne anunţa că a murit Boa Sr, ultima vorbitoare a limbii Bo. Femeia avea 85 de ani, iar limba pe care o cunoştea avea 7000 de ani. “Din nefericire, odată cu Boa Sr a dispărut o limba unică rămasă neschimbată încă din perioada pre-neolitică", a declarat cercetatoarea indiană.
Dar limbi nu au dispărut doar în Asia, Africa sau America, ci şi în Europa. Într-un raport oficial al Naţiunilor Unite se arată că ultimul vorbitor al dialectului galic Manx a murit în anul 1974, iar în cazul limbii Cornish lucrurile stau şi mai rău: ultimul vorbitor tradiţional a decedat încă din 1777.
Exemple de limbi aflate în extincţie sunt multe, noi ne oprim însă doar la câteva. De pildă, Ter Sami (dialect al limbii lapone) mai este vorbit doar de doua persoane, Kayardild, limba folosita în insula Bentinckt de pe lângă Australia, este vorbită de 10 persoane, toate vârstnice, fără copii. Votica, odinioară limba oficială a tribului votilor, mai este vorbită doar de 20 de persoane care trăiesc în nord-estul Rusiei, informează ziarul Pravda.

Aramaica, revigorată de Mel Gibson

În tot acest scenariu negru, există şi exemple de “se poate”. Unul dintre cele mai cunoscute, este, fără îndoială, cel al limbii aramaice, care a revenit în atenţia publicului odată cu filmul “Patimile lui Hristos”, al lui Mel Gibson. Actorul şi regizorul a luat o decizie: în film se va vorbi limba pe care Iisus Hristos a folosit-o în urmă cu două milenii. Era vorba de aramaică, o limba semitică străveche înrudită cu ebraica şi care odinioară era utilizată pe scară largă în educaţie şi comerţ, întocmai ca engleza de azi. Decizia lui Mel Giobson a fost aplicată, aşa că actorii din distribuţia filmului au învăţat porţiuni din aramaică, iar pentru asta au avut sprijinul lui William Fulco, unul dintre cei mai mari experţi în aramaică şi culturile semitice clasice.
În alte cazuri, revitalizarea a fost şi mai accentuată şi limbi uitate odinioară sunt acum în vogă. Un bun exemplu este cel al limbii Cornish, vorbită în Cornwall, Marea Britanie. Spuneam că ultimul vorbitor tradiţional a decedat încă din 1777, dar începutul secolului al XX-lea a fost cu mare folos pentru cornish. În 1904, Jenner a publicat un mic manual de cornish, iar oamenii au început din nou să vorbească această limbă. Aşa se face că în 2000, estimările arătau că există 300 de persoane care vorbeau fluent limba, pentru ca în anul 2008, numărul vorbitorilor să ajungă la 2000. În consecinţă, în regiune postul de radio BBC are programe de ştiri în această limbă şi există vreo două-trei ziare care publică articole doar în cornish. Şi ca să vedeţi diferenţele de limba engleză, vă dăm doar un exemplu: Bluth vee try egance a pemp.= I'm sixty-five years old. = Am 65 de ani.
De revigorare avem parte şi în cazul limbii leoneze, vorbită în părți ale regiunii leon din Spania şi în Braganza, Portugalia. Iniţial a fost considerată dialect spaniol, dar acum are statutul de limbă şi este predată în şcoli.
În anul 2006, UNESCO a decretat leoneza ca limbă în pericol, aşa că şi autorităţile spaniole s-au pus pe treabă. În provincia Leon, guvernul sprijină financiar utilizarea limbii, organizează cursuri pentru adulţi, organizează competiţii literare în această limbă, o foloseşte în administraţie, iar din 2008 leoneza este predată în două şcoli. Estimările în privinţa numărului de vorbitori al acestei limbi diferă mult şi se situează între 5.000 şi 50.000.
Primul text scris în leoneză este Nodizia de kesos şi este datat între anii 947-980.

În Atlasul UNESCO al limbilor în pericol sunt incluse 2500 de limbi, iar 11 dintre ele vin din... România. Exemple: săsească, torlak, yiddish, tătară, limba ceangăilor, găgăuză, bulgara de banat, nogay, romani, ruteană.

473 de limbi sunt listate în catalogul Ethnologue al libilor aproape de extincţie. 46 dintre ele se găsesc în Africa, 84 – în Asia, 9 – în Europa şi 152 în zona Pacificului (Australia, Micronezia, Noua Caledonie, Palau, papua Noua Guinee, Insulele Solomon şi Vanuatu.