Jocurile Olimpice

Mii de sportivi, sute de mii de spectatori şi miliarde de telespectatori iau startul  la maratonul Jocurilor Olimpice. Cea mai mare întrecere sportivă a lumii se deschide la Londra şi continuă o istorie de aproape trei milenii. Astăzi vă spunem mai multe despre jocurile olimpice din Antichitate, despre revigorarea lor la sfârşitul secolului al XIX–lea şi despre simbolurile care le guvernează.

În cinstea lui Zeus

Povestea Jocurile Olimpice începe în urmă cu aproape trei mii de ani în Grecia.Legenda spune că jocurile ar fi fost iniţiate de Heracles în cinstea tatălui său, Zeus, iar primele menţiuni vin din anul 776 î.Hr., dar se pare că asemenea competiţii se organizau cu destul timp înainte. Se numeau Olympiakoi Agones şi reuneau competiţii atletice care aveau loc în diferite arene ale oraşelor greceşti.
La fiecare patru ani, vara, bărbaţii de origine grecească îşi dădeau întâlnire în câmpia Olimpia şi timp de cinci zile se întreceau în diferite jocuri. Debutul întrecerilor era marcat de o procesiune solemnă din care nu lipsea defilarea concurenţilor şi jurământul olimpic. Tinerii de 18-20 ani erau primii care intrau în arenă, iar apoi venea rândul celor care concurau în probe de alergare, la lupte şi pugilat. Cea de-a patra zi era dedicată celor mai disputate probe: cea de pentatlon, alergărilor de care şi călăriei.
Ultima zi era ziua învingătorilor: cei mai buni concurenţi (Olimpionike, învingător la Olimpia) primeau o cunună din ramuri de măslin sălbatic, medalii, aveau parte de onoruri în oraşele de provenienţă şi îşi trăiau restul vieţii pe cheltuială publică. Vedetele incontestabile erau "periodonikes", adică bărbaţii care îşi menţineau titlul de campion la mai multe ediţii succesive sau erau câştigători a mai multor jocuri.
Mai trebuie ştiut că regulile lumii antice interziceau prezenţa femeilor la jocuri, în calitate de concurente sau de spectatoare. De asemenea, erau excluşi şi sclavii. Trebuie subliniat că pe tot parcursul desfăşurării acestor jocuri încetau orice conflicte politice şi militare dintre cetăţile greceşti, instituindu-se aşa-zisa „pace olimpică”.
Anul 392 a adus cu sine şi ultima ediţie a jocurilor olimpice antice, ele fiind interzise de împăratul roman Teodosiu I. În intervalul 776 î.Hr.-392 Jocurile Olimpice s-au desfăşurat neîntrerupt o dată la patru ani şi există consemnarea a 293 de ediţii.

Pierre de Coubertin, tatăl Jocurilor Olimpice Moderne

1500 de ani au trecut până când reluarea Jocurilor Olimpice a fost readusă serios în discuţie. Primul care a militat în acest scop a fost poetul şi ziaristul grec Panagiotis Soutsos, iar în 1859 un alt grec a şi sponorizat o primă ediţie a Jocurilor Olimpice Moderne. Totuşi, pentru Jocuri Olimpice în cadru organizat şi oficial, omenirea a mai avut puţin de aşteptat: la o conferinţa pe tema sportul international, organizată la Paris în 1894, ideea lui Pierre de Coubertin de a relua organizarea Jocurilor Olimpice a avut parte de aprecierile colegilor şi cei 79 de delegaţi din nouă ţări au aprobat în unanimitate propunerea sa. Aşa s-a născut şi Comitetul Internaţional Olimpic, aşa s-a stabilit ca primele Jocuri să fie găzduite de Atena, capitala Greciei.
În 1896, la Atena, 241 de participanţi din 14 ţări au concurat la 13 probe: atletism, nataţie, gimnastică, ciclism, lupte greco-romane, ridicare de greutăţi, scrima, tir, tenis etc. Stadionul Panathenaic, construit în anul 330 î. Hr. şi restaurat pentru Olimpiada din 1896, a găzduit probele de atletism, unde s-au făcut remarcaţi americanii prin câştigarea a nouă din cele 12 probe de atletism. Olimpiada din 1896 a mai adus şi prima competiţie de maraton, care se desfăşura 25 de mile, conform distanţei de la Maraton la Atena, alergată, în anul 490 î. Hr., de un soldat grec pentru a duce vestea victoriei împotriva persanilor. Şi tot un grec a câştigat şi maratonul din 1896: Spyridon Louis.
Pierre de Coubertin a supravegheat evoluţia Jocurilor Olimpice, iar în 1924 a avut bucuria de a organiza la Paris o primă ediţie de succes a Jocurilor Olimpice: au participat peste 3.000 de atleţi (peste 100 fiind femei) din 44 de ţări. Şi tot în 1924 s-a desfăşurat prima ediţie a Jocurilor Olimpice de Iarnă.

Simboluri olimpice

Flacăra olimpică, inelele olimpice, imnul olimpic şi mascota sunt câteva dintre simbolurile nelipsitele de la Olimpiadele de azi. Cinci inele înlănţuite şi-a imaginat Coubertin pentru a simboliza unitatea celor cinci continente. Ele sunt colorate în roşu, albastru, verde, galben şi negru, sunt aşezater pe fond alb, şi au fost ales astfel încât fiecare naţiune să aibă cel puţin o culoare reprezentată pe steagul naţional. În 1920, la Antwerp a fluturat pentru prima dată şi drapelul olimpic, iar în 1936, la Berlin, a fost introdusă torţa olimpică. E aprinsă în Olimpia, şi purtată până în ţara gazdă.
Din 1968 avem şi o mascotă olimpică. Chinezii i-au ales pe Beibei, Jingjing, Huanhuan, Yingying şi Nini pe post de mascote, pentru că, potrivit filosofiei antice chinezeşti, ei simbolizează cele cinci elemente primordiale ce alcătuiesc universul.
Sate olimpice cu mii de locuitori
De la 241 concurenţi în 1896 la aproape 11.100 din 202 de ţări, la Jocurile Olimpice de Vară de la Atena din 2004. Cam aşa arată evoluţia Jocurilor Olimpice pe parcursul a mai bine de un secol.  În 2012, Londra  a devenit primul oraş care este gazdă pentru a treia oară gazda Jocurilor Olimpice.

Olimpiade cu probleme

Cea mai mare competiţie sportivă a lumii nu a fost lipsită de probleme, fie că e vorba de boicoturi, de atentate sau de probleme de dopaj.  În 1956, la Melbourne, Olanda, Spania şi Elveţia au fost primele ţări care boicotat Olimpiada pentru a protesta contra represiunii sovietice în Ungaria, iar lista boicoturilor poate continua: Statele Unite şi alte 64 de ţări au refuzat să participe la Olimpiada de la Moscova pentru a protesta împotriva invaziei Afganistanului. În schimb, Uniunea Sovietică şi alte 14 ţări din blocul estic n-au participat la Olimpiada de la Los Angeles.
Cu dopajul, au existat probleme încă de la începutul secolului trecut: câştigătorul maratonului de la Olimpiada din 1904, Thomas Hicks, a primit de la antenorul său stricnină şi brandy pentru a putea termina cursa. 1960 a consemnat şi primul caz de deces la Jocurile Olimpice din cauza dopajului: danezul Knut Enemark Jensen, aflat sub influenţa amfetaminelor. A fost semnalul că testul antidoping trebuie introdus şi de atunci alţi şi alţi sportivi au fost depistaţi pozitiv.
Deşi au fost gândite ca jocuri ale păcii, Olimpiadele lumii moderne au avut de-a face şi cu violenţa: în 1972, Olimpiadei de vară de la Atlanta din 1996, a avut loc un atac terorist cu bombă în Centennial Olympic Park în care au murit 2 persoane şi 111 au fost rănite.


* În prezent, în programul olimpic figurează 35 de sporturi diferite şi 53 de discipline. Olimpiada de vară include  28 sports cu 38 discipline, iar cea de iarnă - 7 sporturi cu 15 discipline. Nouă sporturi sunt nelipsite în programul olimpic din 1896: atletism, ciclism, proba de garduri, gimnastică, ridicarea greutăţilor, tir, tenis şi lupte..