O Armată de teracotă pentru nemurirea unui împărat

Peste 8.000 de soldaţi, 130 de care de luptă cu peste 600 de cai – aceasta este Armata de teracotă pe care Împăratul Qin Shi Huang a gândit–o pentru a–şi apăra nemurirea. Timp de două mii de ani, armata a zăcut neştiută în adâncurile pământului, iar de la descoperirea ei strânge mii de vizitatori şi sute de demersuri ştiinţifice.

Doar în filme au văzut cei mai mulţi dintre noi armate gata de luptă. Ei bine, tot dintr-un film pare ruptă imaginea miilor de soldaţi ai Împăratului Qin Shi Huang, mai ales că nu e vorba de soldaţi în carne şi oase, ci de soldaţi creaţi din teracotă. Şi totuşi, soldaţii, miile de soldaţi, există şi fac deliciul celor care vizitează oraşul chinez Xi'an. 

2.000 de ani de viaţă

În epoca modernă viaţa ineditei armate începe în primăvara lui 1974 când un fermier chinez a descoperit situl arheologic al soldaţilor de teracotă. Vestea s-a răspândit repede în sat şi tot atât de repede s-au născut şi primele temeri. Bătrânele satului au spus atunci că săpăturile l-au deranjat pe Zeul Pământului, aşa că la lăsarea nopţii au venit în locul cu pricina pentru a aduce ofrande zeului.

Un an mai târziu, arheologii anunţau că au descoperit trei morminte ce adăpostesc nu mai puţin de 6.000 de soldaţi din lut. De atunci, numărul soldaţilor s-a tot mărit, iar surprizele nu par să se oprească aici. Cercetările specialiştilor arătă că, de fapt, povestea ineditei armate începe în urmă cu două milenii, în perioada 221 - 206 î. Hr.

Armata a fost construită din ordinul primului împărat al dinastiei Qin: Qin Shi Huang, iar impresionant e faptul că nici unul dintre soldaţi nu seamănă cu un altul. De la uniforme, la trăsăturile şi expresia feţei, de la păr, la armură, fiecare soldat a fost puternic individualizat. Punctul lor comun? Toţi au fost realizaţi în mărime naturală şi recreează o armată adevărată de la soldaţi, la generali, de la cavalerie la fanfară. 

Meşteşug curat 

Tehnica de realizare e uimitoare, spun specialiştii, pentru că ea îmbină producţia în serie, atât de obişnuită în zilele noastre, şi arta meşteşugarilor. Capetele, braţele, picioarele şi corpurile soldaţilor au fost create separat din lut, arse şi abia apoi asamblate. Spre final au intervenit meşteri pricepuţi în crearea detaliilor (feţe, îmbrăcăminte etc.), pentru ca la sfârşit fiecare statuie să fie aşezată la locul ei, în funcţie de rangul soldatului şi de îndatoririle acestuia. Pentru arta chineză, statuile reprezentând soldaţi aflaţi în genunchi sunt considerate a fi cele mai de preţ, având în vedere fineţea şi varietatea detaliilor.

Armele originale cu care a fost înzestrată armata au fost furate de hoţi. Împăratul anticipase astfel de probleme şi a dat ordin să fie construit un... sistem anti-efracţie. Meşteşugarii vremii au construit un dispozitiv de arcuri şi săgeţi cu acţiune automată şi care trebuia să rănească orice intrus. Se pare că eficacitatea sistemului nu a atins cotele dorite, iar acest fapt poate fi încadrat la excepţii. Este cunoscut faptul că Qin Shi Huang acorda o mare atenţie dotării armatei sale şi răsplătea invenţiile militare cu pungi de aur.

Ştiinţa meşteşugarilor antici a fost pusă la încercare şi atunci când au căutat formula prin care coloritul statuilor să doinuie peste ani. Se pare că toţi luptătorii au fost decoraţi în culori strălucitoare, însă cele două milenii petrecute în adâncul pământului le-au şters vopseaua. De o surpriză plăcută au avut parte cercetătorii în aprilie 1999 cînd au descoperit şase soldaţi pe ale căror corpuri se găseau porţiuni mari de vopsea colorată. 

Muzeu pe 20.000 metri pătraţi 

Situl arheologic unde a fost descoperită Armata de teracotă a devenit casă pentru ineditele artefacte: pe locul gropilor au fost construite trei săli imense, adică un muzeu ce se întinde pe nu mai puţin de 20.000 metri pătraţi. Gropile au fost descoperite la o adâncime de 7 metri şi se găsesc la 1,5 kilometri distanţă de locul de îngropare a Împăratului.

Cea mai mare dintre sălile muzeului are o suprafaţă de 14.000 metri pătraţi şi e populată cu războinici şi cai. În cea de-a doua sală, un contingent militar (infanterişti, cavalerişti şi arcaşi) e gata de luptă, iar în ultima sală se află comandamentul armatei. Grija chinezilor pentru detalii se vădeşte şi în dispunerea armatei în cele trei gropi: groapa cu grosul armatei este aşezată în direcţia din care se produceau năvălirile în urmă cu 2000 de ani, iar groapa reprezentând comandamentul este cea mai ferită.

Pe lângă cele trei gropi principale, au fost descoperite gropi secundare ce adăpostesc morminte, schelete de păsări şi de animale rare. 

O armată pentru viaţa de apoi 

Am pomenit de locul de îngropare a Împăratului şi acum să elucidăm misterul. De numele  împăratului Qin Shi Huang se leagă multe dintre realizările Chinei Antice, dar şi multe dintre faptele de groază ce au traversat mileniile. Qin Shi Huang a fost conducătorul ce a unificat China, conducătorul ce a demarat ample reforme politice şi economice şi conducătorul îndrăgostit de tot ce intra în categoria enorm. Lui i se datorează prima versiune a Marelui Zid Chinezesc, precum şi unul dintre cele mai marei mausolee din lume. Povestea acestui mausoleu şi a Armatei  de teracotă începe pe vremea când Împăratul avea doar 14 ani, susţin unii istorici. Fidel credinţei că după moarte sufletul omului poate vieţui în continuare într-o altă lume, Qin Shi Huang a urmat exemplul înaintaşilor săi şi a pornit construcţia unui mausoleu pentru viaţa de apoi. Nu s-a limitat însă la copierea unor modele şi a considerat că în cealaltă viaţă trebuie să-şi aibă aproape armata. Aşa s-au „născut” soldaţii de teracotă.

La un secol după moartea împăratului, istoricul chinez Sima Qian scria că 700.000 de oameni au muncit la ridicarea mausoleului. Cifra nu trebuie să mire, susţine istoricul britanic John Man, care face şi un calcul: doar pentru fundaţie ar fi fost necesară munca a 16.000 de persoane, timp de doi ani. Mormântul împăratului se găseşte sub o piramidă înaltă de 76 metri.

Mausoleul a fost ridicat, dar misterul în jurul lui este păstrat şi astăzi. Legendele locului spun, de pildă, că toţi cei care au muncit aici au fost ucişi. Secretele nu au fost dezlegate nici astăzi: pentru a conserva situl, autorităţile au decis să nu deschidă mormântul împăratului, dar l-au cercetat cu ajutorul razelor infraroşii. Şi legendele încep să se confirme. Sima Qian susţinea că mormântul înclude replici ale unor palate şi turnuri, obiecte de o rară frumuseţe, precum şi o sută de râuri din mercur, reprezentând corpuri cereşti. Ei bine, cercetările contemporane au relevat faptul că în solul din jurul mausoleului concentraţiile de mercur sunt de o sută de ori mai mari decât media normală, aşa că specialişţii nu exclud posibilitatea ca o parte din legende să fie adevărate. În ceea ce priveşte supoziţiile uciderii muncitorilor, nici aceste poveşti nu sunt de neglijat: Qin Shi Huang era recunoscut pentru cruzimea lui. Se spune că a dat ordin ca zece mii de prozinieri să fie ucişi în faţa lui; a scos în afara legii învaţăturile lui Confucius şi a îngropat de vii mulţi învaţaţi confucianişti.  

Ştiaţi că

*În 1978, Jacques Chirac, preşedintele Franţei, a vizitat muzeul şi a susţinut că armata Qin este cea de-a opta minune a lumii antice?
*Regina Elisabeta a II-a a Angliei se numără printre puţinii străini care au primit permisiunea de a merge printre şirurile de soldaţi din teracotă?

* Ultimele măsurători arată ca palatul din mausoleul lui Qin Shihuang are o suprafaţă de 41.600 metri pătraţi?

* Qin Shihuang a murit în timpul unei expediţii militare, aşa că a fost înmormântat la două luni după moartea sa? Pentru a preveni eventuale turbulenţe, decesul a fost ascuns poporului, iar carul imperial era în permanenţă înconjurat de care cu peşte pentru a masca mirosul corpului în putrefacţie.

* Din 1987, mausoleul figurează pe lista patrimoniului protejat de UNESCO?

* Pe lângă miile de statui din lut au fost descoperite statui din bronz, decorate cu 1720 de piese din aur şi argint?
 

O atracţie de top se dovedeşte a fi armata de teracotă şi în Europa: 20 de luptători şi 120 de obiecte din mausoleu au fost expuse în septembrie 2007- aprilie 2008 la British Museum din Londra, iar succesul a întrecut orice aşteptări, asigurând cel mai bun an din istoria muzeului. Dată fiind cererea mare de bilete, s-a decis prelungirea programului de vizitare până la miezul nopţii, în zilele de joi şi duminică, iar uneori porţile muzeului trebuia să fie închise din cauza mulţimii de vizitatori..