Bolyai, familia cu muzeu şi crater pe Lună

Cu expoziţiile şi casele memoriale dedicate unor personalităţi ale culturii şi ştiinţei ne–am obişnuit: ele nu lipsesc în judeţul Sibiu, indiferent dacă starea lor e mai bună sau mai puţin bună; dar nu orice om de ştiinţă îşi împrumută numele unui crater de pe lună sau unei universităţi. Este cazul familiei Bolyai din Buia care a dat matematicii doi cercetători. Răsplata? Un crater pe lună şi o expoziţie în satul natal.


Care e imaginea pe care v-o evocă denumirea Buia? Un sat departe de Sibiu unde îţi propui să ajungi pentru că ştii că odinioară Mihai Viteazu a deţinut castelul de aici. Şi cam atât, îţi spui, la capitolul obiective turistice. Şi totuşi micul sat mai are o supriză: o celebră familie de matematicieni. Pentru împătimiţii teoremelor lui Thales sau ai axiomelor lui Euclid, teorema Bolyai-Gerwien nu e tocmai o necunoscută, aşa că mergând înapoi pe firul poveştii dai de Farkas şi Janos Bolyai şi aşa ajungi în Buia, satul celor doi matematicieni.

O expoziţie de suflet

În urmă cu câţiva ani, o mână de oameni au pus la punct o expoziţie în cinstea matematicienilor familiei Bolyai: tatăl Farkas şi fiul Janos. Într-o casă aflată în apropierea bisericii catolice, traiectoria ştiinţifică a tatălui şi cea a fiului sunt reconstituite prin scurte prezentări biografice, fotografii, cărţi studiate sau volume semnate de cei doi. Locul nu are statut de muzeu, nici nu are pretenţii, ci se vrea a fi "o casă de amintire a familiei Bolyai", aşa cum o numeşte învăţătorul Szabo Karoly. El este cel care-ţi deschide poarta spre universul matematicienilor din Buia şi cel care a muncit, alături de reprezentaţii Societăţii Bolyai din Târgu Mureş, pentru ca acest loc să existe.
Desigur, multe ar mai fi necesare pentru ca pulsul matematcii de la Buia să fie mai pregnant: poate o sursă de căldură sau poate câteva foi de hârtii pe care Farkas şi Janos şi-au aşezat peregrinările în lumea matematicii. Şi totuşi, un lucru e sigur: plimbându-te pe uliţele satului, privind statuia lui Farkas Bolyai îţi poţi imagina o siluetă aplecată peste cifre, drepte şi unghiuri.

Satul, universitatea, Luna

În 1775, în localitatea Buia se năştea Farkas Bolyai, un copil care la şase ani îşi uimea deja profesorii din Sibiu prin capacităţile în ale matematicii şi limbilor străine. Şi-a continuat studiile la Cluj, la universităţile de la Jena şi Göttingen, s-a întors la Buia pentru o scurtă perioadă şi apoi s-a stabilit la Târgu Mureş. Constanta vieţii sale? Matematica, aşa că bucuriile au venit din corespondenţele cu Carl Friedrich Gauss, matematicianul german pe care îl cunoscuse la Göttingen, şi din faptul că fiul său, Janos, i-a împărtăşit pasiunea.
János Bolyai (1802 -1860) a fost considerat de Gauss ca "un geniu de primă clasă", iar motivul e unul pe măsura aprecierilor: la doar 30 de ani el a publicat un tratat despre un sistem complet al geometriei non-euclidiene. Tratatul nu avea mai mult de 24 de pagini şi a fost publicat ca un apendix la lucrarea tatălului său, Tentamen. Cu toate acestea, peste 20.000 de pagini manuscris cu demonstraţii şi teorii matematice, au fost lăsate moştenire de Janos Bolyai. În astfel de pagini, el a pus bazele geometriei diferenţiale hiperbolice, pe care este construită Teoria relativităţii a lui Albert Einstein, spun specialiştii. De recunoaşterea meritelor sale ştiinţifice nu a avut parte, din păcate, în timpul vieţii: abia la câţiva ani după moartea sa, Apppendixul a fost tradus în franceză şi italiană, specialiştii recunoscându-i astfel cercetările. În geometrie există şi o teoremă care-i poartă numele. Istoria ei este destul de complicată: se pare că teorema ar fi fost formulată în premieră de Farkas Bolyai, dar că primii care au reuşit, independent unul de celălalt, demonstrarea ei ar fi fost Janos Bolyai (în 1833) şi P. Gerwien (în 1835). Alţi specialişti susţin că aceeaşi teoremă ar fi fost formulată şi demonstrată, tot independent, cu câţiva ani mai devreme de W. Wallace.
Numele lui Janos Bolyai stă pe firmamentul Universităţii clujene Babeş-Bolyai, şi pe un crater de pe Lună. Craterul a fost denumit astfel în 1970, de Uniunea Astronomică Internaţională. Are un diametru de 135 km şi se găseşte în atmosfera sudică de pe faţa întunecată a Lunii.