Colosul
din Rhodos şi Zeus din Olimpia sunt cele două statui–minune ale
Antichităţii. Una dintre ele a uimit prin mărimea ei, cealaltă – prin
strălucirea ei. Nici una dintre ele nu mai există, dar încadrarea lor în
cele şapte minuni ale lumii antice face ca şi astăzi cele două statui
să incite la dezbateri.
Colosul de veghe, în port
De 12 ani au avut nevoie locuitorii din Rhodosul antic pentru a construi un statuie de 33 metri, în cinstea lui Helios, zeul Soarelui. Legenda spune că în timp ce Rhodosul era asediat de regele Demetrios al Frigiei şi al Lidiei, locuitorii insulei au cerut protecţia lui Helios, promiţându-i că îi vor construi cea mai mare statuie cunoscută până atunci. Au făcut faţă asediului şi au început construirea unei statui monumentale cu banii obţinuţi din vânzarea echipamentului lăsat în urmă de inamici. Statuia a fost concepută de către Chares din Lindos şi a fost finalizată în jurul anului 280 î. Hr. Cel puţin 15 tone de bronz şi 9 tone de fier au fost folosite pentru Colosul din Rhodos.
Statuia a fost aşezată pe un soclu înalt de aproximativ 15 metri, dar amplasarea exactă e încă un mister: în trecut, se credea că acest colos stătea cu câte un picior pe fiecare mal al portului Mandraki; cercetările recente sugerează că acest fapt era imposibil datorită deschiderii largi a portului.
Viaţa Colosului din Rhodos a fost destul de scurtă, pentru că după nici şase decenii de la ridicarea ei, statuia a fost grav afectată de un cutremur: unul dintre picioare s-a rupt, iar statuia s-a prăbuşit. Locuitorii insulei au vrut să o reconstruiască. Au primit chiar şi o ofertă de ajutor din partea lui Ptolemeu al III-lea, dar după ce au consultat oracolul au renunţat. În consecinţă, statuia a rămas prăbuşită la pământ timp de secole, până când, în jurul anului 653, cuceritorii arabi au vândut resturile statuii unui comerciant. Legenda spune că bronzul statuii ar fi fost trasportat cu ajutorul a 900 de cămile la Edessa, în Mesopotomia.
Colosul, construit din bronz, fier şi piatră, a fost se pare sursa de inspiraţie pentru sculptorul francez Auguste Bartholdi în construirea Statuia Libertăţii din SUA, şi tot el îi face pe grecii de azi să se gândească la reconstruirea lui. Intenţia de a-l reconstrui, dar la o scară mai mare, a fost anunţată în noiembrie 2008. Dacă se va reconstitui după planurile actuale, Colosul din Rhodos de secol XXI ar urma să aibă între 60 şi 100 metri înălţime astfel încât interiorul să poată fi vizitat.
O statuie pentru un zeul zeilor
O statuie pe măsura măreţiei regelui zeilor: Zeus. Asta şi-au dorit grecii în Antichitate, iar visul lor a devenit realitate odată cu ridicarea statuii lui Zeus în Olimpia, principalul centru închinat cultului lui Zeus. Sarcina de-a construi statuia i-a revenit lui Fidias, sculptorul ce s-a remarcat prin descoperirea unei tehnici care permitea construirea unor statui imense din fildeş şi aur. Astfel în jurul anului 432 î. Hr., Fidias a construit statuia lui Zeus. Se pare că aceasta măsura 13 metri înălţime şi avea o bază de 6.5 metri. Zeus a fost înfăţişat stând pe tron pentru că altfel statuia nu ar fi încăput în templul olimpian: "aproape că atingea plafonul cu capul şi văzându-l nu te puteai împiedica să gândeşti că, dacă s-ar ridica în toată înălţimea sa, ar ridica acoperişul edificiului", scria Strabon.
Uriaşul Zeus era construit pe un schelet de lemn, iar plăci subţiri de fildeş îi formau corpul. Peste ele erau îmbinate plăci din metal preţios care reprezentau hainele şi alte detalii. În mâna dreaptă a lui Zeus, Fidias a aşezat o statuie înfăţişând-o pe zeiţa victoriei, iar în mâna stângă i-a pus un sceptru pe care se afla un vultur.
Statuia a fost aşezată în templul din Olimpia şi a devenit repede punctul central al venerării lui Zeus. Cum a dispărut? Întrebarea nu şi-a găsit încă un răspuns sigur, dar ipotezele nu lipsesc. Se crede astfel că dispariţia statuii poate fi legată de decăderea Olimpiei, după anul 393, şi de expediţiile goţilor, avizi de aur. Deşi nu se cunoaşte cantitatea de aur pe care Fidias a folosit-o pentru a construi statuia, istoricii aproximează că aceasta trebuie să fi fost mai mare de 1152 kg, dacă e să luăm în calcul că atâta aur a fost folosit pentru statuia închinată Atenei de Fidias. Mai trebuie spus că statuia lui Zeus era şi mai mare şi mai bogat împodobită decât cea a Atenei. Alţi istorici nu exclud posibilitatea ca statuia să fi fost distrusă în incendiul din anul 408 sau alţii susţin că statuia a fost distrusă în anul 475 la Constantinopol, unde ar fi fost transportată din ordinul Împăratului.
Au fost realizate copii ale statuii, dar acestea nu au supravieţuit. În plus se crede că reconstituirile timpurii, cum este cea realizată de von Erlach, sunt inexacte. Oricum, una dintre cele mai importante descoperiri este cea a atelierului unde Fidias a creat statuia. Acesta a fost descoperit în timpul unor lucrări effectuate în anii 1954-1958 în Olimpia şi permite reconstituirea tehnicii folosite de sculptor..
Colosul de veghe, în port
De 12 ani au avut nevoie locuitorii din Rhodosul antic pentru a construi un statuie de 33 metri, în cinstea lui Helios, zeul Soarelui. Legenda spune că în timp ce Rhodosul era asediat de regele Demetrios al Frigiei şi al Lidiei, locuitorii insulei au cerut protecţia lui Helios, promiţându-i că îi vor construi cea mai mare statuie cunoscută până atunci. Au făcut faţă asediului şi au început construirea unei statui monumentale cu banii obţinuţi din vânzarea echipamentului lăsat în urmă de inamici. Statuia a fost concepută de către Chares din Lindos şi a fost finalizată în jurul anului 280 î. Hr. Cel puţin 15 tone de bronz şi 9 tone de fier au fost folosite pentru Colosul din Rhodos.
Statuia a fost aşezată pe un soclu înalt de aproximativ 15 metri, dar amplasarea exactă e încă un mister: în trecut, se credea că acest colos stătea cu câte un picior pe fiecare mal al portului Mandraki; cercetările recente sugerează că acest fapt era imposibil datorită deschiderii largi a portului.
Viaţa Colosului din Rhodos a fost destul de scurtă, pentru că după nici şase decenii de la ridicarea ei, statuia a fost grav afectată de un cutremur: unul dintre picioare s-a rupt, iar statuia s-a prăbuşit. Locuitorii insulei au vrut să o reconstruiască. Au primit chiar şi o ofertă de ajutor din partea lui Ptolemeu al III-lea, dar după ce au consultat oracolul au renunţat. În consecinţă, statuia a rămas prăbuşită la pământ timp de secole, până când, în jurul anului 653, cuceritorii arabi au vândut resturile statuii unui comerciant. Legenda spune că bronzul statuii ar fi fost trasportat cu ajutorul a 900 de cămile la Edessa, în Mesopotomia.
Colosul, construit din bronz, fier şi piatră, a fost se pare sursa de inspiraţie pentru sculptorul francez Auguste Bartholdi în construirea Statuia Libertăţii din SUA, şi tot el îi face pe grecii de azi să se gândească la reconstruirea lui. Intenţia de a-l reconstrui, dar la o scară mai mare, a fost anunţată în noiembrie 2008. Dacă se va reconstitui după planurile actuale, Colosul din Rhodos de secol XXI ar urma să aibă între 60 şi 100 metri înălţime astfel încât interiorul să poată fi vizitat.
O statuie pentru un zeul zeilor
O statuie pe măsura măreţiei regelui zeilor: Zeus. Asta şi-au dorit grecii în Antichitate, iar visul lor a devenit realitate odată cu ridicarea statuii lui Zeus în Olimpia, principalul centru închinat cultului lui Zeus. Sarcina de-a construi statuia i-a revenit lui Fidias, sculptorul ce s-a remarcat prin descoperirea unei tehnici care permitea construirea unor statui imense din fildeş şi aur. Astfel în jurul anului 432 î. Hr., Fidias a construit statuia lui Zeus. Se pare că aceasta măsura 13 metri înălţime şi avea o bază de 6.5 metri. Zeus a fost înfăţişat stând pe tron pentru că altfel statuia nu ar fi încăput în templul olimpian: "aproape că atingea plafonul cu capul şi văzându-l nu te puteai împiedica să gândeşti că, dacă s-ar ridica în toată înălţimea sa, ar ridica acoperişul edificiului", scria Strabon.
Uriaşul Zeus era construit pe un schelet de lemn, iar plăci subţiri de fildeş îi formau corpul. Peste ele erau îmbinate plăci din metal preţios care reprezentau hainele şi alte detalii. În mâna dreaptă a lui Zeus, Fidias a aşezat o statuie înfăţişând-o pe zeiţa victoriei, iar în mâna stângă i-a pus un sceptru pe care se afla un vultur.
Statuia a fost aşezată în templul din Olimpia şi a devenit repede punctul central al venerării lui Zeus. Cum a dispărut? Întrebarea nu şi-a găsit încă un răspuns sigur, dar ipotezele nu lipsesc. Se crede astfel că dispariţia statuii poate fi legată de decăderea Olimpiei, după anul 393, şi de expediţiile goţilor, avizi de aur. Deşi nu se cunoaşte cantitatea de aur pe care Fidias a folosit-o pentru a construi statuia, istoricii aproximează că aceasta trebuie să fi fost mai mare de 1152 kg, dacă e să luăm în calcul că atâta aur a fost folosit pentru statuia închinată Atenei de Fidias. Mai trebuie spus că statuia lui Zeus era şi mai mare şi mai bogat împodobită decât cea a Atenei. Alţi istorici nu exclud posibilitatea ca statuia să fi fost distrusă în incendiul din anul 408 sau alţii susţin că statuia a fost distrusă în anul 475 la Constantinopol, unde ar fi fost transportată din ordinul Împăratului.
Au fost realizate copii ale statuii, dar acestea nu au supravieţuit. În plus se crede că reconstituirile timpurii, cum este cea realizată de von Erlach, sunt inexacte. Oricum, una dintre cele mai importante descoperiri este cea a atelierului unde Fidias a creat statuia. Acesta a fost descoperit în timpul unor lucrări effectuate în anii 1954-1958 în Olimpia şi permite reconstituirea tehnicii folosite de sculptor..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu