Povestea ouălor Fabergé

Cu multe milioane de lire sterline se vând creaţiile sale. Şi nici nu e de mirare, pentru că dincolo de metale şi pietre preţioase stau un talent, o imaginaţie şi o măiestrie incredibile. Vorbim de ouăle Fabergé, ouă pe care Peter Carl Fabergé le–a transformat în opere de artă. Povestea lor şi povestea creatorului lor le aflăm astăzi.

Bijutierul

E drept că era fiul unui bijutier, dar măsura talentului şi a imaginaţiei lui cu greu a putut fi întrezărită în anii tinereţii, atunci când ouăle Fabergé existau poate, dar numai în imaginaţia sa. Vorbim de Peter Carl Fabergé, bijutierul care avea să uimească o lumea întreagă atunci când a transformat oul de Paşti într-o bijuterie de cea mai înaltă clasă.
Peter Carl Fabergé, cunoscut de asemenea sub numele de Karl Gustavovici Fabergé, s-a născut, în Sankt Petersburg, în 30 mai 1846, în familia bijutierului de origine baltică  Gustave Fabergé. Talentul s-a transmis de la tată la fiu şi Peter Carl a urmat cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Dresda, unde familia se mutase; în 1846 a pornit în Marele tur al Europei, o călătorie menită să îl aducă în preajma celor mai mari bijutieri din Franţa, Germania şi Anglia şi în muzeele de top ale bătrânului continent.
La vârsta de 26 de ani se întoarce in Sankt Petersburg şi lucrează alături de foştii parteneri ai tatălui său. Cu ce se ocupau? Cu catalogarea, repararea şi restaurarea pieselor de colecţie ale Hermitage. În 1882, experienţa acumulată îi permite lui Peter Carl să preia frâiele afacerii. Obţine titlul de Maestru Aurar în timp record, dată fiind reputaţia lui. Apoi primeşte şi un ajutor: fratele sau mai mic, Agathon, un designer talentat şi plin de creativitate. Iar succesul avea să crească: în 1882, la expoziţia Pan Rusia, organizată al Moscova, cei doi au făcut senzaţie, iar Carl a primit medalia de aur şi medalia Sfântul Stanisias. Piesa de rezistenţă a standului lor a fost replica unei brăţări scite, din secolul IV î. Hr.; originalul se afla în colecţiile Hermitage şi nici măcar ţarul nu a putut face diferenţa între original şi copie. Aşa a intrat Casa Fabergé în atenţia familiei imperiale, iar în 1885, ţarul Alexandru III a acordat Casei Fabergé titlul de aurari ai Coroanei Imperiale
De la primul ou Fabergé
Tot din partea ţarului avea să vină, în 1886, comanda ce avea să schimbe destinul lui Carl: ţarul i-a comandat aurarului să facă un ou de Paşti pentru soţia sa, ţarina Maria. În anul următor, maestrul aurar avea libertate deplină asupra conceptului artistic, singura cerinţă a ţarului fiind ca oul să conţină o surpriză. Tradiţia acestei comenzi a continuat şi în vremea ţarului Nicolae II care dorea anual un ou Fabergé pentru mama sau şi unul pentru soţia sa.
Din ce era realizate aceste ouă? Din metale preţioase sau pietre semipreţioase şi erau decorate cu geme. Aşa se face că au devenit un simbol al luxului şi al artei bijutierului. Consecinţa? Ouăle Fabergé au devenit o cutumă în înalta societate rusă şi cele miniaturale erau purtate pe un lanţ, la gât.
Cele mai mari ouă au fost realizate pentru ţarii Rusiei şi tocmai de aceea sunt cunoscute sub denumirea de Ouă Fabergé Imperiale. Se pare că au fost realizate 50 de astfel de ouă, iar 42 dintre ele au supravieţuit până azi. Alte două ouă au fost comandate în 1918, dar nu au ajuns niciodată la familia imperială, dat fiind faptul că Nicolas II a fost executat în acel an.
Ouă de mari dimensiuni au fost confecţionate pentru  familia Kelch din Moscova, pentru ducesa de Marlborough, pentru familia Nobel, pentru familia Rothschilds etc. Astfel, numărul ouălor Fabergé de mari dimensiuni ajunge la 65 sau cel puţin atâtea ne sunt cunoscute astăzi; dintre ele doar 57 au supravieţuit şi se găsesc în muzee şi colecţii private din Rusia, Marea Britanie, SUA, Monaco, Qatar, Elveţia etc.
Ce fel de ouă a creat maestrul aurar pentru familia imperială? Care de care mai diferite. Unul dintre ele înfăţişa un ceas, altul un heruvim într-un car de luptă, altul – un palat, altul- renaşterea, altul – era inspirat de portretul lui Alexandru III sau de momentul încoronării, de iarnă, de copiii ţarinei etc.

Cum s-au împrăştiat ouăle Fabergé
Odată cu revoluţia bolşevică au apărut şi problemele pentru maestrul aurar: casa lui bijuterii a fost naţionalizată, iar el a fugit în Elveţia, acolo unde Peter Carl Fabergé  a şi murit în 1920. Multe din comorile Romanovilor au ajuns într-unul dintre cele mai vechi muzee ale Moscovei, iar ouă Fabergé – de asemenea. Pentru că avea nevoie de lichidităţi, Stalin a vândut multe dintre aceste minunăţii în anul 1927 şi după aceea. Între 1930 şi 1933, 14 ouă Fabergé imperiale au fost vândute în afara Rusiei pentru a aduna fonduri pentru noul regim.
Mai trebuie spus că Alexander şi Eugene, fiii lui Peter Carl Fabergé, au reuşit să ajungă la Paris şi să restaureze Casa Fabergé, în 1924.
Odată cu celebrele ouă şi alte bijuterii create de aceşti maeştrii au fost naţionalizate: Casa Fabergé devenise cel  mare producător de bijuterii din Imperiul Ţarist şi a realizat până în anul 1917,  între 150.000 şi 200.000 de obiecte, variind de la argintărie pentru masă, la cele mai rafinate obiecte de lux. Peste 500 de meşteşugari şi designeri lucrau în atelierele Fabergé.
În plan mondial, recunoaşterea a fost definitivă încă din anul 1900, cînd Casa a fost prezentă la un târg internaţional, organizat la Paris; aici, deşi nu se numărau oprintre concurenţi, Casa Fabergé a primit o medalie de aur, iar Peter Carl Fabergé  - titlu de „Cavaler de Onoarea al Legiunii”. Era o recunoaştere ce a venit în mod normal, dat fiind faptul că la Fabergé idea de bijuteria a primit un nou înţeles, iar tehnicile inovatoare erau la ordinea zilei.
* În 2004, Victor Vekselberg a cumpărat o colecţie Fabergé, cu nouă ouă şi alte 180 de obiecte, pentru o sumă estimată între 90 -120 milioane dolari.
* În noiembrie 2007, un ceas Fabergé clock, a fost vândut de Casa Christie*s  la licitaţie pentru 8,9 milioane lire sterline şi stabilea astfel trei recorduri: a devenit cel mai scump obiect rusesc, cel mai scump obiect Fabergé şi cel mai scump obiect de artă inspirat de timp, vândut vreodată..