Capadocia, săpată în stâncă

Peste 30 de mănăstiri şi capele, cu fresce datând din secolele IX–XI, sute de locuinţe şi hoteluri – toate săpate în stâncă – aşa arată vechea Capodocie în valea Göreme şi în împrejurimi. În plin sezon, peste 2.000 de turişti vin zilnic aici, atraşi de frumuseţea şi ineditul peisajului. În urmă cu nouă milioane de ani, erupţiile vulcanice au început să creeze piloni şi minarete în care primii creştini şi–au construit mai târziu biserici şi locuinţe .


Valea Göreme a vechii Capodocia, ţinut situat în Turcia de azi, este unul dintre punctele de atracţie ale ţării. Turişti din toate colţurile lumii vin aici pentru a se ruga în biserici construite de creştini în urmă cu peste o mie de ani şi pentru a locui în casele săpate în stâncă. Piloni din stâncă, ferestruici şi intrări abia mijite definesc peisajul din această vale, pentru că aici, casele şi bisericile au fost săpate direct în roca vulcanică. Eroziunile şi erupţiile ce s-au întins pe mai multe milenii (de acum 9 milionae de ani până acum 3 milioane de ani) au făcut ca Valea Göreme şi împrejurimile să fie astăzi presărată cu tot soiul de formaţiuni stâncoase. Aici şi-au găsit adăpost creştinii în vremurile de început ale creştinismului: fugarii persecutaţi au săpat în stâncă şi şi-au construit locuinţe şi biserici. De altfel, în secolul al IV-lea, Capadocia a fost cunoscută ca Pământul celor trei sfinţi- Sf. Vasile cel Mare, sf. Grigore din Nyssa şi Sf. Grigorie din Nazianzus, dar şi ca regiunea care a dat un Patriarh al Constantinopolului: Ioan de Capdocia.

Bisericile

Peste 30 de biserici şi capele se află în oraşele din această vale. Cele mai multe dintre ele datează din secolele IX-XII şi sunt construite sub formă de cruce. Adeseori, sunt înconjurate de morminte săpate în piatră. Mai trebuie spus că, din cauza infiltraţiilor, multe dintre aceste biserici se află în stare de degradare aşa că autorităţile din Turcia au demarat în urmă cu câţiva ani un amplu proiect de reabilitare şi conservare a lor.
Una dintre cele mai cunoscute biserici este, cu siguranţă, Karanlik. Numele ei popular este Biserica Neagră. Motivul? Are doar un mic ochi de fereastră pe unde lumina poate intra în biserică. Biserica e construită pe două niveluri şi păstrează încă vechi fresce, deşi timpul şi timpurile nu au fost tocmai îngăduitoare. După eliminarea vieţii moahale de aici, biserica a fost, timp de mai mulţi ani, crescătorie de porumbei. Situaţia s-a remediat în 1950, dar au fost necesari 14 ani de muncă pentru ca frescele să fie restaurate. Astăzi, aceste fresce, cu scene din Vechiul şi Noul Testament, sunt considerate a fi celemai bine păstrate din vechea Capadocie.
La fel de căutată de turişti este Biserica Carikli sau Biserica cu Sandale. Denumirea populară i-a fost dată pentru că în interior, sub fresca reprezentând Înălţarea lui Iisus Hristos, se găsesc două urme de tălpi. Şi aici există o singură sursă de lumină: uşa de la intrare. La capitolul obiective de neratat se înscrie şi Biserica Tokali, cea mai mare dintre bisericile săpate în stâncă. Aici se găsesc fresce din secolele X-XI care uimesc prin culorile vii şi foarte bine păstrate, prin minuţiozitatea detaliilor.
Lista bisercilor din complexul monahal Göreme poate continua cu Biserica Elmali, cea mai mică şi cea mai recentă, Biserica Yilanli, renumită pentru frescele ei reprezentându-i pe cei din iad, încolăciţi de şerpi, Biserica Barbara, Biserica Cavusin, Biserica Kiliclar Kusluk sau Biserica Fecioarei Maria etc.

Locuinţele

Curioşi cum arată o casă săpată în Valea Göreme? Le puteţi vizita, pentru că multe dintre locuinţele săpate în stâncă sunt locuite, iar în alte stânci au fost construite hoteluri şi pensiuni. E adevărat că Göreme nu e singurul loc în care stâncile sunt locuite, dar are un avantaj: blocurile de piatră de aici aspiră la statutul de "zgârâie-nori". Bineînţeles că nu se pot compara la înălţime cu construcţiile lumii moderne, dar ele au mai multe niveluri, fapt neobişnuit pentru construcţiile în stâncă.
Locuinţele în stâncă din această vale respectă tradiţiile locului, aşa că înainte de a intra în locuinţa propriu-zisă se trece printr-o curte interioară numită avlu, printr-un hol numit cardak, iar la final se ajunge în camerele de locuit - odalar. Sau mai bine zis în camera de locuit, un spaţiu multifuncţional din care nu lipseşte şemineul bogat ornamentat. Şi ca în orice casă din Turcia nu trebuie să uitaţi să vă scoateţi papucii înaimnte de a intra în camera de locuit.

* În ultimii 20 de ani, Turcia a început să exploateze tot mai mult potenţialul turistic al acestei zone. Turiştii pot să locuiască în hoteluri săpate în stâncă, să facă excursii călare sau să se plimbe cu balonul deaspura oraşelor săpate în stâncă. Oferta turistică merge mai departe: căsătorii în balon sau o iniţiere în ţeserea covoarelor alături de băştinaşe.
* În 1985, Parcul Naţional Göreme a fost inclus pe lista monumentelor protejate de UNESCO..