Clopote şi inscripţii de la 1500 în turnurile Sibiului

* Iarna se numără înălţimea monumentelor şi anii pe care–i adună turnurile din Sibiu, iar pentru calcule ar fi bine să vă pregătiţi un creion şi o hârtie căci totul se măsoară în cifre de ordinul sutelor şi miilor: cel mai vechi clopot din Sibiu are 501 ani, în turnul Bisericii Evanghelice trebuie să urcaţi 192 de trepte şi să ţineţi socoteala zecilor de ani scrijeliţi pe pereţi, iar la Catedrala Mitropolitană Ortodoxă un clopot de 1345 Kilograme ţine isonul timpului*

Când vine vorba de hoinăreli (cu folos, se înţelege), suntem neîntrecuţi şi pentru că ne place compania, astăzi vă invităm să călătoriţi alături de noi la înălţime. Am hoinărit prin măruntaiele Sibiului, iar acum e timpul să ne aventurăm în înaltului cerului. Totuşi, trebuie să recunoaştem că e cam mult spus “înaltul cerului”, dar asta e, am colindat prin cele mai înalte puncte ale Sibiului. Deci s-o pornim la plimbare prin turnurile Sibiului şi să începem cu dreptul, adică în turnul Bisericii Evanghelice.

Lumea de la 73 de metri înălţime

3 lei. Atât vă costă să priviţi Sibiul de la înălţime. De la înălţimea turnului Bisericii Evanghelice. Cum nu e încă sezon, turnul poate fi vizitat doar sâmbăta şi duminica, aşa că înarmaţi-vă cu ceva curaj, încălţaţi pantofi comozi şi luaţi cele 192 de trepte la picior. Da, aţi citit bine, atât trebuie să urcaţi ca să ajungeţi deasupra Sibiului. Cele 192 de trepte vă duc doar până la înălţimea de 55 de metri, în rest până la 73 metri, accesul este interzis.
Până să urcaţi însă 55 de metri, edificiul vă oferă destule surprize plăcute. De pildă, de cum intraţi în turn, căscaţi bine ochii spre pereţii ce vă mărginesc urcuşul. Aici, pe aceşti pereţi, oameni şi secole îşi dau întâlnire, prin tot soiul de inscripţii, reprezentând fie ani, fie iniţiale. 1578, 1609, 1767 sunt câţiva dintre anii scrijeliţi. Unii sunt uşor de citit, alţii – mult mai greu de descifrat, aşa că sub semnul întrebării stă o inscripţie dibuită aproape de intrarea în turn. Dacă ochii nu m-au înşelat, anul inscripţionat este 1354.
Am tot urcat, am tot urcat, scările de piatră au dispărut şi locul lor a fost luat de cele din lemn, iar deodată după un culoar de câţiva metri, culoar îngrădit de lemn, hăul se deschide înaintea ta. Singurul sprijin – scheletul de lemn şi fier care te duce în sus. Dacă ai teamă de înălţime, e bine să urci având mereu privirea aţintită în sus şi tot aşa, ajungi la cele trei clopote. Sute de kilograme de metal sunt bine ancorate pe un schelet de metal. Cercetezi cu privirea elemente decorative, ani: clopotul din mijloc a fost turnat în anul 1891. Istoria clopotului începe încă din secolul al XIV-lea: atunci a fost turnat şi a fost topit şi turnat din nou în 1891 pentru că s-a fisurat şi nu mai putea fi utilizat.
Mai urcăm puţin şi gata, am ajuns la destinaţie: din cele patru turnuleţe vezi Sibiul celor patru zări. Înăuntrul turnului peisajul se schimbă: cerul e înlocuit de împletituri de lemn, fier şi ţiglă. Cei 18 metri de deasupra ta se transformă într-o văgăună neagră care se sprijină pe piloni metalici de vreo 10 x10 centimetri.

Clopote de o tonă, la Biserica Romano-Catolică

Tare ne-am fi dorit să călătorim împreună şi în turnul Bisericii Romano-Catolice, dar cum nu e deschis spre vizitare, ne putem doar imagina zecile de trepte şi clopotele de o tonă.
Turnul Bisericii Romano-Catolice măsoară 47 metri şi adăposteşte trei clopote masive şi unul din ceasurile care dau ora exactă a Sibiului. Clopotele ce răsună astăzi din acest turn au fost sfinţite în 29 martie 1931 şi au bătut pentru prima oară în ziua de Paşti. Au fost turnate la Sibiu, de inginerul Fritz Kuntz, care a avut grijă să respecte adevărul istoric.
Să pornim pe firul poveştii: istoria acestor clopote începe în secolul al XIX-lea când au fost turnate pentru prima oară, în perioada belică au fost topite şi apoi turnate din nou în 1931. Cel mai mare clopot are 570 kg şi poartă următoarea inscripţie: “A sunat crucea lui Cristos copiilor Cerului şi Pământului, dintr-o donaţie a Magdalenei Filek”. Al doilea clopot cântăreşte 325 kilograme şi a fost turnat în 1864 în cinstea Sf Adalbert, episcop şi martir al lui Cristos. 140 kilograme are cel mai mic clopot şi poartă inscripţia: “Sf. Maria binecuvântată născătoare de Cristos, roagă-te pentru noi. Din donaţiile sibienilor şi arta lui Friedrich Kauntz răspândesc din nou laudă Neprihănitei.”
Ceasul din turnul Romano-Catolice a fost instalat în 1974.

Veteranul: Turnul Sfatului

Urcăm acum într-un alt turn: cel al Sfatului. Este veteran al călătoriei noastre de astăzi, având în vedere că datarea turnului este cuprinsă în perioada 1224 -1241. Simbolul Sibiului e concurent de seamă al Bisericii Evanghelice la capitolul vechi inscripţii. Şi aici, de cum începi să urci scările de piatră, oameni din alte secole îţi întretatie drumul  Georg Wolff vine din anul 1686, Tobias K- din 1766, I C Storck – din 1757 şi lista poate continua pentru cei care au răbdare să se aplece asupra zidurilor înnegrite şi mâncate de ani. Din păcate, pe unele porţiuni, zidurile au avut parte de reparaţii, aşa că scrijeliturile stau ascunse sub straturi de ciment. În consecinţă, priviţi cu atenţie arcadele uşilor de la primul nivel.
Urci etaj după etaj, şi aproape de vârful turnului dai şi de mecanismul ceasului. Pe o foaie îngălbenită citeşti că în Sibiu a fost instalat cel de-al doilea ceas de turn din România. Ei, ceasul care ne măsoară timpul azi e mult mai tânăr: în 19 decembrie 1906 s-a pus în funcţiune ceasul din Turnul Sfatului. Şi tot din istoria de la înălţime a Turnului Sfatului: în 1826 a primit haine noi, adică un acoperiş de cupru, dar în 1917, acesta a fost confiscat.

Centenara Catedrală Ortodoxă

De poveşti e plină şi Catedrala Mitropolitană Ortodoxă din Sibiu. A fost ridicată pe locul unei vechi bisericuţe greceşti, iar astăzi domină împrejurimile cu o înălţime a turnurilor de 45 metri, la care trebuie adăugaţi cei 1,5 metri pe care îi măsoară crucile aşezate pe turnuri.
Povestea clopotelor de aici este similară cu cea de la Bisericile Evanghelică şi Romano-Catolică. Au existat la început patru clopote, lucrate de Friederic Seltenhofer, iar greutatea lor era semnificativă: 1345 Kg, 790 Kg, 723 Kg şi 168 Kg. În perioada primului război mondial  trei dintre ele au fost topite, doar clopotul cel mare păstrându-şi locul în turnul de miazănoapte.
Popasul prin turnurile Sibiului se încheie la Biserica Azilului. Dar ea nu intră în topul celor mai înalte clădiri  vechi ale Sibiului, veţi spune. Şi aveţi dreptate, dar să nu uităm că acest lăcaş de cult este considerat de unii istorici ca datând de la sfârşitul secolului al XIII-lea. Ei bine, noi nu am poposit aici pentru a căuta dovezi ale senectuţii, ci pentru a asculta clopotul bisericii. Este cel mai vechi clopot ce se aude astăzi în Sibiu: datează de la 1509 şi poartă inscripţia „ad iuva nos deus”. Are o înălţime de 112 centimetri şi un diametru de 44 centimetri. Merită să mergeţi la Biserica Azilului să-l vedeţi şi nici nu trebuie să urcaţi zeci de trepte, pentru că acest clopot este suspendat în exteriorul bisericii, la înălţimea medie a unui om.

Uriaşii Sibiului:
Biserica Evanghelică- 73 metri
Hotel Continental-Ibis – 52,75 metri
Biserica Romano-Catolică- 47 metri
Hotel Golden Tulip – 46 metri
Hotel Ramada – 45,10 metri
Catedrala Ortodoxă Mitropolitană – 45 metri.