Colosseum, uriaşul de 2000 de ani

La cei aproape 2.000 de ani ai lor, ruinele celei mai mari şi mai vestite arene construite de romani sunt încă un magnet pentru milioanele de turişti care vin anual să păşească pe urmele gladiatorilor. Colosseumul a fost o provocare pentru constructorii romani şi rămâne o provocare şi pentru cei care vin aici să se întâlnească cu trecutul, cu luptele cu gladiatori şi animale, cu sacrificiile primilor creştini. În 2007, Colosseumul a fost inclus pe lista celor şapte noi minuni ale lumii.


240 de arcade perfect simetrice, distribuite pe trei niveluri, o lungime de 186 metri, o lăţime de 150 metri şi o înălţime de 55 metri. Acesta era în cifre Colosseumul, uriaşul Romei, arena construită special pentru jocurile cu care Împăraţii Romei distrau mulţimea. Iar arena a fost inaugurată tot prin astfel de jocuri: timp de o sută de zile, mii de animale şi de gladiatori au luat parte la lupte, spre distracţia mulţimii.
Construit în doar 7 ani
Nero şi l-a dorit, dar doar următorii împăraţi ai Romei au reuşit să-l ridice. Construcţia Colosseumului a început în anul 72, sub Împăratul Vespasian, şi a fost finalizată de fiul său, Titus. Construcţia a durat doar şapte ani, o perioadă scurtă dacă stăm să analizăm imensitatea edificiului şi volumul de muncă.
Colloseumul are patru etaje: pe fiecare dintre primele trei sunt dispuse câte 80 arcade (ionice, dorice şi corintice), iar ultimul etaj este prevăzut cu ferestre mari, rectangulare. Arcadele de la primul etaj au 4,2 metri lăţime şi 7 metri înălţime.
Pentru ridicarea colosului, au fost aduse aproximativ 100.000 de tone marmură din Tivoli şi în jur de 300 tone de fier au fost necesare pentru a lega blocurile de marmură. Şi pentru ca ritmul de lucru să fie unul susţinut, multe dintre părţile componente ale Colloseumului au fost construite în altă parte şi aduse la Roma pentru asamblare. Nici aspectul nu a fost lăsat la voia întâmplării, aşa că zidurile exterioare au fost acoperite cu travertină (de culoare crem), pereţii interiori cu tufă, iar tavanul a fost construit dintr-un soi de beton.
Şi pentru comfortul spectatorilor s-au căutat soluţii: un soi de copertină acoperea parţial arena, protejând publicul de ploaie sau soare. Copertina era din pânză, iar cei care o ridicau şi o desfăşurau erau marinari experimentaţi.
Şi încă un amănunt : Colosseumul a fost ridicat pe locul unui lac, care a trebuit întâi secat. Apoi, arhitecţii romani au mai avut de trecut o probă: cea a menţinerii terenului uscat. Şi ca să fie siguri de trăinicia colosului, au construit o fundaţie care avea 12 metri grosime.
În arenă
De vreme ce Colosseumul era destinat luptelor între gladiatori şi luptelor cu animale, arena de luptă a fost şi ea bine gândită. Avea 86 de metri lungime şi 54 metri lăţime şi o podea din lemn, acoperită cu nisip. Sub podea se găsea hypogeum, o reţea subterană construită pe două niveluri cu numeroase tuneluri şi cuşti, unde erau ţinuţi gladiatorii şi leii înainte de luptă. Erau aduşi la suprafaţă prin numeroase lifturi şi platforme. În plus, numeroase tuneluri legau hypogeumul de construcţii din afara Colosseumului, construcţii unde trăiau gladiatorii şi animalele.
La marginea arenei se găseau plase înalte cu vârfuri ascuţite în partea de sus. Scopul lor era să protejeze spectatorii de posibilele atacuri ale animalelor din arenă. Oricum trebuie ştiut că prima gradenă de lângă arenă se găseau la o înălţime de vreo cinci metri.
De aprecierea publicului se bucurau şi bătăliile navale, aşa că nici acest aspect nu a fost neglijat de arhitecţi. Arena etanşă putea fi inundată oricând cu apă, devenind o « piscină » uriaşă, unde gladiatorii se luptau de la bordul unor ambarcaţiuni mai mici. Şi pentru ca spectacolul să fie complet, în apă mişunau destui crocodili.
Asemenea jocuri au fost interzise în anul 404 de către Împăratul Teodosiu, dar Colosseumul a mai găzduit lupte cu animale, ultima dintre ele fiind organizată în anul 523. În anul 1490 debuta seria ceremoniilor religioase din Colosseum. Tot de convingerile religioase se leagă o altă pată roşie din istoria colosului: în secolele I-IV, aici au fost martirizaţi mii de creştini. Au fost răstigniţi, sfâşiaţi de fiare, arşi pe rug, aşa că astăzi Colosseumul este şi un loc de pelerinaj pentru creştini.
Spectatori pe categorii
Capacitatea exactă a amfiteatrului e încă în discuţie, dar cercetătorii avansează cifre precum 50.000 de locuri sau chiar 87.000. Toate aceste locuri erau dispuse pe 80 de rânduri de gradene de marmură şi granit. Intrarea publicului se făcea prin cele cele optzeci de arcade de jur împrejurul amfiteatrului, aşa că ocuparea completă a gradenelor era realizată în doar 15 minute.
În timpul jocurilor, aşezarea publicului nu se făcea oricum, ci în funcţie de rang. Împăratul şi Vestalele aveau boxe speciale în nord şi în sud, acolo unde amfiteatrul oferea cele mai bune panorame. Erau înconjuraţi de senatori, iar spaţiul de desubtul celui senatorial era al nobililor.
Romanii obişnuiţi erau şi ei împărţiţi în funcţie de avere: cei mai bogaţi stăteau în apropierea nobililor, iar cei săraci aveau rezervate sectoarele din partea de sus, cu vizibilitate mai mică. În rândurile cele mai îndepărtate stăteau femeile.

CASETA
*Numele original al Colosseumul era Amphitheatrum Flavium, iar denumirea de Colosseum provine de la colosala statuie a lui Nero amplasată în apropierea edificiului. Altă teorie susţine că acest nume ar fi legat de templul ridicat în cinstea lui Iside, pe un deal din apropiere. Pentru alţii, numele a fost inspirat riturile păgâne de magie neagră practicate pe acest loc.
* La construcţia Colosseumului au fost folosite zecile de mii de sclavi prizonieri de război. Totuşi, precizia finisajelor şi varietatea materialelor folosite indică faptul că acestea au fost executate de meseriaşi. Pentru ca blocurile de marmură să poate fi transportate până la Colosseum, romanii au construit o stradă specială în Roma.
* Amfiteatrului beneficia de o acustică excelentă..