O colecţie de texte biblice şi extra-biblice, descoperite între anii 1946-1956 pe ţărmul de Nord-Vest al Mării Moarte. Aşa ar suna cea mai scurtă „definiţie” dată Manuscriselor de la Marea Moartă; în spatele ei se ascunde însă o poveste veche de mii de ani şi de mare importanţă pentru lumea creştină. În contemporaneitate povestea se spune abia din 1946, dar se pare că rădăcinile ei s-ar afla demult, tare demult, în urmă cu vreo 2.400 de ani.
De la păstorii beduini la arheologi
Trei păstori beduini de pe actualul teritoriu al Cisiordaniei descopereau, în anul 1946, Manuscrisele de la Marea Moartă. Totul a fost pură întâmplare, după ce unul dintre păstori a căzut într-o peşteră, iar când confraţii săi l-au scos de acolo a adus cu sine câteva manuscrise, unul dintre ele fiind chiar Cartea lui Isaia. Agăţate de cort au fost ţinute aceste texte de către beduini: nu ştiau nici ce reprezintă, nici ce ar putea să facă cu ele. Până la urmă au încercat să le vândă, dar li s-a spus că sunt lipsite de valoare; până la urmă un anticar le-a oferit pe ele vreo 20 de dolari.
Din mână în mână, manuscrisele au ajuns în atenţia dr. John C. Trevor care le-a comparat cu Papirusul Nash, cel mai vechi manuscris biblic cunoscut pe atunci. Similitudinile au fost repede observate şi a început căutarea peşterii unde avusese loc marea descoperire. Într-un ţinut cu multe frământări politice, căutarea nu a fost uşoară, aşa că peştera cu pricina a fost redescoperită abia la începutul anului 1949. Odată ce a început să se vorbească tot mult de valoarea istorică şi arheologică a manuscriselor, a crescut şi entuziasmul pentru căutarea lor, aşa că beduini şi arheologi au muncit cot la cot până în 1956 pentru a găsi cele 972 de texte cunoscute astăzi şi descoperite în 12 peşteri.
La temelia Bibliei
Şi acum să vedem ce sunt de fapt Manuscrisele de la Marea Moartă. O colecţie de 972 de texte biblice şi extra-biblice, aşa cum spuneam. Doar că nu e suficient să spunem texte biblice, ci cele mai vechi texte biblice cunoscute până în prezent, având în vedere faptul că există specialişti care susţin că o parte dintre ele ar data încă din anul 408 î. Hr. Datarea cu Carbon 14 a indicat ca timp posibil anul 33 d. Hr., iar datarea paleografică a indicat perioada 225 î. Hr. – 50 d. Hr.
Textele sunt scrise în ebraică, aramaică, greacă şi nabateană, cele mai multe fiind pergamente, dar există şi papirusuri şi inscripţii pe bronz. Ce reprezintă aceste texte? Fragmente din Biblie (40%), apocrife (30%), manuscrise sectariene (30%). Ba mai mult, „scrierile conţin cea mai completă copie a cărţii lui Isaia, texte de rugăciuni, interpretări biblice, fragmente de poezii, texte de înţelepciune, dar şi o listă a tuturor locurilor funerare unde erau ascunse obiectele sacre şi profane ce alcătuiau tezaurul Templului de la Ierusalim înainte de a fi distrus de către romani în anul 70 d.Hr.”, scriu autorii volumului „Manuscrisele de la Marea Moartă-Qumran”.
Vă întrebaţi poate cum de s-au păstrat aceste manuscrise timp de două milenii? Ei bine, în peşterile de pe ţărmul Mării Moarte, aerul era uscat, iar curenţii de aer foarte puţini; apoi, unele pergamente au fost descoperite închise fiind cutii din lut. Toate acestea au fost condiţii propice pentru conservarea lor. E drept însă că primii cercetătorii nu le-au păstrat în cel mai bun mediu şi nici nu le-au mânuit cu foarte mare atenţie, folosindu-se bandă pentru lipirea lor. Nici transportarea lor dintr-un loc în altul sau depozitarea lor în Banca Turcă din Amann, în timpul conflictelor arabo-israeliene, nu au fost benefice. Consecinţele? S-au dezvoltat ciuperci, unele fragmente au devenit ilizibile, altele au fost pentru totdeauna distruse, iar altele s-au înnegrit. Astăzi, documentele sunt adăpostite de Muzeul Israelului, fiind păstrate în condiţii de penumbră, într-o cameră în care nivelul de umiditate şi temperatura sunt identice celor din peşterile din Qumran.
Cine a scris Manuscrisele de la Marea Moartă?
O astfel de întrebare s-a arătat a fi o mare provocare pentru cercetătorii din zilele noastre, iar teorii s-au născut destule. Cea mai cunoscută dintre ele îi indică drept autorii pe membrii sectei esenienilor, care a existat între secolele II şi I î.Hr. Se spune astfel că esenienii ar fi scris aceste texte şi le-ar fi ascuns în peşteri în timpul revoltelor din anii 66-68; nu au fost recuperate timp de aproape două milenii pentru că aşezarea de la Qumran a fost distrusă, iar manuscrisele- uitate. Alţi cercetători susţin că autori ai manuscriselor au fost şi membri altor secte, alături de esenieni.
O astfel de părere era aproape unanim acceptată până prin anii 1990, când s-au dezvoltat noi teorii. Rachel Elior, un celebru istoric israelian, susţine că esenienii nici măcar nu au existat in realitate, iar supoziţia-i are la bază faptul că în cele peste 900 de texte nu există nicio referire la esenieni. De partea cealaltă a baricadei se află profesorul Charles care afirmă că esenienii au fost pomeniţi de autori antici, precum Pliniu cel Bătrân şi Pliniu cel Tânăr.
Alţi cercetători sunt de părere că documentele ar fi opera unor evrei din Ierusalim şi că aceştia le-ar fi ascuns în peşteri după ce au fugit din cetatea Ierusalimului în anul 70. Şi supoziţiile privind autorii lor din Ierusalim sunt multiple: există voci care susţin că textile ar fi fost scrise chiar în Biblioteca Templului din Ierusalim, există voci care susţin că ar fi fost scrise în mai multe biblioteci din Ierusalim.
Ştiaţi că
* Manuscrisele de la Marea Moartă pot fi consultate online, graţie unei iniţiative a Muzeului Israelului din Ierusalim? Proiectul a fost dezvoltat în parteneriat cu grupul de internet Google şi realizează traducerea automată a documentelor în limba engleză..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu