Sibiul statuar

Prinţul Fericit. Probabil destui dintre noi ne amintim povestea lui, o poveste citită demult, în anii copilăriei, şi ştearsă din memorie. Povestea Prinţului Fericit mi-a năvălit în minte  prima oară când am trecut prin Parcul ASTRA. Aici nu există columna înaltă cu statuia Prinţului care priveşte peste întreg oraşul, dar există multe busturi care te urmăresc cu privirea când străbaţi aleile. Cu gândul la povestea lui Oscar Wilde, am luat oraşul la picior în căutarea statuilor şi busturilor. Unele par a fi în suferinţă din cauza pungilor de plastic, a pachetelor goale de ţigări, a dozelor de Cola care "pietruiesc"cărarea până la ele. Altădată, civilizaţia citadină "contribuia" la punerea în valoare a soclurilor, pe care se înghesuie alte rămăşiţe gastronomice. Alteori, viaţa pare mai uşoară şi pentru statui, mai ales că unele au fost de curând "dichisite".


Cum să faci să-l întâlneşti pe Slavici? Cum să faci să schimbi două vorbe cu Badea Cârţan şi să-l întrebi cum a fost drumul spre Roma? Sau cum să ajungi în preajma unei împărătese? E cam... imposibil, veţi spune. Dar, dacă vă hotărâţi să "bateţi" puţin Sibiul, aproape vă îndepliniţi aceste dorinţe. Trei ore - de atât am avut nevoie ca să-i întâlnim pe Slavici, badea CârţaN, pe împărăteasa Maria Tereza, pe Împăratul Francisc I, pe Sf. Nepomouk, pe Mitropolitul Şaguna. Şi cum nu ne-am întors înapoi în timp, în diferite secole, ne-am întâlnit cu chipurile lor sculptate.  

Parcul unde te întâmpină cultura

Nouă perechi de ochi te urmăresc când treci prin Parcul ASTRA. Oricum dacă te hotărăşti să pleci în căutarea statuilor, punctul de debut sau cel de final al expediţiei trebuie să fie Parcul ASTRA, nu de alta dar aici e întâlnirea cea mai marcantă. Tineri se plimbă agale pe alei, bunici şi bunicuţe se odihnesc câteva clipe PE o bancă, într-un colţ - pasionaţii şahului îşi continuă campionatul. Toţi par indiferenţi la cei 18 ochi care îi veghează. Doar un copilaş, ce abia a învăţat să se ţină pe picioare, se încumetă să-şi ridice privirea spre figura impunătoare a Mitropolitului Şaguna. Timotei Cipariu (sculptor Gavril Abrihan), Andrei Mureşanu, Andrei Şaguna (busturi realizate de Gyenge Imre), George Bariţiu (Oscar Spathe), Gheorghe Lazăr, Badea Cârţan (Kurtfritz Handel), Octavian Goga (Ada Geo Medrea) şi Emanoil  Gojdu şi-au găsit locul nu doar în cultura română, ci şi pe aceeaşi alee a parcului ASTRA. O dâră albicioasă care pleacă de pe umărul lui Timotei Cipariu nu te lasă să nu-ţi aminteşti de lupta pe care statuile din Parcul ASTRA au dus-o cu alţi colocatari ai parcului: ciorile. În rest, totul e bine, am putea zice, doar că statuia lui Bariţiu, recent reabilitată, are o culoare ce o scoate din armonia cromatică a suratelor ei. Şi pentru că despre personalităţile omagiate în parcul ASTRA se presupune că mai ştim câte ceva, vă spunem câteva curiozităţi despre statui: veteran e George Bariţiu, al cărui bust a fost realizat în 1912, iar din 1924 locul lui în Parcul ASTRA a rămas neschimbat. 1973 a fost anul cel mai prolific: de atunci locuiesc în parcul sibian Goga, Lazăr şi Şaguna. Ultimul sosit în panteonul personalităţilor este Emanoil Gojdu.

 Solitarii: Slavici, Eminescu

 O frunză şi-a găsit un loc bun de odihnă: umărul lui Slavici. Şi se pare că e bine "poziţionată" pentru că scapă privirilor celor care adună frunzele din parc. E solitară, la fel ca statuia lui Ioan Slavici. Locuiesc pe o alee unde nu au parte de vecinătatea altor personalităţi, dar sunt tot în parcul ASTRA. Bustul lui Slavici e opera sculptoriţei Linca Călin şi a fost aşezat în parc în 1979,  cu prilejul aniversării a 95 de ani de la apariţia Tribunei. În octombrie 1938 scriitorii Ion Minulescu şi Cezar Petrescu au poposit în parcul Sub Arini să-l caute pe Eminescu. Statuia poetului a fost dezvelită atunci pe una din aleile Parcului Sub Arini şi de două ori pe an este loc de pelerinaj pentru elevi şi studenţi.  

Cavalerul îngropat în plăcuţe

 Din Sub Arini până în cartierul Terezian ai ceva de mers, dar merită, mai ales dacă în drum mai cauţi şi alte statui. Prima de care dai e cea din curtea Muzeului de Istorie. Un cavaler de aproximativ trei metri înălţime e apărătorul vechii Primării a oraşului. Privirea lui cuprinde curtea şi pe fiecare vizitator în parte. Wehrmann In Eisen e cavalerul, un cavaler îngropat în plăcuţe. Se pare că statuia lui a fost realizată în jurul anului 1915 din subscripţie publică. Armura cavalerului e una inedită: plăcuţe mici metalice o alcătuiesc, iar pe fiecare dintre ele e înscris numele unui donator. Aşa că dacă treceţi pe la Muzeul de Istorie priviţi-l cu mai multă atenţie pe cavalerul ai cărui ochi vă urmăresc paşii. Şi cum în acest muzeu vă aflaţi în compania cavalerului îngropat în plăcuţe, trebuie să ştiţi că şi la Palatul Brukenthal veţi avea parte de companie, pentru că intrarea e străjuită de două statui din piatră.

 Veteranul Nepomouk

La doi paşi de Palatul Brukenthal e Biserica Romano-Catolică. În curtea interioară a Casei parohiale romano-catolice se găseşte statuia lui Nepomouk. Localnici sau turişti vin aici să-l întâlnească; zilele acestea ei se strecoară printre schelele ridicate în curtea parohiei. Iniţial, statuia Sfântului Martir Johannes Nepomouk a fost amplasată în faţa bisericii, în Piaţa Mare. În anul 1948, statuia a fost îndepărtată şi timp de mai multe decenii a zăcut în curtea Muzeului Brukenthal. În 1987 a fost restaurată şi instalată în curtea casei parohiale. Se pare că Nepomouk e veteran în Sibiu, statuia fiind realizată în 1738. Şi dacă Nepomouk nu mai locuieşte în Piaţa Mare, aici îl găsim pe Gheorghe Lazăr. E o statuie în mărime naturală, aşezată pe un soclu mic, aşa că Gheorghe Lazăr din Piaţa Mare e punct de atracţie pentru cei dornici să se imortalizeze în fotografii.

 O împărăteasă şi un covor de ambalaje


Din Piaţa Mare te decizi să mai iei puţin oraşul la picior şi ajungi în cartierul Terezian. Maşini, oameni grăbiţi, Independenţa şi iată-te la podul Mariei Tereza. O apă liniştită şi tăcută, un pod rulant zgomotos - fac parte din peisaj. La fel şi podul de piatră şi stemele Sibiului sculptate pe piloni. Străbaţi câteva străzi şi ajungi la statuia Împărătesei Maria Tereza. Să nu vă închipuiţi că aici ar fi vreun covor roşu, dar un "covor" există totuşi. Din păcate însă, spaţiul verde în care este amplasat bustul Împărătesei e bine căptuşit cu tot soiul de capace, cu pahare de unică folosinţă, cu pungi de seminţe. Cel mai original covor se prelungeşte pe soclul statuii, unde zac îngrămădite alte minunăţii ale ambalajelor secolului XXI. Bustul Mariei Tereza a fost turnat în bronz la Budapesta şi a fost amplasat în cartierul Terezian în 27 iulie 1909. În faţa monumentului a existat o figură de bronz a unui orfan depunând o coroană de flori. (Sibiu. Ghid cultural-turistic) Repetăm drumul, dar de data aceasta în sens invers şi aşa ajungem la statuia lui Olahus de lângă Biserica Ursulinelor. Privirea îţi trece pe lângă elevii ce ies pe poarta Colegiului "Andrei Şaguna", pe lângă zidurile imense ale Bisericii Ursulinelor şi ţi se opreşte pe albul statuii lui Nicolae Olahus. Monumentul a fost dezvelit în iunie 1996.

 Schiller a trecut centenarul, Francisc I aşteaptă bicentenarul

Suntem în piaţa ce poartă numele scriitorului german Friedrich Schiller. Bustul lui e puţin ascuns în colţul unei clădiri, faţa lui e un amestec de alb şi negru, iar nişa în care e amplasat e cam scorojită... Privirea lui cată totuşi în depărtare. Statuia lui Schiller e opera sculptorului Thomas  Khuen şi a fost donată oraşului în august 1905, la comemorarea a o sută de ani de la moartea scriitorului german. Statuia de la centenar a trecut şi ea de centenar. În spaţiul germanic rămânem şi dacă o luăm pe bdul Corneliu Coposu. Dintr-o nişă a zidului cetăţii, te priveşte Împăratul Francisc I. Bustul lui are aproape 180 de ani şi a fost realizat de sculptorul vienez Procop.

Coşbuc şi Oberth - vecini pe Victoriei
Pe băncile din faţa vechii primării se înghesuie câţiva studenţi şi câţiva vârstnici. "Ai văzut orarul? Mâine e full." Abia au început cursurile şi se vor mai aşeza de multe ori în acest an pe băncile din faţa lui George Coşbuc ( Bustul lui George Coşbuc poartă semnătura lui Corneliu Medrea). Poate l-au privit şi studiat cu atenţie în urmă cu câteva zile, acum trec indiferenţi pe lângă bustul lui. Doar un copil se îndreaptă  spre soclul pe care este amplasat Hermann Oberth. Deocamdată nu ştie nimic de el, dar are câteva idei despre rachete. Un scriitor şi un om de ştiinţă împart părculeţul din faţa fostei Primării. *** Lângă un om de ştiinţă şi un scriitor am încheiat turul statuilor, dar lista rămâne deschisă dacă vă decideţi să porniţi în căutarea lor, pentru că pe lângă busturile din cimitirele oraşului, mai sunt şi monumentele. Sibiul cultural-european e şi cel al statuilor.

 De obicei, statuile şi busturile sunt realizate pentru a omagia personalităţi  sau pentru a evoca evenimente istorice, totuşi există şi ocazii când statuile creează evenimente. În 1986, la aniversarea celor 100 de ani ai Statuii Libertăţii din SUA, sărbătorile s-au întins pe trei zile şi au atras 12 milioane de oameni. Colosul din Rhodos şi statuia lui Zeus din Olimpia au intrat demult în lista celor şapte minuni ale antichităţii, iar Moai din Islanda se regăseşte pe lista minunilor lumii moderne.

Giganţii din lumea statuilor măsoară peste 100 de metri. Japonezii se mândresc cu Ushiku Daibutsu, care are nu mai puţin de 120 m , iar chinezii îl au pe Guanyin - de 108 metri. În Europa, primii în top sun portughezii - statuia lui Iisus din Almada depăşeşte cu 3 suta de metri. Petru cel Mare al ruşilor este omagiat printr-o statuie de 96 metri. Dar se pare că supremaţia va reveni americanilor care plănuiesc "Crazy Horse", un monument ce va avea...172 metri..