Ce ştia Brukenthal şi a aflat Mendeleev sau poveste despre Telurul de Sibiu

Telurul este un element chimic cu simbolul Te şi numărul atomic 52. Aşa începe definiţia pe care toţi am citit–o în manualul de Chimie de clasa a VII–a. Dacă aţi învăţat au ba, dacă mai ţineţi minte au ba, să ştiţi că telurul a ajuns în Tabelul lui Mendeleev şi datorită Sibiului. Cum? Foarte simplu: ingineriul Franz Joseph Müller a venit în Transilvania să cerceteze minele din zonă, s–a stabilit la Sibiu şi aici a făcut cercetările şi experimentele care au aşezat Sibiul în Tabelul periodic al elementelor, prin telur.


1782, anul descoperirii

1778. Sibiul are un nou rezident. Nimic deosebit la prima vedere, dar nou-venitul are o sarcină dată chiar de Guvernul Austriei: să cerceteze zăcămintele din zona Zlatna. Aşa începe povestea singurului element pe care Sibiul îl dă Tabelului periodic al elementelor sau, aşa cum îl cunoaştem cu toţii, Tabelului lui Mendeleev. Şi asta se datorează lui Franz-Joseph Müller, mineralog şi inginer de mine.
Franz-Joseph Müller a venit la Sibiu, aşa cum spuneam, cu sarcina bine trasată de a vedea ce e cu aurul-problemă din Transilvania. Şi era aur-problemă pentru că în preţiosul metal se găseau minerale necunoscute. Franz-Joseph Müller a fost desemnat să rezolve problema, de chiar Guvernul de la Viena şi de baronul Samuel von Brukenthal. Şi s-a pus pe treabă; la început a stabilit că zăcământul nu conţinea antimoniu; apoi şi-a dat seama că în combinaţie cu aurul intra un metal necunoscut, aşa că a numit elementul necunoscut aurum paradoxium sau metallum problematicum. Astfel, după vreo trei ani şi peste 50 de experimente, cercetătorul a concluzionat că este descoperitorul unui nou element chimic.
Pentru mai multă siguranţă, Müller a apelat la ajutorul chimiştilor Torbern Bergman şi Martin Heinrich Klaproth. Klaproth i-a dat dreptate cercetătorului stabilit la Sibiu şi a susţinut în faţa Academiei de Ştiinţe din Berlin că omenirea asistă la descoperirea unui nou element, iar descoperirea trebuie să-i fie atribuită lui Müller. Acelaşi Klaproth a mai venit cu o propunere: noul element să primească denumirea de Tellurium.
Ani mai târziu, J.J. Berzelius a reconfirmat descoperirea din Transilvania şi a certificat exactitatea concluziilor la care au ajuns Müller şi Klaproth. Chimistul rus Dimitri Mendeleev a introdus Telurul în Tabelul periodic pe care l-a făcut public în 1869.

Sibian sau vienez?

Pe cât de problematică a fost catalogarea telurului, pe atât de misterioasă e şi prima parte a vieţii lui Müller,iar discuţiile pornesc chiar de la locul şi data naşterii. Astfel, şi 1740 şi 1742 sunt vehiculaţi ca posibili ani de naştere ai cercetătorului. Când vorbim de locul naşterii, în discuţie intră trei posibile oraşe: Viena, Poysdorf şi Sibiu. Oraşul nostru este avansat ca loc natal al lui Müller într-o publicaţie de prestigiu - Journal of Chemical Education -  de către cercetătoarea Mary Elvira Weeks. Care e adevărul? Păi, deocamdată nu poate fi stabilit cu certitudine, aşa că Sibiul rămâne în cărţi.
În Transilvania şi implicit în Sibiu, Müller a rămas până în anul 1802: "F.J. Muller a fost un cetăţean de onoare al Sibiului, unde a locuit până în anul 1802, fapt confirmat prin evidenţele lojei francmasonice din Sibiu, al cărei membru devine în 1784. De asemenea, o fotocopie din planul oraşului Sibiu (secolul al XIX-lea) atestă că pe strada Fleischer nr. 36 locuia la acea dată F. J. Müller . Fotocopia a fost publicată în cartea lui Horst Klusch, “Convergenţe transilvane”, vol. 3. decembrie 1995. Succesorii lui F.J. Müller  - fiul său, Karl Emmerch şi nepotul lui, Franz Leonhard von Reichenstein - au trăit şi ei la Sibiu", scrie prof. Elena Pleşca.

Noul aur

Foarte popular a fost aurul printre investitori în ultimii ani. În 2011, atenţia oamenilor de afaceri s-a îndreptat către argint. Care va fi "aurul" din 2012? "Telurul ar trebuie să fie privit ca fiind mai preţios decât aurul. Este mai rar", a declarat fizicianul Robert Jaffe, de la Massachusetts Institute of Technology, publicaţiei New Scientist.
Aceeaşi publicaţie atrăgea atenţia în urmă cu ceva timp că - alături de ruteniu, indiu, telur, seleniu, galiu şi neodym - telurul face parte dintre metalele rare, ale căror zăcăminte sunt pe terminate. Într-o astfel de situaţie, omenirea va fi obligată să obţină preţioasele substanţe prin reciclarea lor din milioanele de tone de deşeuri de echipamente electronice existente.  Aceste metale sunt esenţiale pentru fabricarea a diverse dispozitive precum telefoane mobile, celule solare, LED-uri, catalizatori, baterii pentru vehiculele electrice..