În inima Vaticanului, în Catedrala Sf. Petru

Chiar dacă nu aţi ajuns până acum la Vatican, imaginea sutelor de mii de oameni strânşi în Piaţa Sf. Petru vă este, cu siguranţă, cunoscută de la televizor. Într-adevăr milioane de pelerini vin aici anual să se roage lângă mormântul Sfântului Petru şi să vădă una dintre minunăţiile arhitecturale ale Vaticanului. Bazilica Sf. Petru, leagăn al creşinităţii, cu rădăcini ce merg până la Apostolul Petru.

Nu e cea mai mare biserică creştină din lume şi nici prima biserică în rangul celor catolice, acest statut fiind deţinut de Bazilica Sf. Ioan, tot din Vatican. Şi totuşi este cel mai vizitat lăcaş creştin din lume. Milioane de credincioşi vin să se roage aici, iar, în timpul sărbătorilor, în Piaţa Sf. Petru se strâng zilnic peste 300.000 creştini.

Din punct de vedre religios, Sf. Petru este una dintre cele mari patru bazilici ale Romei sau ale papalităţii, alături de Sf. Ioan, Santa Maria Maggiore, şi Sf. Paul. Arhitectural vorbind, lăcaşul e năucitor: prin dimensiunile sale şi prin frumuseţea decoraţiunilor. Bazilica are o lungime de 220 metri, o lăţime de 150 metri şi o  înălţime de 138 metri, ceea ce face ca suprafaţa totală să fie de peste 23.000 metri pătraţi şi să poată adăposti peste 60.000 de persoane. Şi tot la capitolul cifre vă mai spunem că faţada lăcaşului are 114 metri lăţime, iar coloanele din interior au o înălţime de 28 metri. Pe colonade se găsesc nu mai puţin de 248 de coloane şi 140 de statui. Piaţa Sf. Petru are 340 metri lungime şi 240 metri lăţime.

La mormântul Sfântului Petru

Sunt peste o sută de morminte în interiorul Bazilicii Sfântul Petru, iar cele mai multe dintre ele se găsesc în grotele de sub edificiu. 91 de papi sunt îngropaţi aici, alături de Împăratul Otto II, compozitorul Giovanni Pierluigi da Palestrina, James Francis Edward Stuart, membru exilat al familiei regale britanice, Regina Cristina a Suediei care a renunţat la tron pentru a se dedica religiei catolice, şi Contesa Matilda de Toscana, sprijinitoare a catolicismului. Cel mai nou mormânt este cel al Papei Paul Ioan al IIl-lea. Fără îndoială, cel mai căutat mormânt este cel al Sfântului Petru.

După crucificarea lui Iisus, Apostolul Petru a fost unul dintre cei care au pus umărul din greu la fondarea Bisericii Creştine. După ani în care a predicat oamenilor, Petru a venit la Roma. Aici a fost crucificat, lângă un vechi obelisc egiptean din Circul lui Nero. Apostolul a cerut să fie crucificat cu capul în jos, spunând că nu e vrednic de o moarte asemenea cu cea a lui Iisus. A fost îngropat la nici o 150 de metri distanţă de locul crucificării, iar la început mormântul său era marcat printr-o simplă piatră roşie. După ani, un mic altar a fost construit pe mormânt, iar după aproape trei veacuri a fost ridicată vechea bazilică Sfântul Petru, pentru ca mai apoi pe acelaşi loc să fie ridicata actuala bazilică. Şi totuşi deşi creştinătatea acceptă acest loc ca fiind mormântul Sfântului Petru, dovezi arheologice indubitabile nu există, spun specialiştii.

În 1939, Papa Pius XII a ordonat începerea cercetărilor arheologice  în cripta bazilicii. Lucrările au evidenţiat mai multe altare, provenind din diferite perioade, din secolelel VII, XII sau XVI. Atenţia specialiştilor a fost însă atrasă de moaşte învelite într-o pânză cu decoraţiuni de aur. Deşi nu s-a putut stabili cu exactitate dacă era vorba de moaştele Sfântului Petru s-a concluzionat că era vorba de un mormânt de mare importanţă şi, în 23 decembrie 1950, Papa Pius XII a anunţat descoperirea mormântului Sfântului Apostol Petru.  Ar mai trebui spus că obeliscul egiptean lângă care a fost ucis apostolul dăinuie şi astăzi în Piaţa Sfântul Petru.

Construcţie de 120 de ani           

Spuneam că actuala bazilică a fost ridicată pe locului uneia mai vechi ce data din secolul al IV-lea. Vechea clădire fusese iniţiată de Împăratul Constantin, avea formă de cruce latină şi o lungime de peste 103 metri. Pe la sfârşitul secolului al XV-lea, lăcaşul era deja în ruină, fiind neglijat în timpul Papalităţii de la Avignon. În consecinţă, s-a decis refacerea edificiului, fie prin modificări extreme, fie prin ridicarea unei bazilici noi. Construcţia actualei bazilici a început în aprilie 1506 şi a fost finalizată abia în noiembrie 1626, astfel încât ea este opera mai multor papi şi a mai multor arhitecţi.

La începutul secolului al XVI-lea, Papa Iuliu II a iniţiat o competiţie  arhitecturală pentru a găsi proiectul celei mari construcţii din istoria creştinismului. O parte dintre desenele realizate atunci sunt păstrate şi astăzi la Galeria Uffizi din Florenţa. Câştigător a fost declarat Donato Bramante care, inspirându-se din Panteonul roman, şi-a imaginat o imensă biserică în forma unei cruci greceşti. Şi-a dorit, de asemenea, ca marele dom central să fie înconjurat de alte patru domuri, iar totul să fie susţinut de coloane.

Care a fost contribuţia lui Michelangelo? Determinantă, spun unii. Planul arhitectural i-a fost încredinţat pe când celebrul om avea peste 70 de ani, dar arhitectul nu şi-a dorit să lucreze la acest proiect: „Iau această sarcină numai din dragoste pentru Dumnezeu şi în onoarea Apostolului”, scria Michelangelo. A cerut să aibă mână liberă în viziunea asupra bazilicii şi a uimit întrucâtva atunci când a decis să nu arunce la gunoi planurile anterioare. Deşi lucrările trenau de vreo 40 de ani, Michelangelo a studiat schiţele înaintaşilor şi a păstrat elementele pe care le-a crezut potrivite, dându-le  unitate. Tot el a fost cel care a redesenat domul şi cel care a lăsat o machetă din lemn a întregului edificiu. Macheta cu pricina a fost însă modificată de arhitecţii ce i-au urmat, dar schimbările nu au fost de substanţă, ci au vizat mai degrabă decoraţiunile. Michelangelo e considerat azi principalul arhitect al bazilicii şi cel care a reuşit să dea liniile directoare ale construcţiei. Ultimele modificări au fost făcute de Gian Lorenzo Bernini, cel care a proiectat şi Piaţa Sfântul Petru între 1656 – 1667.

Un ornament al Pământului, supremaţia frumuseţii...

... astfel descria  americanul Ralph Waldo Emerson Bazilica Sf. Petru. Cine a văzut-o nu poate decât să se declare uimit de migala şi somptuozitatea decoraţiunilor, fie că e vorba de sculpturi, picturi, lucrări în marmură sau decoraţiuni în aur. Pentru cei mai mulţi dintre vizitatori, punctele principale de atracţie sunt grupul Pieta a lui Michelangelo, baldachinul realizat de Bernini şi Scaunul episcopal al Sfântului Petru. Pieta a fost sculptată în marmură de Carrara şi o reprezintă pe Fecioara Maria ţinând pe braţe corpul lui Iisus, după ce a fost coborât de pe cruce. În mijlocul bazilicii, altarul principal al papilor este dominat de un baldachin înalt de 29 metri. A fost realizat în bronz de Bernini şi este considerată a fi cea mai mare lucrare în bronz din lume. În absidă se găseşte Scaunul episcopal al Sfântului Petru, susţinut de statuile a patru sfinţi învăţători ai Bisericii: Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Atanasie şi Sf. Ioan Gură de Aur.

Domul central este înconjurat de mai multe capele, iar între stâlpii navei centrale se găsesc 39 de nişe, fiecare cu statuia unui sfânt întemeietor al unui ordin religios. De asemenea, în interior pot fi văzute monumente funerare ridicate de Bernini, Antonio del Pollaiolo, Arnolfo di Cambio şi de Antonio Canova.

Una dintre cele mai importante comori ale catedralei este un mozaic aşezat deasupra uşii centrale din exteriorul catedralei. Se numeşte „Navicella” şi este bazat pe un desen de Giotto. Desenul reprezintă o navă ce simbolizează Biserica Creştină. Din păcate, mozaicul  este în mare parte doar o copie de secol XVII a celui original.

*Cel mai vechi clopot al lăcaşului datează din 1288.

* Uşa situată în cel mai nordic punct poartă numele de Uşa Sfântă şi se deschide doar în anii socotiţi sfinţi, cum ar fi cel al Jubileului Papal. Uşa actuală este lucrată în bronz şi a fost creată de Vico Consorti în 1950. Deasupra ei sunt inscripţii ce marchează deschiderea uşii.

*Cea mai înaltă biserică este Ulm Münster cu 161,5 metri. 768 de scări urcă până la înălţimea de 143 metri. A doua pe listă este Catedrala Lincoln cu 159,7 metri, un lăcaş care a deţinut titulatura de cea mai înaltă clădire din lume din 1311 până în 1549. Pe locul 3 se află Biserica Sf. Olaf din Talin, Estonia, cu ai săi 159 metri.