Cum s-a furat zâmbetul Mona Lisei
Cine a vizitat Muzeul Luvru din Paris s-a lăsat, cu siguranţă, fermecat de
zâmbetul enigmatic, abia schiţat al Mona Lisei. Fascinaţia acestui surâs e
mereu vie de la pictarea tabloului la începtul secolului al XVI-lea, de către
Leonardo da Vinci. Mereu vie, dar nu la îndemâna oricui: timp de doi ani, cel mai
cunoscut portret din lume a lipsit de pe simeze fiind furat. Furtul a avut loc
în 22 august 1911 şi a iscat un mare scandal în vreme, un scandal în care au
fost implicaţi oameni la fel de faimoşi
ca portretul: poetul Guillaume
Apollinaire şi pictorul Pablo Picasso.
La data furtului, portretul era expus de cinci ani în
Salonul Carré din Luvru,
iar dispariţia a fost remarcată de un pictor: Louis Béroud a găsit patru cuie din fier în locul
tabloului. O săptămână a fost închis muzeul pentru ca nimeni şi nimic să nu
intervină în investigaţiile autorităţilor şi, totuşi, tabloul nu a fost uşor de
găsit. S-a mers pe piste false: cum a fost cea reprezentată de Guillaume Apollinaire. Poetul a
fost anchetat, arestat şi închis pentru că declarase că Luvrul ar trebui ars.
În anchetă, a fost atras şi Pablo Picasso, dar atât poetul cât şi pictorul au fost
exoneraţi.
Adevăratul hoţ a fost prins doi ani mai târziu în
persoana lui Vincenzo
Peruggia, un angajat al Luvrului care credea că tabloul trebuia să revină Italiei.
Cum de a fost prins? A încercat să vândă lucrarea unui director al Galeriilor
Uffizi din Florenţa. În consecinţă, tabloul a fost expus o vreme în Italia şi a
fost înapoiat Franţei. Hoţul a rămas în închisoare timp de şase luni. Furtul a
fost simplu: Vincenzo
Peruggia a ascuns tabloul sub halat şi a părăsit muzeul.
Pentru Mona Lisa, necazurile nu aveau să să se oprească
aici: în 1956, partea inferioară
a picturii a fost grav afectată după ce un vandal a turnat o substan’[ acidă, iar un tânăr bolivian a aruncat cu o
piatră în pânză. În astfel de condiţii nu e de mirare că s-a decis ca tabloul
să fie expus la adăpostul unui geam antiglonţ. Iniţiativa s-a dovedit a fi bună
pentru că în 1974 s-a pulverizat spray cu vopsea roşie înspre pictură, iar în
2009 o rusoaică a aruncat cu o cană înspre aceeaşi lucrare.
Şi acum să o cunoaştem pe Mona Lisa: potrivit site-ului
oficial al Muzeului Luvru, pictura a fost realizată între 1503-1506 şi o
reprezintă pe Lisa
Gherardini, soţia lui
Francesco del Giocondo, iar de aici vine şi cealaltă denumire sub care e
cunoscut portretul: Gioconda. Tabloul a fost realizat din dorinţa soţului, un
comerciant din Florenţa. Se pare că în 1516, Leonardo a luat tabloului cu el în
Franţa şi astfel lucrarea a ajuns în posesia regilor Franţei, fiind păstrat în
la castelul Fontainebleau. Ludovic al XIV-lea l-a mutat la palatul Versailles,
în timpul Revoluţiei franceze a ajuns la Luvru.
Vă întrebaţi care este valoarea Mona Lisei? În Cartea Recordurilor, tabloul este considerat ca având cel mai mre preţ din
istoria picturii universale. În decembrie 1962 i s-a stabilit valoarea de 100
milioane de dolari, adică echivalentul a 713 milioane dolari în 2010, dacă e să
luăm în considerare rata inflaţiei.
Furt de 500 milioane, la Muzeul Isabella Stewart Gardner
Cap de listă atunci când vine vorba de furturi în lumea artei
este şi cel petrecut în 1990 la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston,
SUA, mai ales că valoarea obiectelor furate a fost estimată la 500 milioane
dolari. Care au fost aceste obiecte de artă? Concertul, lui Johannes Vermeer, trei
picturi de Rembrandt
van Rijn, inclusiv Furtună pe Marea Galilee, desene de Edgar Degas, lucrări de Édouard Manet şi Govaert Flinck etc. Cele cinci
milioane oferite recompensă pentru informaţii referitoare la furt nu au dus la
elucidarea cazului, aşa că şi acum, după douăzeci de ani, lucrările nu au fost
recuperate, iar muzeul expune încă ramele goale ale picturilor, chiar în
locurile unde tablourile puteau fi admirate.
Furtul a avut loc puţin după miezul nopţii în 18 martie
1990, când hoţii au intrat în muzeu deghizaţi în poliţişti şi i-au încătuşat pe
cei doi paznici. Cercetările au început fără vreun rezultat, apoi s-a mers pe
diferite fire: prin anii *90, doi asociaţi ai gangsterului James "Whitey" Bulger au susţinut
că au acces la picturi. Unul dintre ei a decedat, iar celălalt a refuzat să
vorbească.
Cel mai celebru furt de artă din istoria SUA a avut şi
altfel de urmări: s-au scris pe cărţi pe această temă, s-au realizat
documentare, iar un epsod din celebrul serial "The Simposons" face
referire la eveniment.
Vă întrebaţi poate de ce muzeul continuă să expună ramele
tablourilor? Pentru că fondatoarea muzeului, Isabella Stewart Gardner, a stipulat că toate
colecţiile de artă şi întreg aranjamentul muzeului trebuie să rămână aşa cum ea
l-a conceput, altfel patrimoniul va reveni Universităţii Harvard. Isabella
Stewart Gardner s-a dedicat colecţionării de lucrări de artă după ce a primit o consistenţă moştenire de la tatăl ei
în 1891. Prima ei achiziţia majoră a fost chiar Concertul de Vermeer; bazele
muzeului au fost puse în 1896 când Isabella a angajat un arhitect pentru a realiza
planurile viitoarei construcţii. Astăzi, muzeul deţine peste 2500 de piese şi
se află în proces de expansiune. Noile corpuri de clădire trebuie să fie
finalizate în 2012, iar costul lucrărilor se ridică la 118 milioane dolari.
Ţipătul, furat de mai multe ori
Este considerat a fi una dintre cele mai uşor de
recunoscut lucrări artistice din toate timpurile şi are una dintre cele mai
întunecate istorii la capitolul furturi. Este vorba de Ţipătul, seria de
picturi expresioniste ale norvegianului Edvard Munch. Au fost create mai multe versiuni ale temei
Ţipătul, atât sub formă de picturi, pastel şi litografii. Valoarea lucrărilor
face ca această serie artistică să fi fost o ţintă pentru hoţi. În 2004, o
versiune Ţipătul avea să fie furată, împreună cu pictura Madonna a aceluiaşi
artist, de la Muzeul Munch. Lucrările au fost recuperate doi ani mai târziu şi
au fost expuse din nou abia în 2008, având în vedere că a fost necesară
restaurarea lor.
Furtul care a făcut înconjurul lumii a fost altul: în
1994, o pictură Ţipătul a fost sustrasă de la Galeria Naţională a Norvegiei, fiind
recuperată câteva luni mai târziu. Incidentul a avut loc în chiar în ziua
deschiderii oficiale a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Lillehammer, aşa că
presa din toate colţurile Pământului a fost cu ochii pe eveniment. În 12
februarie 1994, patru hoţi au pătruns în Galeria Naţională, au furat tabloul şi
au lăsat o însemnare: "Mulţumim pentru slabele măsuri de securitate".
În cursul aceluiaşi an, după ce Galeria a refuzat să plătească o răscumpărare
de un milion de dolari, Poliţia norvegiană, cea britanică şi experţi ai
Muzeului Getty au declanşat o campanie reuşind să recupereze tabloul în mai
1994. În 1996, patru bărbaţi au fost condamnaţi pentru legături cu furtul, dar
au fost eliberaţi în urma apelului. Printre ei s-a aflat şi Pal Enger, care în
1988 a fost condamnat pentru că a furat
o altă puctură de Munch: Vampirul.
Ţipătul este interpretat ca pictura reprezentând
anxietatea universală a omului modern.
Stéphane
Breitwieser, furturi de 1,4 miliarde dolari
Vă întrebaţi cine este cel mai mare hoţ de artă? Se
numeşte Stéphane
Breitwieser şi a recunoscut că a furat nu mai puţin de 239 de
obiecte de artă, în valoare de 1,4 miliarde dolari.
Stéphane
Breitwieser este francez, are 39 de ani şi este un cunoscător al artei, în
special a maeştrilor picturii din secolele XVI-XVII. În consecinţă, nu a furat
pentru a vinde obiectele de artă, ci pentru a le păstra în casa lui. A fost prins în 2001, iar la proces a uimit
prin cunoştinţele detaliate despre fiecare lucrare.
Primul
său furt a avut loc în martie 1995, în timp ce vizita un castel din Elveţia. A
continuat furturile în nu mai puţin de 170 de muzee. Cea mai valoroasă lucrare
pe care a reuşit să o sustragă a fost Sybille, Princess of Cleves, de Lucas
Cranach cel Bătrân. Lucrarea a fost estimată la 5-5,6 milioane dolari şi a fost
furată chiar înaintea unei licitaţii organizate de Casa Sotheby. Metoda?
Pânza fost tăiată din ramă.
Doar în
jur de o sută dintre lucrările furate au fost recuperate. Se crede că peste 60
de tablouRi au tăiate de mama lui Stéphane Breitwieser în încercarea de a
distruge probele împotriva fiului ei.
***
Şi încheiem cu două
jafuri de dată recentă: în februarie 2008, trei indivizi înarmaţi au pătruns în Muzeul Emil Buehrle Collection din
Zurich, au ameninţat gărzile şi apoi au furat lucrări semnate de Cezanne,
Degas, Van Gogh şi Monet. Operele de artă au fost evaluate la peste 160 de
milioane de dolari. În 20
mai 2010, Muzeul de Artă Modernă din Paris anunţa că cinci picturi au fost
furate în timpul nopţii. Cinci lucrări de Pablo Picasso, Henri Matisse, Georges
Braque, Amedeo Modigliani şi Fernand Léger, evaluate la 100 milioane euro.
Caseta 1
În România, cel mai mare furt de obiecte de artă este
considerat a fi cel din Muzeul Brukenthal, din mai 1968. Opt dintre cele mai
valoroase tablouri - "Ecce homo", pictat de Tiziano Vecello da
Cadore. "Portret de bărbat", opera lui de Jorg Breu. "Bărbat cu
haina de blană", pictat de un anonim german. "Portret de
bărbat", de Christoph Amberger. "Bărbat cu pipa la fereastră",
de Frans van Mieris cel Bătrân. "Portretul unei tinere femei", o
miniatură pictată pe fildeş de Rosalba Carriera. "Moartea
Cleopatrei", opera lui Anton van Dick, "Bărbat cu craniu în
mână" - au fost furate atunci, doar patru fiind recuperate. Celelalte sunt
şi acum date în urmărire generală prin Interpol.
Hoţii rămân în continuare necunoscuţi, dar poveşti şi
supoziţii au existat, aşa că s-a spus că furtul a fost regizat de securişti
apropiaţi ai familiei Ceauşescu, iar că tablourile ar fi fost copiate şi apoi
scoase din ţară. Lumină nu s-a făcut asupra acestui eveniment. Se cunoaşte doar
că la trei decenii după furt, în SUA, FBI-ul a reuşit să recupereze patru
tablouri de la un transfug român şi că ele au revenit în ţară în urma unui
acord cu SUA.
Caseta 2
* În 1969, doi hoţi au furat
pânza "Naşterea Domnului", semnată de Caravaggio , din Oratoriul din
San Lorenzo. Pictura este estimată la peste 20 de milioane de dolari.
* Pe 31 decembrie 1999, un
hoţ a profitat de momentele eurforice ale trecereii în noul an şi a pătruns în
Muzeul Ashmolean, din Oxford. A furat
peisajul "View of Auvers-sur-Oise", de Cezanne, lucrare estimată la şase
milioane de dolari.
* Van Gogh a furat chiar
de la el de-acasă, mai precis din Muzeul Van Gogh din Amsterdam. În decembrie
2002, doi hoţi au urcat pe acoperişul clădirii, s-au strecurat înăuntru şi au
furat două lucrări.
* Furată a fost şi
lucrare de 65 milioane de dolari a lui Leonardo Da Vinci: "Madonna cu fusul". Furtul s-a petrecut la
castelul Drumlanrig, din Scoţia, în 2003. Valoarea lucrării? 65 de milioane de
dolari.
* În 1991 s-a creat cea
mai mare bazuă de date cu lucrări de artă furate. Baza de date este rezultatul
unui parteneriat între case de licitaţie, case de asigurări şi comercianţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu