Din femeie obişnuită – prinţesă şi regină

În anii 80, când Diana, o educatoare de 19 ani, se căsătorea cu Prinţul Charles al Regatului Britanic, părea că basmele se transformă în realitate şi milioane de fete şi femei au privit cu ochii aţintiţi spre televizor cum ea, Diana, o fată obişnuită, devenea soţia unui prinţ moştenitor. E drept că înaintea ei făcuseră furori şi poveştile de dragoste dintre americanca divorţată Wallis Simpson şi prinţul Eduard al aceluiaşi regat britanic, şi cea dintre actriţa Grace Kelly şi Prinţul Rainier. Dar parcă niciuna dintre aceste poveşti de dragoste nu a iscat atâta curiozitate ca cea a Dianei sau ca cea a lui Kate Middleton, cea care anul trecut a fost mireasă în nunta secolului. Poveştile unor femei obişnuite care au devenit prinţese nu se rezumă însă doar la numele pomenite până acum, aşa că astăzi vă invităm să le cunoaşteţi şi pe Mette–Marit Tjessem Hoiby, o mamă singură devenită prinţesă a Norvegiei, şi pe Letizia Ortiz Rocasolano, o ziaristă divorţată care s–a căsătorit cu moştenitorul tronului spaniol.


Poveştile cu prinţi şi prinţese au animat copilăria fiecăruia dintre noi, iar uneori ne-au şi făcut să visăm că într-o zi vom ajunge prinţese sau că vom avea norocul lui Făt-Frumos de a găsi aleasa inimii în persoana unei prinţese. Şi chiar dacă astfel de basme pot părea extraordinar de frumoase şi de reale la vârsta copilăriei, ele nu devin realitate. Sau devin pentru puţine, foarte puţine dintre femeile obişnuite. Cine sunt femeile lumii contemporane care şi-au văzut transformat în realitate visul de a deveni prinţese? Aflăm astăzi.

Visul britanic

E drept că avea sânge albastru, tatăl ei fiind conte, dar era o necu­noscută pentru publicul larg. Toc­mai de aceea, în 24 februarie 1981, când s-a logodit cu Prinţul Charles, ea, Diana, o simplă educatoare de 19 ani, lumea întreagă şi-a aţintit ochii spre ea. Nu venea din turnul de fildeş al familiilor regale, ci era un om obişnuit, cu loc de muncă obişnuit, care îşi făcea singur cură­ţenia şi cumpărăturile. Logodna dintre Diana şi Prinţul Charles, inelul mare cât o nucă, cu safir şi diamante, nunta lor „de basm" urmărită la televizor de 750 de milioane de oameni şi rochia ei cu trenă de 8 metri - toate au fost elementele unui basm ce devenea realitate. Şi basmul a continuat, aşa că Diana a devenit favorita supuşilor, „Prinţesa Inimilor”, pentru că era un exemplu prin dragostea cu care se apropia de copii bolnavi de SIDA sau prin curajul cu care a călcat pe un teren minat în Angola. Sunt câteva dintre motivele pentru care atunci când basmul a luat sfârşit pentru Diana, iar problemele în căsnicie au devenit evidente, mulţi au fost cei care i-au luat apărarea. La fel s-a întâmplat şi la divorţul de Prinţul Charles sau la moartea ei, în 1997, când a fost condusă pe ultimul drum de aproximativ un milion de oameni.
La 30 de ani după basmul Dianei, lumea avea să-şi îndrepte din nou ochii spre Londra pentru un alt basm cu fete obişnuite devenite prinţese. Kate Middleton, nepoată de miner, s-a căsătorit cu Prinţul William, fiul Prinţesei Diana şi al Prinţului Charles. E drept că părinţii ei au reuşit să strângă o avere consi­derabilă fapt ce i-a permis viitoarei prinţese să urmeze cele mai bune şcoli din Marea Britanie, acolo unde l-a şi cunoscut de altfel pe viitorul ei soţ. Dincolo de averea părinţilor, de numele bun sau de eleganţa cu care i-a fermecat pe britanici, s-a subliniat însă că Kate este prima femeie din popor care se mărita cu un prinţ în ultimii 350 de ani de istorie ai monarhiei din Marea Britanie. În preajma nunţii celor doi, presa internaţională a vuit despre visul tinerei de a devenit prinţesă sau, mai bine zis, soţia Prinţului William, despre tenacitatea şi răbdarea ei de a rămâne într-o relaţie timp de zece ani şi de a suporta porecla “Waitie Katie”, adică “Katie în veşnică aştep­tare”. Şi visul ei de a deveni prinţesă s-a transformat în reali­tate pe 29 aprilie 2011 când s-a căsătorit cu prinţul William, al doilea pe linia moştenitorilor tronului.

Rockeriţa, mamă singură

Când Prinţul Haakon, moşte­ni­torul tronului Norvegiei, şi-a anunţat logodna cu Mette-Marit Tjessem Hoiby, mulţi au spus că viitoarea prinţesă nu e potrivită pentru acest statut. Cârcotelile porneau de la trecutul lui Mette-Marit: avea un copil fără să fi fost vreodată căsătorită, iar mediul din care provenea era unul în care „drogurile se obţineau foarte uşor”. Cei doi se cunoscuseră la cel mai mare festival rock din Norvegia, iar Mette-Marit era ziaristă, dar a lucrat şi ca chelneriţă într-un bar. În ciuda tuturor vorbelor, Mette-Marit a devenit soţia Prinţului Haakon în anul 2001, însă înainte de nunta lor Mette-Marit a trebuit să îşi ceară scuze public pentru viaţa anterioară nesăbuită. Cuplul are doi copii.
Şi Letizia Ortiz Rocasolano avea un trecut atunci când, în 2004, s-a căsătorit cu Prinţul Felipe al Spa­niei: fusese căsătorită şi divorţase de primul ei soţ în 1999. Având în vedere acest aspect şi faptul că provenea dintr-o familie obişnuită, anunţul logodnei a produs destulă mirare în rândurile spaniolilor. Oricum Letizia nu le era necunos­cută: era una dintre cele mai apreciate jurnaliste din Spania şi tocmai meseria i-a dat prilejul să îl întâlnească pe Prinţul Felipe, în 2002, pe când Letitia trasmitea ştiri despre scufundarea unui vas petrolier. Astăzi, cei doi sunt căsătoriţi de aproape opt ani şi au împreună două fiice.

Bancher şi demnitar

Poveste de dragoste dintre Máxima Zorreguieta şi Willem- Alexander, moştenitorul coroanei olan­deze, are toate ingredientele unui basm cu iz de telenovelă. Numai că totul este real. În 1999, când cei doi s-a cunoscut, el nu i-a spus că era moştenitorul coroanei olan­deze, iar relaţia lor a început simplu, între Alexander şi Maxima, o fată de origine argentiniană. Ea avea la bază o pregătire în domeniul economic şi lucrase ca investitor în domeniul financiar-bancar; pie­dicile în calea mariajului cu Prinţul Willem-Alexander nu au venit din cauza vreunui trecut tumultuos al ei, ci al tatălui ei, suspectat că a avut legături cu dictatura argentinian[ din anii ’70. Tocmai de aceea cei doi au avut nevoie de acordul Parlamentului olandez pentru a se putea căsători. Cei doi sunt soţ şi soţie de 10 ani şi au împreună trei fiice.
O carieră avea şi Masako Owada, deţinătoare a unei di­plome de la Harvard, atunci când s-a căsătorit, în 1993, cu prinţul moş­tenitor Naruhito al Japo­niei. Şi cum cariera ei în Minis­terul de Externe era promiţă­toare, acesta se pare că a fost motivul pentru care l-a refuzat pe Prinţ de două ori. În prezent, prin­ţesa nu trăieşte din păcate cel mai frumos basm: a născut o fată, iar presiunea de a da un prinţ moşte­nitor pentru tron a fost atât de mare, încât Masako a avut probleme de sănătate.
Încheiem poves­tea feme­ilor obişnuite deve­nite prinţese cu una mai puţin cunoscută publicului larg: cea a Lallei Salma, prima femeie recu­nos­cută public căreia i s-a acordat un titlu regal în vreo ţară africană. S-a născut în familia unui profesor, a urmat studii în inginerie şi a lucrat în domeniu până în 2001 când s-a căsătorit cu Regelui Mohammed VI al Marocului. Deşi nu are la fel de multe apa­riţii pu­blice ca repre­zentantele caselor regale europene, ea este totuşi o figură publică spre deosebire de reginele prede­cesoare din ţara ei, pe care publicul nu le vedea. Prinţesa Lalla a pus bazele primei fundaţii de luptă îm­potriva cancerului din ţara ei..